2,620 matches
-
sine, de mândria luciferică de sine până la auto-idolizare, prin căutarea de experiențe esoterice și gnostice subiective. Se ignoră astfel învățătura teologică și înțelepciunea milenară după care omul nu se poate apropia de Dumnezeu până n-a trecut mai întâi prin smerenia și asceza crucificării, prin golirea de sine, prin kenoza intelectuală și existențială. Idealul post-creștinismului este căutarea și exaltarea experiențelor subiective „oceanice”, emoționale și mistice de vârf, a stărilor psihologice extatice, încercarea de a dizolva „carapacea” transparentă a sinelui însă nu
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
prezența lui Dumnezeu și oamenii erau mai buni, mai luminoși, mai calzi... ne adunam cu toții la rugăciuni, dar și la mesele acelea binecuvântate... respiram cu adevărat sacralitatea, legătura noastră cu Cerul. Toate lucrurile, oamenii, natura aveau o anume sfințenie și smerenie, dar și libertate, o anume iertare și împăcare cu lumea și istoria, cu trecutul , dar și cu prezentul, cu tot! Verticalitatea și aspirația spre Înalt, o anume austeritate, de profundă smerenie, erau în esența evenimentelor și în aerul respirat, la
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
Toate lucrurile, oamenii, natura aveau o anume sfințenie și smerenie, dar și libertate, o anume iertare și împăcare cu lumea și istoria, cu trecutul , dar și cu prezentul, cu tot! Verticalitatea și aspirația spre Înalt, o anume austeritate, de profundă smerenie, erau în esența evenimentelor și în aerul respirat, la simplicité et la beauté, astea erau normalitatea acolo ... - Mâine ieșim din tabără! îmi spuse într-o seară Narcisa. Toată lumea s-a dus încolo, încoace, doar n-o să plecăm de aici, să
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
de mână mă-ndrept, Sub bice și pietre-arucate, Sub cruce, cu greu fac un pas, Nici lacrimi nu am, sunt uscate, Dar Doamne de Tin-nu mă las! De-o fi ca să beau din paharul Durerii, aici pe pământ, Accept cu smerenie Calvarul, Căci bun este Domnul și sfânt! 15/03/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Eu am nădejde / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucica Boltasu : Toate Drepturile
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
întreaga viață, pentru că întreaga viață, omul în întregime, trup și suflet, au fost sfințite de Iisus Hristos și făcute sfinte, și fiind sfinte "nu ne aparțin". Singura întrebare adresată omului este dacă dorește și dacă este pregătit să primească, în smerenie și ascultare, această sfințenie oferită lui, din dragoste și din nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. Mai întâi Crucea pe care el trebuie să răstignească pe omul cel vechi cu patima și stricăciunea sa, și apoi harul și puterea de a
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
prin care, pentru un an întreg, ei se consideră din nou "în bună rânduială" . Dar de unde, într-o astfel de atitudine care, din pacate, a devenit o regulă în Biserică, se poate găsi - fie doar și într-o mică măsură - smerenia și pocăința, evlavia și frica lui Dumnezeu? De fapt, atunci când această atitudine și-a făcut apariția prima dată în Biserica - aceasta s-a întâmplat imediat după convertirea la creștinism a Imperiului Roman și a rezultat din creștinarea ulterioară a populației
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
a întâmplat imediat după convertirea la creștinism a Imperiului Roman și a rezultat din creștinarea ulterioară a populației sale și din scăderea corespunzătoare a vieții religioase și morale printre creștini - Sfinții Părinți au văzut în aceasta nu un rezultat al smereniei și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau" ca pacătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire" și "nevrednicie" apărea ca o lipsă de grijă față de Sfintele Taine. Este pur și simplu cu
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
6-15) Miercurea Mare ne apropie și mai mult de Sfintele Paști, astfel că Biserică a rânduit să luăm aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu care aducând în această zi, cu mare căința, smerenie și cu multe lacrimi, mir de mare preț și ungandu-L pe Hristos, devine mironosița și cel al lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru treizeci de arginti fariseilor și cărturarilor ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92408_a_93700]
-
porniți împotriva construirii de biserici! Avînd în vedere picajul evident al unor vedete, trupa „Taxi” a poftit chiar în Postul Sfîntului Paști să se ridice în topuri cu un hei-rup muncitoresc, în realitate, un atentat asupra Bisericii Ortodoxe. Piesa cu smerenia în băț, de fapt, lipsa lor de smerenie, nu-i decît o manipulare grosolană (muzică nu se poate numi, pentru că mai mult se vorbește decît se cîntă); un manifest condamnabil împotriva construirii Catedralei Mînturirii Neamului, proiect realizat cu fonduri proprii
