623 matches
-
numai atunci cand fenomenele de gheață observate pot provoca creșterea în continuare și într-un mod periculos a nivelurilor b) Organele locale de gospodărire a apelor urmăresc continuu fenomenele de gheață de la apariția gheții până la dispariția acesteia, iar de la începerea scurgerii sloiurilor se informează reciproc zilnic, până la orele 12, despre grosimea gheții și despre evoluția fenomenelor de gheață. ... c) În cazul apariției fenomenelor de gheață extraordinare (formarea zăpoarelor pornirea bruscă a gheții, etc ) se informează reciproc, fără întârziere. ... d) Organele competențe de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139440_a_140769]
-
-le cu plute ale Constanței Buzea, din 1975, de la Cartea Românească, decât aceea de grație de nepipăit și umori schimbătoare a norilor. Haină diafană și mâhnire grea se întâlnesc în aceste supraviețuiri firești, la vale, amenințate însă mereu de cine știe ce sloi. Presimțirea lui osândește și subțiază speranța, curajul, viața.... Ca într-o riscantă Invitație la bal de-a lui Voronca, în care apar, de-altminteri, apele tulburate de plute. E un pustiu cu vorbire pe rând și tăceri pe întrecute între
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
sălbaticei haite). Sau: Este o foarte mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în flăcări se sparg" (Amfiteatrul din nori). Durerea, fragilitatea, nelipsite dintr-un destin asumat, sunt răscumpărate de o artă a scrisului vecină cu rugăciunea, deoarece nu orice scris e mântuitor, ci doar acela demn de o fiică a Nordului: ,când sloiuri/ deschid o silabă de argint/ jertfindu-se timpului/ aș scrie o carte/ cerneala ei albă/ pieirii m-ar smulge" (), asimilabil frigului metafizic ,fără de iarnă", nopții ,fără urmă de stea", porții ,fără urmă de casă" și poemului fără cuvinte, menționate în
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
ferească Cerul cum le-a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea în casă/ și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine,/ dete-oi lua vreodată în deșert, Ierusalime!". În 1923 Fundoianu a plecat la Paris, unde după grele tribulații a
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Sâmbătă, 4 ianuarie l O delegație din Ministerul Administrației Publice a evaluat pagubele din comunele Fărcașa și Poiana Teiului, din județul Neamț, grav afectate de sloiurile de gheață formate pe râul Bistrița. Potrivit estimărilor, pagubele se ridică la 15,2 miliarde de lei în comuna Fărcașa și la 210 milioane de lei în Poiana Teiului. l Inundații și căderi masive de zăpadă au afectat o serie
Agenda2003-2-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280555_a_281884]
-
ocupe locul în hârbul de trup, să-l acapareze ca pe un teritoriu de drept. Care este cea autentică! Nu știe. Fierbe sângele în arterele, pe care ea și le credea a fi fost demult sclerozate. Sigur nu mai este sloiul de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, bărbații pe care i-a pripășit în casa și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pe dragostea adevărată. Acum, brusc, iubirea i-a pus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
învață. Cum se învață și iubirea. În Criptoportico, în Uccelliera. Stupid sunt de tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie-n cartea sa, expertul, în dragoste, care o păți apoi, el dezghețând bucăți de vin din amintirea Urbei, dintr-un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
văzduhuri se schimbă 'ntre ele; zile și nopți s-au alchimiat noaptea ies prin dâra lactee vin la malul pământului greu sunt amestec de viscol și stea tămăduiesc iarna ta interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste sloiuri spre mare curgând: ritmurile mari din Karl Orff bat în vitrouri în muzeul nordului surâsul de apoi te-mbracă desăvârșit. Mă uit la tine: nu-i nimeni sub crucea albă.
