592 matches
-
toți conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acasă, de la mătuși care zac prin spitale, de la unchi care zac prin pușcării din cine știe ce pricini, de la militari disperați, că nu se mai duce războiul ăsta odată dar bucuroși că sunt Încă În viață, de la iubite plecate să se bage slujnice la domni ca să adune bani de zestre, de la bunicii rătăciți prin America la muncă, scrisorile astea și de bine de rău, amestecate și ele În masa informă de viu și de mort care moare. În satul acela o femeie neștiută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
umblă tot beat și Într-o seară o bate pe Onica și ea fuge de acasă, o apucă peste dealul Chelserului, noaptea doarme prin șurile oamenilor și n-o latră câinii și nu se oprește până la Sibiu, ca să se bage slujnică la vreo casă, dar cine să ia slujnică o asemenea fată. Când vine copilul pe lume, ea de mult nu mai poate vorbi și o aude pe moașă Întrebând-o ce nume să-i dea și ar vrea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bate pe Onica și ea fuge de acasă, o apucă peste dealul Chelserului, noaptea doarme prin șurile oamenilor și n-o latră câinii și nu se oprește până la Sibiu, ca să se bage slujnică la vreo casă, dar cine să ia slujnică o asemenea fată. Când vine copilul pe lume, ea de mult nu mai poate vorbi și o aude pe moașă Întrebând-o ce nume să-i dea și ar vrea să vorbească, dar vorbele i se opresc În gâtlej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dar câte femei frumoase nu sunt pe lume, Doamne Dumnezeule. Aproape toate. Mulțumescu-ți ție, Doamne, mulțumesc; gratias agimus tibi propter magnam gloriam tuam! Slava ta e frumusețea femeii. Doamne! Ce păr, Dumnezeule, ce păr!“ Avea, într-adevăr, un păr imperial slujnica aceea care, cu panerul pe braț, trecea pe lângă el tocmai atunci. Și se întoarse după ea. Lumina însăși părea să se cuibărească în aurul acelui păr și pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care i-o las.“ Și se povestește că, ajuns acasă, Correíto, i-a povestit totul soției sale, Emilia, și aceasta a exclamat: „Zău, Pepe, ești un dobitoc! De ce nu i-ai spus să se însoare cu Encarna - Encarnación era o slujnică, nici tânără, nici frumoasă, pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin pustie, ce este exilarea eternității. Și din surghiunirea din Florența sa a putut vedea Dante cum Italia era slujnică și locantă a durerii. Ahi, serva Italia, di dolore ostello.] Cât despre ideea de a-l face pe cititorul romanului, pe Jugo de la Raza al meu să spună: „Oare am înnebunit?“, trebuie să mărturisesc că cea mai mare încredere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca tatăl ei, care acasă era un ratat și la crâșma muncitorilor, un domn, și mama se dădea în exterior drept o doamnă foarte rezervată, iar în interior - o servitoare care se descurca perfect în gospodărie, așa cum văzuse că făceau slujnicele în București. Dar în ambele ipostaze trecea aproape neobservată, și nu numai noi, dar până și cunoscuții, prietenii și rudele începură să n-o mai observe. Chipul ei, pe care se vedeau deja primele riduri, dar nu mai apăreau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pornit-o printre tufele de azalee până la intrare, am apăsat pe sonerie, apoi s-a auzit sunând în antreu, fără să se fi mișcat ceva. Podeaua camerei de zi era acoperită cu covoare de mătase; acolo ne-a condus o slujnică după ce am mai sunat o dată. O parte din covoare erau așezate unele peste altele, înăbușind zgomotul pașilor; călcam moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș niciodată. Marcu trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o slujnică venită în consult la Marcu Fișic. Când i-a zărit cleștele de fier în mână, tot curajul îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o perpetuă tentativă de înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi semnalat în rubrica sinucigașilor, alături de o slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce, ca din greșeală, pe un cablu desprins de furtună și căzut pe un drum desfundat de ploaie. Sau să alunece „din nebăgare de seamă”, într-o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe motive medicale și dădea surzenia drept cauză. Lăsând deoparte considerentele de natură patriotică, Theodora nu poate decât să spere că intervenția va fi reușită, căci aportul lui Noakes la Îngrijirea acordată lui HJ a fost neprețuit, iar cele două slujnice, și În special Kidd, par mult mai mulțumite acum, după Întoarcerea lui. Confirmarea de primire a scrisorii a sosit, dar până acum nimic altceva. Doamna James ajunge la Carlyle Mansions În aceeași seară. În hainele bine croite dar demodate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore ocupa un apartament plăcut pe o terasă cu clădiri stil Regency, cu privire spre promenada cu magazinele ei, de după două șiruri de copaci. Henry o mai vizitase de vreo două ori, locuind confortabil la o pensiune de alături. Când slujnica Îl pofti să intre, Fenimore stătea la fereastra salonului. — Felicitări, Îi spuse ea zâmbind. Henry o privi cu gura căscată. — De unde știi? — Te-am așteptat, Îi răspunse ea cu un surâs. Când te-am văzut pășind pe trotuar, aveai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am văzut pășind pe trotuar, aveai un mers atât de săltat și o expresie atât de senină, Încât am știut că piesa trebuie să fi fost un succes. A fost un triumf, zise el și Îi relată toată istoria. Doar slujnica, bătând la ușă ca să mai aducă niște cărbuni, Îl făcu să Își Încheie narațiunea. Se apropie de fereastră, privind afară, În timp ce Fenimore Îi dădea fetei instrucțiuni privind masa. — O poziție admirabilă, Fenimore, zise el când rămaseră iar singuri. Liniștită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altceva s-ar putea trăi, tată?