1,041 matches
-
Alexa Grecu, pentru că în viața ei nu-i fusese nimenea drag. Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
IV" Hoardele turcomane în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la cunoștință insultele pe care cu siguranță iscoadele lui i le transmiseseră deja, iată că ne înfățișam acum, soli nepieptănați și scandalagii, să-l sfidăm în propriul său palat, în fața șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am stat afară, cu mintea încețoșată, încercând totuși să-l aduc pe ofițer la sentimente mai bune. Îmi răspundea calm, prefăcându-se că-mi dă dreptate, dar până la urmă spunea, după fiecare din tiradele mele, că el era doar un slujbaș, că avea o poruncă de dus la îndeplinire și că trebuia să mă adresez șeicului leproșilor. După zece minute, femeile ieșiră din cameră: două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele, avid de aurul meu, gata oricând să aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai mult sau mai puțin lungă, după starea de spirit în care mă găseam și potrivit ocupațiilor, dar întotdeauna rodnică. Deoarece întâlneam notabilități, ofițeri, slujbași ai palatului și făceam afaceri. Încă din prima lună, am izbutit să plasez într-o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl salutau în trecere, altele descălecau pentru a începe cu el o lungă discuție între patru ochi. Odată scăpat, florentinul se întorcea spre mine cu o vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că lucrurile fuseseră atât de simple, a dat din umeri. Când ai putut deveni bogat într-o țară, poți să redevii bogat pretutindeni și oriunde. Afacerea noastră este astăzi una dintre cele mai înfloritoare din Neapole. Alhamdulillah! Avem câte un slujbaș reprezentant în fiecare port și vreo zece agenții comerciale pe care le vizitez regulat. — Ți se întâmplă să faci un ocol prin Tunis? — Mă duc acolo la vară. Am să trec să-i văd pe ai tăi. Să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de molcomul răsfăț al gândului că am devenit un ins moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
prietenii săi în spatele sălii cu coloane, nu-l poate eclipsa pe nabab, care poartă șapte rânduri de perle la gât, iar pe deget un rubin de mărimea oului de bibilică, un dar din partea strămoșului său, împăratul Aurungzeb. Cu toate că Nababul Murad, Slujbașul Domnului, Tatăl și Mama Poporului, Apărătorul Adevăratei Credințe și Scutul Imperiului este un bărbat tânăr, ochii îi sunt duși în fundul capului și fruntea îi este adânc brăzdată de riduri. O atmosferă de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anunțat că nu dorește să mai intre în Serviciul Colonial. Nu pare apt pentru o carieră militară. Desigur, științele legale îi sunt destinate. Are nevoie de experiență juridică și astfel se face că firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele lui Jonathan trec supărător de încet. Pe când cară dosarele dintr-o încăpere în alta, se imaginează alergând gol pe Coasta de azur. Se înfioară la gândul ce ar face Star din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit. 9. Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cîntări zece mii de talanți de argint în mîinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului." 10. Împăratul și-a scos inelul din deget, și l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul Iudeilor. 11. Și împăratul a zis lui Haman: Îți dăruiesc și argintul și pe poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mîna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele! 3. Și toți mai marii ținuturilor, căpeteniile oștirii, dregătorii, slujbașii împăratului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricii pe care le-o insufla Mardoheu. 4. Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului, și faima lui se răspîndea în toate ținuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic. 5. Iudeii au ucis cu lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
ales corect. El însuși așa era și nu regreta, deși asemenea însușiri mai curînd i-au adus necazuri. Sărac, făcuse cu anevoie studii înalte dar în cele din urmă a ajuns ce își dorea: pe potriva idealurilor unei familii de mici slujbași care credea cu tărie în corectitudine, dreptate și sîrguință, făcuse o carieră de magistrat După dînsul doar prin aceasta putea să se năzuiască la ordine în lume și la întronarea cinstei. Pe vremea cînd tata încheia facultatea, la ministerul de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa năzuia un val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți. 140 Resemnat, omul se liniștea. Peste un ceas ori două, ca tot omul, contabilul ieșea afară. Privindu-l cum se îndreaptă către gard, unde se afla cabina pentru o singură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
el, lovea cu pumnul În masă și cu piciorul În dulapurile de fier care bubuiau Îndelung și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum cu perfidie - așa avea să-și amintească peste câteva zile fericitul și bietul -, completând certificatele de naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului tătic. Gemenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mai multe ori prin acele locuri. — Mă gândesc la asta tot timpul, dar n-am putut merge, răspunse Soshitsu. — Sotan, tu ești tânăr și sănătos. N-ai fost acolo? Încă nu, stăpâne. — Nici unul nu v-ați dus? — Nu, cu toate că slujbașii noștri pleacă și vin tot timpul. Ei bine, aș zice că așa ceva e un dezavantaj pentru negoțul vostru. Chiar dacă cineva ca mine are asemenea speranțe, nu se ivește niciodată un moment potrivit pentru a părăsi Japonia, așa că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]