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
nepământean, ce se va înălța la ceruri într-un sicriu de argint, o dată cu cenușa călugărului Beniamin și a bărbăției Primarului, Petruțio Baroiani, Comisiona, Nimfodora, surorile Caraculacu și cei patru șoareci albi, Danauto și Batofix, prisăcarii și fabricanții de lumânări și sloiuri de ceară cât roata carului, puse la un moment dat în locul roților stricate de la furgonul plin cu produsele stupinei, în sfârșit, Primarul și Prima Doamnă care-i mutilează bărbăția transformându-i-o în cenușă ca și cămășile-i ce miroseau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate. După ce ne umple carul Și cămara și hambarul, Cerne nourii prin sită, Ca mireasa părăsită. Îmbrăcată în mireasă, Poposește și la noi; Plouă stele de mătasă Și e rece ca un sloi. Are sticlă între pleoape, Face poduri peste ape, Fără lemn și fără cuie Face zid de cetățuie. Cică ar veni din norduri, Îmbrăcată-n haină albă; Peste ape face poduri Și pe geamuri flori de nalbă; Din steluțe de ninsoare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
spus părerea și Vasile Hliboceanu. Și totuși ne mai trebuie un om - s-a arătat grijuliu Mitruță Ogaș. Am să vă scot tot eu din încurcătură - a revenit Pâcu. Care-i acela, Pâcule? - a întrebat moș Dumitru. -Îi unul Gavrilă Sloi... Așa îi zice lumea, dar pe bunicul lui îl chema Toaibă. Ei! Nu spuneam eu că la Pâcu în sat toți au numele schimonosit? Spuneam. Și de ce îl cheamă pe Gavrilă aista al tău Sloi și nu Toaibă? Și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moș Dumitru. -Îi unul Gavrilă Sloi... Așa îi zice lumea, dar pe bunicul lui îl chema Toaibă. Ei! Nu spuneam eu că la Pâcu în sat toți au numele schimonosit? Spuneam. Și de ce îl cheamă pe Gavrilă aista al tău Sloi și nu Toaibă? Și a fi om la locul lui? Ca să lungească treaba, Pâcu a prins a trage abitir din lulea și apoi să guste din vin, cumva a lehamite... Mai întâi și mai întâi, îi om de treabă. Întrebarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din vin, cumva a lehamite... Mai întâi și mai întâi, îi om de treabă. Întrebarea-i dacă vrea să intre în cărăușie. Da’ mai mult ca sigur că vrea. Și... ca să mori de curiozitate, Dumitre, am să amân povestea lui Sloi pe... pe la Paștele cailor, că altfel n-oi putea spune! Știi doar că am hotărât să ne lăsăm la vatră din cărăușie! Așa că... Lungește Doamne, boala, pân’ s-o coace poama! Da’... poate mai trecem pe aici, așa cu sloboda
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
coace poama! Da’... poate mai trecem pe aici, așa cu sloboda... Dacă tu crezi că îi vom mai întâlni pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-ai să-mi spui doar numai mie povestea lui Sloi... Vasile Hliboceanu s-a furișat spre gârliciul beciului, unde Costache trebăluia ceva. În treacăt, a aruncat o privire aprinsă către Măriuța, care se învârtea prin bucătărie... Costache s-a ridicat, privindu-l întrebător... Hliboceanu s-a aplecat și i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
alergat la poartă și a strigat: Pâcule! Stai oleacă, că am o vorbă cu tine! Pâcu a oprit boii și a rămas în așteptare: Am uitat să-ți amintesc... Că până marți să trec pe la Pavel Puicuță și pe la Gavrilă Sloi, ca să văd ce gânduri au: merg la cărăușie au ba? Dacă da, atunci să-i trimit la Hliboceanu... Așa-i Dumitre? Apoi altmintrelea nu-i, Pâcule - a recunoscut moș Dumitru... * Mitruță, băiete! Am rămas singuri-singurei și trebuie să facem treburile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și gata!!! Dar dacă în dreptul iazului de la Găinării îmi iese înainte știma apelor?...Mai este și dealul din fața acestui iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul mi se părea din ce în ce mai greu. Ochii și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc... „Dacă aș avea un felinar aș merge