1,056 matches
-
și mișei, Împletiți cununele Să-ncoronați cadrele! Paparudele! Di ha, paparudele Că chiar bizdadelile Au încălțat cizmele Și bat mahalalele... Paparudele! Ci mai joacă, deodată, Că puterea nu-i plouată Ci e curat nedormită Și de jurați răfuită... Iar voi, slujbași Calici și lași, Strângeți-i proptelile Să nu-și lase buzele, Paparudele! Di ha, paparudele! Nemții fac hoțiile Ciocoii iau dările Conții-și rup pingelile! Paparudele! 17 etc., etc 412 addenda 17. „Paparudele“, Ghimpele, an. XIII, nr. 11, 30 aprilie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Îi descrie și el În termeni asemănători, În 1830: Românii sunt În general mai leneși, deși au minte bună; și, dacă se străduiesc, devin oameni Învățați și buni profesioniști. De altfel, prețuiesc onoarea adusă de o bună situație și sunt slujbași foarte destoinici. Cauza principală a greșelilor de care sunt Învinuiți constă În ignoranța și În superstițiile lor. Doar religia adevărată produce oameni adevărați. Asemenea aprecieri maghiare concordau, de altfel, perfect cu imaginea prezentă la autorii sași, de exemplu la Michael
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care a trecut de-a lungul anilor instituția ieșeană. Întocmirea cataloagelor de către D. Gusti(1841) și C. Cătănescu (1868), întocmirea Regulamentelor de funcționare a bibliotecii(1864, 1859, 1914) sunt primele lucrări științifice ale bibliotecarilor ieșeni. K. K. Klein impune tuturor slujbașilor bibliotecii preocupări științifice. Era un bun cunoscător al practicilor privind munca de bibliotecă, cu o experiență teoretică și practică în instituții germane. Arhiva bibliotecii conține referate biblioteconomice. Din păcate, lucrările bibliotecarilor nu au fost publicate. După 1950, activitatea științifică devine
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
a latul tabloului oprindu-se asupra figurii unui bărbat foarte negru la față, cel mai urât dintre toți plătitorii dijmei, așa cum este arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care aveau aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cine știe să citească, relația dintre feudal și serv (...). Tabloul Plata Dijmei, pictură flamandă găsită de tatăl lui Chiril într-un conac de vânătoare, înfățișează un bărbat tânăr "cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași". Tabloul este o mise en abyme retrospectivă, reluare a scenei excluderii, dar și o mise en abyme prospectivă, anticipare obscură a întâlnirii lui Chiril cu anchetatorul 9. Un studiu cum este cel al lui Fănuș Băileșteanu, Simfonismul latent al Galeriei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a latul tabloului oprindu-se asupra figurii unui bărbat foarte negru la față, cel mai urât dintre toți plătitorii dijmei, așa cum este arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care avea aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. În provincia Shandong, „într-o familie în care tatăl aparținea aristocrației militare inferioare”. „Îi plăceau ritualurile și muzica, dar acestea nu i-au deschis calea spre nici o funcție publică.” conform tradiției, confucius devine „slujbaș civil abia la cincizeci de ani, dar și-a abandonat postul după un an”. Târziu începe instruirea spirituală a discipolilor pentru a-i transforma în ren (oameni desăvârșiți). Scopul lui ultim era acela de a schimba societatea prin mijlocirea unor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mutării dispăruse. Șeful reprezentanței, în goana retragerii spre locuri mai puțin primejdioase, lăsa, cu limbă de moarte, ultima sa dispoziție omului de serviciu de la agenție: să păstreze intact mobilierul biroului și al hotelului, când, totodată, ca, "în mod obligatoriu", acel slujbaș în etate să poarte uniforma instituției, introdusă de conducerea OMIH, pentru "evidențierea calității de angajat al unei instituții de stat"111. Se poate imagina la ce pericole se expunea cineva îmbrăcat în haine ce aduceau a uniformă militară după intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fiindcă ziua de ieri s-a dus și nu se mai întoarce, dar ziua de mâine nu se știe, fiindcă este viață sau moarte”. Față de prostia omenească se exprimă astfel: „Două feluri de indivizi sunt fuduli pe această lume, un slujbaș mic și un prost mare”. Cu sarcasm întâmpină lumea gazetarilor: „Minciuna negăsind unde să se găzduiască a cerut de la Dumnezeu o gazdă. Dumnezeu a găsit cu cale că la jurnale și la calendare va fi bine primită.” Alte pilde sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