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
picajul evident al unor vedete, trupa „Taxi” a poftit chiar în Postul Sfîntului Paști să se ridice în topuri cu un hei-rup muncitoresc, în realitate, un atentat asupra Bisericii Ortodoxe. Piesa cu smerenia în băț, de fapt, lipsa lor de smerenie, nu-i decît o manipulare grosolană (muzică nu se poate numi, pentru că mai mult se vorbește decît se cîntă); un manifest condamnabil împotriva construirii Catedralei Mînturirii Neamului, proiect realizat cu fonduri proprii, cu donații și cu insignifiantul ajutor de la buget
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
senin vlădica și, în același timp, vădit tulburat de subiectul pe care cu îndrăzneală l-am ales. Astfel de trăitori sunt greu de abordat, dar atunci când mănăstirea de metanie este Frăsinei, lucrurile se schimbă. Am vorbit despre rugăciune isihastă, despre smerenie, despre comuniunea cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să înțeleg că nimic nu este mai de preț decât privirea cu sfială plecată în fața măreției Harului Divin și Dumnezeiesc. Făcând, însă, o scurtă introducere înaintea dialogului propriu-zis cu Părintele Arhiepiscop și Mitropolit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
e despărțită de nimic. Cel care invocă Numele devine prietenul Mirelui, se roagă ca toți să fie uniți cu Mirele: „Acela trebuie să crească iar eu să mă micșorez”. Nu mai vorbește de iad decât pentru el însuși, cu o smerenie fără margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care i-a dat o lecție Sfântului Antonie, dezvăluindu-i că se roagă ca toți să fie mântuiți, el fiind singurul care merită să fie osândit. Ca Simeon Noul Teolog care spunea că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Dumnezeu - Infinitul este perceput ca o bucurie nesfârșită, ca o lumină. Exprimându-le prin cuvinte, omul sugerează această bucurie care depășește orice limite. Deși încă foarte slab, cuvintele rugăciunii lui Iisus exprimă acest sentiment de bucurie, de recunoștință și de smerenie infinită. Dar lucrul principal nu e să rostim cuvinte. Principalul se află în această experiență a bucuriei, a recunoștinței, a iubirii, a smereniei și chiar a durerii nesfârșite care provoacă păcatul. Cuvintele nu mai formează un obiect de reflexie pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Deși încă foarte slab, cuvintele rugăciunii lui Iisus exprimă acest sentiment de bucurie, de recunoștință și de smerenie infinită. Dar lucrul principal nu e să rostim cuvinte. Principalul se află în această experiență a bucuriei, a recunoștinței, a iubirii, a smereniei și chiar a durerii nesfârșite care provoacă păcatul. Cuvintele nu mai formează un obiect de reflexie pentru cel care le pronunță. Ele nu se mai interpun între om și Dumnezeu, ci prin ele omul se adresează lui Dumnezeu Care este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
lui Dumnezeu, care s-a revărsat asupra noastră prin Duhul Sfânt. Atunci când ne rugăm și când ne concentrăm asupra rugăciunii, mintea intră într-o stare de nevoință, într-o stare de asceză, astfel încât ea trebuie să ajungă la deșertare, la smerenie. În același timp, și inima trebuie să se ridice spre minte, pentru că trăirea sufletească are nevoie de Cuvânt, care, la rândul lui, trebuie perceput rațional. - Înaltpreasfinția Voastră, în acest fel stând lucrurile, cuvântul ca percepție rațională implică ridicarea inimii spre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Psalmistul vorbește adesea despre munți, despre locuri înalte, ceea ce ne îndeamnă să ne ridicăm de la starea pământească spre starea cerească. Coborârea minții în inimă nu este ceva la care trebuie neapărat să gândim, această coborâre se face numai pe căile smereniei. Calea smereniei este o cale de înțelegere a propriei ființe. Este o stare prin care vedem slăbiciunea noastră, vedem neputința noastră, dar în același timp vedem și puterea lui Dumnezeu. Am putea spune că în momentul acesta suntem în slavă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
adesea despre munți, despre locuri înalte, ceea ce ne îndeamnă să ne ridicăm de la starea pământească spre starea cerească. Coborârea minții în inimă nu este ceva la care trebuie neapărat să gândim, această coborâre se face numai pe căile smereniei. Calea smereniei este o cale de înțelegere a propriei ființe. Este o stare prin care vedem slăbiciunea noastră, vedem neputința noastră, dar în același timp vedem și puterea lui Dumnezeu. Am putea spune că în momentul acesta suntem în slavă dumnezeiască, așa cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