boierește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape parcă: „...truțăăă!...Ioaneee! ... iți-văăă!” Aista-i glasul lui Iordache - a dedus Mitruță. Ceva nu-i la locul lui. Eu zic ca lângă boi să rămână Amnar, Puicuță și Gavril Sloi, iar noi să pornim înaintea lui Iordache. Acoperiți boii cu țolurile și... după mine! - a hotărât Ion Cotman. Au pornit în direcția de unde venea strigătul. La o bucată de drum, Cotman s-a oprit și s-a bătut cu palma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rânduim la despicat troienele în față, va trebui să stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi de gheață! Când mergi și te lupți cu troienele te încălzești, dar când stai îi altă treabă. Și unde mai pui sângele pierdut până l-am găsit noi? Dar dacă nu-l găseam? Până dimineață îngheța, sărmanul - a vorbit cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice? Ai? Ia să-ți aud glasul, că altefel te tăvălesc prin omăt până ce ajungi sloi de gheață și te las aici să dea lupchii peste tine! L... l-am... aruncat. Unde l-ai aruncat? Hai, povestește, până nu mă supăr și mai tare decât sunt! Uite... acolo - a scâncit hoțul, arătând locul cu capul. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cea mai mică, ce stătea cu capul lipit de tocul ușii. Îi mângâia ușor creștetul capului, apoi își puse pălăria și ieși. - Savetucă tată, ia vino oleacă, fată... Sprintenă, fata ajunse repede lângă patul tatălui ei. I-a luat mâinile sloi între palmele sale moi. Ochii săi negri îl priveau pe bătrânul său părinte care stătea să se stingă. Afară, se auzea cum țața Antonica dădu drumul lacrimilor ce se amestecau cu glasul stins al cumătrului Eugel. - Să trimiți, cumătră, băietul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sursele de căldură, al căror cost le depășește posibilitățile și unde, din aceleași motive, nu au nici accesul la apa de toate zilele. Și o "salbă" de orașe și orășele ce vor trece prin iarnă precum spărgătoarele de ghiață printre sloiuri. Cu maternități în care pruncii vor fi încălziți cu sticle de apă fierbinte. Alegeri fără speranță, odată ce, spășite, masele se întorc către dl Iliescu de care, cu entuziasm se lepădau, tot într-un noiembrie - acela plin de nădejdi. Pe post
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
atingerea lor invizibilă pe buze și pe gene, pe când la două-trei ferestre de la casele negustorești din jur se făcu lumină. Prin aerul fără culoare, înspicat cu gheața umedă a fulgilor, m-am îndreptat către blocul care părea acum un mare sloi negru ridicat în cerul cețos. Am intrat pe o portiță laterală, străjuită de două contoare de gaz ca de două animale himerice. Am coborât câteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
maidan, desfăcând ghemotoace de hârtie cu poze colorate, ascultând sirena fabricii din apropiere sau fugind pur și simplu de colo-colo până când lumina se impregna în pământ și apărea luna. "Mircea, era atunci așa de ciudat! Luna apărea atunci ca un sloi uriaș de gheață, și până și florile de gura-leului sălbatice de pe maidan căpătau culoarea palidă a lunii. Câte un calcan sau un zid pe jumătate dărâmat începea să strălucească, pe când tot restul se adâncea în umbră. Iar de după zid apărea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dansului ei. Îngenuncheat în fața luminilor și desăvârșirilor, eu îi dădeam noi și noi sculuri de lână, gheme și bobine, încercînd să zăresc, o fracțiune de secundă, în haosul de forme și culori iscat de dansul fantastic al mamei, câte un sloi de ordine, ca un fulg de zăpadă ce ar dura, netopit, în dogoarea unui cuptor. Și râdeam, făcând gropițe în ambii obraji, când izbuteam să deslușesc, fluturând, schimbîndu-se unele-n altele, spărgîndu-se și realcătuindu-se, topindu-se și cristalizîndu-se, abstractizîndu-se în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]