după Revoluție, că un episcop ar face bine să încerce măcar să fie sfânt ori să nu fie deloc. Mă așteptam ca experții în microfoane și cu epoleți sub patrafir să practice, măcar la îndemnul rușinii, virtutea publică a smereniei 3. Slujbașii cu steluțe și epoleți au învățat însă mai repede alfabetul oportunismului politic 4. Cuvântul „demisie” nu figura în vocabularul pe rol al puterii ecleziastice tolerate de comuniști. Mărturisirea sinceră a păcatelor înșelării, mi s-a spus, ar fi devenit „pricină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de morbul corupției planificate. Un lucru este neputința omenească, resimțită personal de către fiecare credincios, și altceva se petrece atunci când anii de transformare lăuntrică sunt ratați în beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pămînturilor pe care le-au obținut în zonele limitrofe, a posesiunilor de mărfuri, imobile, obiecte prețioase și bani, poate fi deja remarcată o "burghezie de mijloc", a artizanilor, micilor negustori, birocraților de orice fel (magistrați, notari, avocați etc.). Ucenici și slujbași, deseori originari din satele învecinate, formează, în sfîrșit, "poporul de jos". Soarta acestuia nu este adesea de invidiat, în ultimul rînd vin exclușii societății citadine: țărani dezrădăcinați, șerbi fugari, zilieri în căutarea unei munci necalificate, victime ale foametei sau ale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din Ostrog. De asemenea, a fost transpusă, în rezumat, în slavona rusă, în același secol al XVII-lea. Aparținând, în primul rând, literaturii neogrecești din diaspora, poema lui S. face parte și din patrimoniul literar românesc atât prin calitatea de slujbaș domnesc a autorului și prin subiectul ei, cât și prin faptul că foarte curând avea să fie încorporată istoriografiei în limba română. SCRIERI: Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodă, ce au stăpânit Țara Românească și Ardealul de la anul mântuirii 1588
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
GANE, Ienache [Enacachi] (30.XI.1737, Ciumulești, j. Suceava - 16.ÎI.1842, Botoșani), poet. Este cel dintâi născut al banului Ioniță Gane. În existența lui, destul de obscură, spătarul G. a îndeplinit funcțiile de slujbaș la Vistierie (1805-1814), ispravnic al ținutului Român (1821-1827), asesor la Judecătoria Sucevei, iar între 1837 și 1838, președinte al Judecătoriei din Botoșani. Prin mama, Ecaterina, era rudă cu traducătorul Iancu Buznea. Cumnat cu poetul Constantin Stamati, se încuscrește și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
să-și pună oamenii să cînte cîntecul Dunăre, Dunăre (Dunai, Dunai), pe care îl auzise cîndva, mai înainte"), cărora li se răspunde cordial ("Solul i-a împlinit dorința, după care askaniama la rîndul său i-a pus pe doi dintre slujbașii lui să cînte în limba chineză"). Vocația literară, privită cu interes justificat de istoria literaturii, ar fi putut face din Nicolae Milescu Spătarul un scriitor: liber de istorie. Ar mai fi fost el cunoscut? NOTE 1. Cf. Nicolae Milescu Spătarul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
negustor bogat în București, care îl dă în grija unui dascăl grec („nu era de cuviință a se numi dascăl, ci călău”), Panaioti Corfioti, ce deschisese o școală la hanul lui Filaret. După moartea lui Ladà, în 1816, V. intră slujbaș la Nazlâm, un negustor lipscan, iar mai târziu se stabilește în ținutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcționar: „scriitor de limba moldovenească” la judecătoria din Hotin. După trei ani demisionează și, cu partea lăsată prin testament de Ladà, cu economii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
de a-i trimite pe contravenienți la Piață spre a-și vinde peștele cu prețul care să nu depășească ordonanța Dvs.”. Totuși, se pare că negustorul de pește mărunt Ion Lungu nu a mai ajuns cu căruța la piață, de vreme ce slujbașii primăriei nu au mai dat de urma lui. Oare pe unde l-or fi „rătăcit” polițiștii?! Odată ce războiul începuse de câteva luni, printre numeroasele măsuri economic ălpii sau pingelelor necesare fabricării bocancilor militari ce se cereau cu sutele de mii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în altă parte”, va auzi, „lovită în inimă”, din gura prefectului, propriu-i gând (până atunci încă temut, ocolit, într-o încercare, parcă, de a și-l „ascunde” sieși), acum rostit într-o logică a deducției reci: „Iată, dintre oameni, slujbașul regelui a fulgerat un cuvânt, care-i adevărul. Acest cuvânt stătea și-ntr-însa, numai nu îndrăznea să-l scurme. Pe Nechifor l-au răpus răii”. Însă, din perspectiva eroinei, până și-o astfel de lămurire cu sine, prin altul, stă tot