“ Publicul se Îneca de râs. Între timp, primul act la Guy Domville trebuie să fi Început. Imaginându-și decorul, grădina frumoasă, intrările simultane, a lui Frank Humber pe poarta grădinii și a lui Fanny, slujnica, dinspre casă - „- Sunteți căutat, domnule! Scuzați-mă, domnule, am crezut că sunteți domnul Domville. - Domnul Domville nu e În casă? - Nu, domnule, am ieșit să-l caut.“ - Își dădu seama că St James era singurul loc unde acum - acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se căsătorească până la sfârșit, de aceea speculațiile priveau modul În care prietenul, destul de simpatic, urma să fie recompensat pentru pierderea văduvei. — Eu pariez pe moștenitoare, ce s-a spus la sfârșit, zise cineva. Altcineva era de părere că Fanny, slujnica, avea să se dovedească a fi o a doua moștenitoare și, În consecință, eligibilă pentru căsătoria cu un gentleman. Femeile mâncau portocale și prăjituri pe care le aduseseră cu ele În pungi de hârtie cafenie, trecându-și sticle cu suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și al celorlalte amenajări moderne de la De Vere Gardens. Era frecvent „indispus“ - un eufemism pentru beat sau mahmur. Pentru a-i masca greșelile, dna Smith era silită să preia multe dintre sarcinile soțului ei, lăsând din ale ei În seama slujnicei sau a fetei În casă și creînd, probabil, tensiuni la nivelurile inferioare ale micului său echipaj, tensiuni pe care prezența unui băiat la toate le-ar fi putut rezolva. — Hmm, făcu el. Și cu cât ar trebui să-l plătim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În omnibuz! În S.U.P.A. aia iera Persky, Farfarello, Băiatu dă la Centru și Rubicante Însuș. Și Fata Fux, care mandea am crezut că iera pentru rolu principalist. Da nu m-am prins. Fata Fux iera pentru rolu dă slujnică, că ăl dă gagioală mondenă l-a jucat, cum d-acu nime nu mai poa să ignore, Iris Inry. M-a felicitat dă misivă, doctoru Persky a dat drumu la un discursel dă categoria semigrea, c-a cântărit dovada mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
erau pețitorii, sau chiar familia în care ar fi trebuit să intru și că vorbele lor îmi hotărau soarta, cu o indiferență totală față de vrerea mea, de parcă aș fi fost un covor, o mobilă, un miel de vânzare sau o slujnică. I-am urât în clipa aceea. Și în ciuda celor ce mă învățase unchiul meu, după multă tăcere în care îi ascultasem, m-am ridicat, le-am spus răspicat și ferm că n-am de gând să mă mărit și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
face să dea uitării toate acele dialoguri pasionate avute cu profesorii și colegii pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași înfățișare pe care o știe din totdeauna: funcționari grăbiți, slujnice venind de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuare studii și eseuri solide, puncte de vedere surprinzătoare, ipoteze inedite asupra istoriei naționale și universale. Primul număr cu „haine noi“ se prezintă cu o exclusivitate: „Amanții Lupeascăi“, continuând cu un survol în viața Ecaterinei, care a devenit „din simplă slujnică la 18 ani, soție a lui Petru cel Mare și Împărăteasă“. Însemnările unui ambasador au dat la iveală că „Mitterand cere bani lui Ceaușescu“. „România la ONU după războiul de 6 zile“ ori „Davila contra Nottara - un război care slăbește
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
ideologice au început să se prindă în urma catastrofei totale provocate de al Doilea Război Mondial a antrenat o revizuire substanțială a relației simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile și-au prelucrat, invariabil, un trecut glorios, încărcat de fapte de vitejie și sacrificii de sânge, ca temelie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Coughlin, 2003, p. 37). Toate aceste măsuri emblematice pentru "politicile regretului" relevă că trecutul își păstrează relevanța simbolică și însemnătatea politică, iar memoria colectivă continuă să fie o sursă primară de legitimitate politică, așa cum a fost dintotdeauna. Trecutul rămâne, astfel, slujnica autorității. Ce s-a schimbat radical este, însă, modul de raportare la trecut. Spre deosebire de epoca naționalistă în care prevalentă era paradigma triumfalist-eroică a trecutului național, memoria colectivă fiind meta-narativa unui destin istoric glorios, în paradigma regretelor specifică vremurilor postnaționaliste avem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost repartizat într-un vorstadt* să locuiesc în casa unei văduve, al cărei bărbat fusese și el locotenent cândva și ieșise la pensie. Baba avea vreo optzeci de ani. Casa era veche, dărăpănată, din bârne, iar baba nu ținea nici măcar slujnică în casă, atât era de săracă. Însă remarcabil era faptul că femeia avusese cândva o familie numeroasă, rude multe; dar unii, de-a lungul vieții ei, muriseră, alții se mutaseră care încotro, alții uitaseră de babă, iar pe bărbatu-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, trăia În mod nestingherit Împreună cu amanta sa, Tudora din Craifalău, sfidându-l pe episcopul Bob În Încercarea acestuia de a-l chema la ordine. Obiceiul Înalților prelați de a Întreține câte o așa-zisă slujnică pe lângă curtea lor se generalizează, mascând de multe ori o căsătorie deghizată, și, În pofida protestelor scandalizate ale diverșilor clerici sau mireni, lumea e nevoită să Închidă ochii și să accepte situația. Alexandru Dobra, de pildă, fost canonic la Oradea, fiind
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]