3,519 matches
-
totul pe acest pământ.“ „Astă-seară, cină la familia Fedder. Foarte bună. Vițel, piure de cartofi, fasole verde cu boabe grase, o frumoasă salată verde cu ulei și oțet. Ca desert, ceva preparat chiar de Muriel: un fel de cremă de smântână înghețată, cu zmeură pe deasupra. Aproape că mi-au dat lacrimile. (Saigyo spune: «Ce-i acel lucru pe care nu-l cunosc/ Dar care face să-mi curgă lacrimi/ De recunoștință?») O sticlă de ketchup fusese așezată pe masă, lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am luat-o s-o pun la loc în cușcă, n-a opus nici o rezistență; doar a scos un mieunat slab, vlăguit și s-a lăsat băgată înăuntru. Pe drum spre casă am luat niște cârnați și o cutie de smântână de la LoPrice, iar când am ajuns acasă am făcut un mic culcuș din perne și pături în bucătărie pentru ca Portia să se poată uita la mine când gătesc. Am tăiat cârnații în bucăți foarte mici și apoi i-am prăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încet, s-a instalat peisajul de Veac de singurătate. Decompozițiunea, cum îi zisa, am trăit-o mai întâi atunci. Călanul creștea blocuri noi și piețe, apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost la Călan într-un bloc. Marquesianism pe dos. Blocurile sunt răpciugoase, scările - știrbite, șurubul cu apă - închis. Cocseria nu mai poluează. Stă. Vara trecută am mai trăit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Hai la buna să vă hrănească!” sau să vă ducă la culcare era o expresie pe care buna Măriții o folosea la adresa puilor și a mea. Eu făceam mofturi și eram monoalimentară. Acceptam să mănânc salam și liptăriță (magiun cu smântână). Ca să mă facă să mă hrănesc, buna chema alți doi copii, pe Relu (nu știu ce face el acum) și pe Ionică (știu ce face el acum: a urmat destinul tipic de tranziție, după ani de șomaj tehnic la cocseria din Călan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să întrebe: —Anna, am putea să o ștergem de-aici? M-am uitat la el, iritată de îndrăzneala lui. Chestiile astea impulsive merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un ochi, ca o bufniță, ca să poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de venerație. Pentru secția de poliție, domnule. Maimuțele se distrau aruncând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i gânduri. „Să nu te lupți cu fiica vânzătorului de dulciuri.“ Nu se putea abține să nu-i vină în cap în tot felul de ocazii ciudate. „Să nu-l scuipi pe fiul doctorului. De ce să te mai gândești la smântână, când ai destul unt? Să nu spui că-ți place pepenele când cineva îți dă dovleac. Nu înghiți prostii ca să scapi de porcării. Orice prună își are începutul. Orice mazăre își are sfârșitul.“ Cu acest gen de lucruri în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
uimit că putea spune toate lucrurile astea și, pe undeva, fără să fie nevoie să se gândească, acestea spuneau exact ce voia el să spună. Își imagina că era singur cu domnișoara Jyotsna într-o noapte cu lună. „Ca să faci smântână, trebuie să strecori laptele.“ Fără să vrea, perceptorul districtual începu să chicotească. Se simțea surprinzător de liber. Nu știu, îi spuse el inspectorul sanitar șef, dacă revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului este cea mai bună idee... Inspectorul sanitar șef era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mergem în pădure? Să cosim iarbă pentru vacă și cal. Uite acolo iarbă, hai să cosim! E mai bună iarba din pădure, e mai gustoasă și mai aromată, iar vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și brânza mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu smântână pe care o face bunica! Printre atâtea întrebări, drumul a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
E mai bună iarba din pădure, e mai gustoasă și mai aromată, iar vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și brânza mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu smântână pe care o face bunica! Printre atâtea întrebări, drumul a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