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
comportament convergent cu nivelul costurilor de calitate, pentru a asigura eficacitate și eficiență în organizații. Prezentul curs universitar urmăreste să conștientizeze această nouă stare la nivelul lucrătorilor din sectorul public și cel privat, pentru a permite pasul acestora în domeniul „slujbașilor” autentici, adepți ai calității în acțiunile de satisfacere a cetățenilor-clienți. Totodată recomand cu căldură lucrarea colegilor mei studenților, spre a înțelege cu succes sfera de cuprindere și aplicabilitate a Managementului calității. De remarcat este contribuția doctorandului Stroe Cosmin la elaborarea
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3147]
-
Securității, Viktor Abakumov, care controlase jaful de război. Periodic, aceștia sunt înlocuiți în funcțiile lor, în virtutea unei "legi tainice de înnoire a Organelor", așadar pot ajunge oricând laolaltă cu deținuții. Totuși, regimul are grijă să nu-i trimită pe foștii slujbași în cercurile de jos ale infernului concentraționar și le rezervă un regim privilegiat, într-o închisoare specială. În Arhipelagul GULAG, Soljenițîn prezintă asemenea cazuri, cum este al colonelului I.J. Vorobiov, deținut la închisoarea specială Marfino 381. Tot aici, scriitorul prezintă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să raporteze Prefecturii încercarea de mituire, dar numai după ce își va fi însușit jumătate din suma, doar de el știută, ce i s-a oferit. O inspecție înfățișează păcăleala trasă de un inspector de la centru funcționarilor unei preturi și altor slujbași, care, derutați de amabilitatea lui simulată, improvizează un ospăț de pomină. Inspectorul intră în rol doar după ce indivizii, potlogari și cheflii, își dau arama pe față. Definită drept „comedie într-un act”, Lacrima e mai curând o dramoletă superficială. Frivola
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
de propriile lor suporturi și mijloace pentru a o reflecta: Diderot și Balzac, în primul rînd, au făcut mediologie fără să știe, așa cum domnul Jourdain făcea proză. Cei familiarizați cu scrisul au avut în acest domeniu mai multă intuiție decît slujbașii spiritului botezați filosofi. Mai multă decît Leibniz și a sa teorie a transformărilor, cu preocupările sale pentru rețele și mașini. Mai multă decît Immanuel Kant, atunci cînd analiza în Antropologia din punct de vedere pragmatic ce înseamnă "o masă bună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ascunsele văi, printre dealurile îmbătrânite, pierzându-se departe, într-o regiune mai mult celestă decât pământească, în Basarabia. Teritoriul Basarabiei, văzut de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în mulții ani cât am fost slujbașul spitalului deși mi-am propus de sute de ori s-o iau razna pe această cărare, care se cheamă ,,dealul hoților'', nu m-am învrednicit să o iau spre cer. O frână interioară, sau cine știe ce motiv, din lumea tainelor sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
subconștientul... Trebuie să-l văd... Căutarea era ca un vis, mintea îi zbura totdeauna mai repede decât picioarele și-l smulgea violent din conversațiile terminate pe jumătate. Avea amintiri în legătură cu agenți ai biroului de transporturi, șoferi de autobuz, impresari și slujbași de hotel care se uitau țintă la el cu ochi revoltați și chipuri întunecate. Omul nu avea timp de politețuri, dar memoria nebuniei lui era compătimitor de confuză, așa că nu mai conta. La ora două după-amiază, când cerul mohorât era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
a făcut explozie, din cele două cauze menționate, pentru că ziariștii pe care i-am însoțit erau profesioniști de înaltă calitate, cu lungi state de serviciu și nu s-ar fi pretat să "inventeze", așa cum o fac în zilele noastre mulți slujbași agramați ai mass-mediei, inventând și maculând de dragul "ratingului". Fără excepție, la înapoierea în țările lor, materialele publicate despre România au fost corecte, eu solicitându-le nu să scrie "frumos", ci "obiectiv" respectiv să păstreze "culorile nealterate" în general, dacă negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]