ales, de rugăciune isihastă. Felul în care se ruga Sfântul Simion, trăind în vârful stâlpului, este unul dintre cele mai aspre moduri de rugăciune. Dumnezeu a rânduit să ajung în locul acela magnific și să simt prezența acestui sfânt de o smerenie inimaginabilă și de o trăire aparte. La Mănăstirea Sfânta Tecla, tot în Siria, am simțit aceeași putere a rugăciunii isihaste. Și la noi în țară sunt centre isihaste de tradiție, precum cele de la Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Neamț, Mănăstirea Tismana, Mănăstirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Bate și ți se va deschide”, dar această stăruință trebuie să fie întocmai ca a lui Iacob cu Îngerul. Mântuitorul ne întreabă: „Vrei să te vindeci?”, iar noi îi răspundem: „Da, Doamne, vreau”, dar vindecarea cere sacrificiu, cere jertfă, cere smerenie. Trăirea în suferință este o mare catastrofă, te pândește următorul pas, moartea, or, ca să scapi de moarte, trebuie să te vindeci. Întotdeauna m-a impresionat o scenă în care Michelangelo l-a redat pe păcătos încorsetat de șarpe. Este extrem de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Sa învățătură și lucrările în Persoana Sa divino-umană și le explică printr-Însa [...]. Care este esența Ortodoxiei? Dumnezeul-Om Hristos. În creștinul Ortodox nimic nu se îmtâmplă prin om, ci totul prin Dumnezeul-Om [...]” Ne plecăm și noi cu toată smerenia înaintea Persoanei Dumnezeului-Om, Amin! După ce am văzut că Hristos Domnul cuprinde întreaga Sa învățătură și lucrările în Persoana Sa divino-umană și le explică printr-Însa și punem apoi alături de această cunoștință faptul că lucrarea părintelui Radu Botiș menționează numele
Îndemn şi stăruinţă/ Ernest E. W. Herman [Corola-blog/BlogPost/92908_a_94200]
-
Dintre evenimentele care punctează viața obștii satului - legate de muncile agricole, de succesiunea anotimpurilor sau de ciclul vieții - înmormântările se remarcă în mod special nu pentru că ar fi un subiect spectaculos, ci pentru că sunt descrise cu un amestec de luciditate, smerenie, mirare și umor delicat la care nimeni nu s-a încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Nistor al Caransebeșului și Policarp Morușca, ipotetic ierarh al Americii. Recunoscător, la moartea Mitropolitului Nicolae Bălan [6 august 1955 - n.a.], Cătărău a trimis Consistoriului din Sibiu o scurtă telegramă de condoleanțe, considerată demnă de a fi selectată spre publicare. “Cu smerenie îngenunchez lângă rămășițele pământești ale Marelui Ierarh Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului. Ilie Cătărău, ieromonah duhovnic” Cel care mărturisea odinioară lui Onisifor Ghibu și basarabenilor creduli că la viața lui omorâse destui, numai români și basarabeni nu, a mai beneficiat câțiva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
din anul 1497, unde a avut marea șansă de a fi coleg cu Sfântul Ioan Iacob Românul... Trăsătura de caracter esențială a Părintelui Petroniu Tănase a fost calitatea de a fi un iubitor și un împlinitor al ordinii, tăcerii și smereniei. Părintele Petroniu Tănase este licențiat în teologie dar a urmat și studii de matematică și filozofie. A fost membru al grupării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din București - care a fost ultimul bastion de rezistență al intelectualității creștine românești interbelice
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
de conservare și a estima dimensiunea fondurilor ce se cuveneau a fi alocate de urgență. Foarte zgârcit la vorbă, dar cu privire scrutătoare, care te citea până în străfunduri -, Părintele Egumen al Sadovei, Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei: Vasile Prescure, de o smerenie aparte, părea umbra misterioasă a Voievodului fondator, care veghea - totuși, cu ochi vulturești și auz de extremă finețe - să nu se aducă vreo atingere, oricât de mică (fie și numai în planul discuțiilor, ipotezelor, sugestiilor), odorului de neprețuit ce traversase
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
și luminând aidoma unei aureole de înger, precum mărturia Starețului de Lainici: Ioachim Pârvulescu -, ne rezumăm la a selecta câteva așchii de lumină. Înainte de toate, motoul, din Fericitul Augustin: ,,Înțelepciunea adevărată nu stă în discuții și vorbe învățate, ci în smerenie”. Apoi, finalul șapoului: ,,se cuvine ca măcar acum să fie întru totul lăudată această tăcere și viețuire smerită și nerisipită a celui care a fost Părintele Arhimandrit Vasile Prescure”. În finalul celui de-al doilea paragraf, George Crasnean precizează: ,,Grăind
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]