moale, au plecat spre locul arătat de ofițer. Sergentul de serviciu a rămas în fața căpitanului... ― Ia spune, băiete, ce durere ai? Te văd după ochi că ai a-mi spune ceva. Parcă ai fi un motan prins la oala cu smântână. ― Domnule căpitan, permiteți să raportez. ―Lasă formalitățile pentru ocazii oficiale. Acum discutăm lucruri particulare. Te ascult. ― V-aș ruga să-i dați pe acești doi oameni în aceeași unitate de artilerie, dacă se poate, fiindcă sunt veri drepți și... ― Ți-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Unde ți-i bărbatul?” „S-o dus la Cotnari după niște vin. Îi plecat de trei zile cu vărul lui din deal. Îl știi matale”. La auzul acestei vești, jandarului i-au lucit ochii ca motanului când vede oala cu smântână! „Am vrea să mâncăm ceva și să bem o ulcică cu vin. Da’ unul bun! Să vadă și dumnealui ce hangiță avem noi aici...” - a sfârșit vorba jandarul, cu un zâmbet semnificativ... „Nu duceți nici o grijă. Da’ vinul nu cumva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scria acolo. ― Măi fratele meu. Noi mergem doar cu un tren, nu cu zece, câte sunt trecute pe tablă. Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră? ― Se vede treaba că îți place milităria ca la motan smântâna. ― De unde până unde am ajuns eu milităros, omule? ― N-ai ordonat tu: „Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră”? Parcă am fi îmbarcat un tun sau o baterie întreagă, nu alta. ― Da, da. Ai dreptate, m-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu Lică. Cu diapazonul jos al vocei, așa cum îl aveau amândoi, părea o discuție între muți. Rim opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mergeau la familia Popescu, pentru că duminică aceasta fusese la țară de unde nu se întoarce niciodată cu mâna goală. O sticlă cu tărie, un puișor-doi, o canistruță de vin natural, un boț de brânză bună de vaci cu un borcănel de smântână, o pungă de sărmăluțe făcute ca la mama acasă, toate reprezentau atracții irezistibile pentru familia dedată musafiriilor. Cunoșteau toate datele sărbătorești din cercul familiilor frecventate și nu lipseau de la niciuna. Când sunau la ușa prietenilor aveau și o zicere rimată
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do’n Zamfirescu și el m-a trimes la tovarășu’ derector. Da’ tovarășu’ derector mi-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aici suflete de copii nevinovați!”. Ceilalți colegi se uitau pe fereastră ori pe pereți și Încercau să schimbe vorba. Într-un rând, Lizi se Îndopa, cu horcăieli, dintr-un borcan cu salată de teci de fasole grasă, dreasă cu usturoi, smântână și oțet. Dar nu ăsta ar fi fost necazul, că ajunseserăm să ne obișnuim: din țâțoaiele proptite pe masa cea lungă din cancelarie Începuse să curgă laptele, care deja făcuse două pete pe cămașa zmeurie. Intră Dordonea. O vede. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că la cataif, domnule, e vital să pârpălești tăițeii atât cât trebuie În unt, adică să nu rămână nici cruzi, dar să nu fie nici arși și sfărâmicioși. Siropul trebuie să fie răcoritor, iar nu leșinat de dulce, frișca din smântână proaspătă și nu trebuie cu nici un chip să lipsească de deasupra câteva fărâme de fistic mărunțit cu cuțitul, nicidecum cu râșnița. În altă ordine de idei, te rog să nu faci gafa să confunzi baclavalele cu sarailiile: ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiliei lui. --Poftește la cină, dragule. Am intrat. De pe măsuța cu trei picioare, pe care o știam, mă privea cu față aurie ca o lună plină o mămăligă atunci răstrunată. Alături tronau două străchini din care mă îmbia brânza cu smântână. Ulcelele de lut așteptau să fie umplute la timpul potrivit. Se vedea de departe că acolo-i mână de femeie. Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Îl urmăresc cu atenție și încerc să rememorez zapisele și ispisoacele ce pecetluiesc stăpânirea lor. Când termină ce a avut de spus, îmi face semn să mă apropii. Ne-am învârtit în jurul Chervăsăriei gospod (domnești) precum mâța în jurul oalei cu smântână. Acum am ajus în locul de unde vrei - nu vrei nu mai putem merge în altă parte decât trecând pe Ulița Chervăsăriei. Așa că hai s-o luăm la drum! Nici n-a terminat ce a avut de spus că s-a întors
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
simțit împrospătat, am intrat în chilie... „Măi, să fie! Da’ când a avut vreme bătrânul să aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu-i la îndemâna oricui o trebușoară ca asta!” Plin de mirare, am rămas cu urechea ciulită spre chilia bătrânului, doar-doar oi auzi glasul celui sau celei care a pregătit de mâncare cât ai clipi. łipenie însă. Și apoi de unde să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui să se poată obține o cafea cu lapte, măcar atât. Măcar o cafea fără lapte. O cafea neagră, oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]