834 matches
-
urmé se apropie și-l prinse cu mîinile. Trecuse un an și el mai crescuse, se simțea cu mult mai mare și mult mai puternic, ar fi putut sé smulgé un nuc atît de mic. La rédécina nucului creștea un smoc de iarbé, Îl smulse mai Întîi și-și fécu loc. Se gîndi mai Întîi sé se odihneascé, sé se uite bine la nucul acela. Se așezé pe sac și cézu pe gînduri. Nici n-ar fi avut ce face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
repede se schimbă soțul tău. Apoi am să revin. Ești atentă? - Sigur, iubirea mea. Zogru a ieșit fulgerător și, în timp ce se chinuia să-și imagineze uimirea ei, l-a auzit pe Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin. Mai bine spune-mi exact ce ți-a spus nefericitul acela de Ianache. Ca orice corp locuit de Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giuliei toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape în întregime ras, cu excepția unui smoc, împletit cu un fir de mătase verde și de care era atârnat un delfin minuscul, de aur. Îl privea pe Bobo ca pe-un peisaj frumos, își dăduse seama că are corpul complet depilat, ca un ou fiert și decojit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai degrabă înclinat pe spate. Mișcările îi erau săltate, făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său chel, pe care îl ținea drept cu mândrie. Clipea cu grație și zâmbea într-o manifestare de politesse, dezvelind o gaură acolo unde incisivii de sus ar fi trebuit să fie. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spre ușurarea lui Porfiri, un tânăr roșu la față își făcu apariția în hangar împingând un cărucior cu două roți pe care era așezat un cufăr mare din alamă. Noul venit nu purta pălărie, iar părul îi era ridicat în smocuri rebele. Purta o manta veche, cu modelul demult șters. În multe privințe, aparența sa dezordonată și ponosită era în contrast cu cea a lui Liputin. ă Scuze, scuze, domnilor, strigă doctorul Pervoiedov. Am fost reținut de holeră. Cinci cazuri noi. Cinci! Liputin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar nu este drept, gemu el. ă Să sperăm că era adormită, spuse Salitov fără milă. Apoi o văzură pe mama fetiței. Lilia Ivanovna zăcea pe podea lângă sobă, cu capul într-o baltă de sânge, cu părul închegat în smocuri întunecate și mâloase. Avea ochii și gura deschise. Ca și cum l-ar fi văzut și l-ar fi numit pe atacator în același timp. Rana sa nu sărea în evidență imediat. Salitov traversă încăperea și se așeză într-un genunchi lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sau rădăcini de copac după o rețetă proprie, pe peretele dinspre răsărit o icoană de lemn înnegrită de vreme, încadrată de un ștergar curat de in țesut în casă, un ștergar lung până aproape de dușumeaua vopsită verde. Sub icoană două smocuri de busuioc puse cruciș parcă închipuiau o cruce a Sfântului Andrei. În diferite locuri, prinse în cuie bătute în zid, erau agățați mici snopi de plante de pădure, se pare că migălos selectate și așezate într-o ordine perfectă, fir
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să lipsească. Suta Kili Era în sat la noi un om care parcă venea direct din neolitic, dacă ai fi făcut abstracție de țigara groasă răsucită din foaia ziarului Scânteia care-i fumega mereu în gura-i știrbă pierdută printre smocuri de păr nebărbierite de multă vreme. Puțini oameni din sat știau că-l cheamă Stamate și nu mai știu nici eu cum, fiindcă toată lumea îl știa de Suta Kili, poreclă rămasă de când a mers și el la școală iar învățătorul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îi este așa de frică, încât nu l-a dibuit nici până acum. Anul trecut am râs teribil de el. Mama și tata l-au lăsat să se creadă nedescoperit, l-au tras de barbă și i-au pus piedică. Smocul de vată i se desprinsese și era tare caraghios să-l vezi cum se chinuie să-l țină acolo unde îi era locul. Unchiul Dali a ieșit foarte mândru de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric: Verișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o cărare întunecoasă, îngustă, alunecoasă, mai rea decât cele pe care le străbătuserăm până atunci, am ajuns la o baltă de izvor. În timp ce Gundo umplea burduful cu apă, Bovo a început să smulgă din pământ și de pe trunchiuri de copaci smocuri de mușchi alb; apoi a scobit cu mâinile în băltoacă până a dat de un mâl argilos pe care l-a amestecat cu mușchiul. Ne-a pus să ne dăm jos încălțările și să ne spălăm pe picioare, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o revanșă destul de meschină. I-am spus că această cerere a lui venea la țanc: tocmai începeam lecțiile cu Ansoald; dacă dorea, putea să i se alăture și să ia parte. Nu s-a supărat, și, la vremea când primele smocuri de iarbă s-au ivit de sub zăpadă, amândoi înțelegeau și rosteau frazele cele mai simple și obișnuite. A venit și primăvara cu alaiul ei de berze, rândunele și licurici care seara întreceau numărul stelelor de pe cer. Azilul era de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau în vârf smocuri de păr de cal, totul era gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejau pieptul erau din piele, având doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vine. Atunci Gumbert s-a prefăcut că i-a venit și lui să facă treaba mare, stând jos puțin mai înapoi, aproape de sabie. Avarul a râs și a zis ceva în limba lui. Când bărbatul s-a întins după un smoc de iarbă, Gumbert a înșfăcat cu amândouă mâinile sabia și l-a lovit cu toată puterea lui în cap. Bărbatul s-a prăbușit în față cu un geamăt, și el, cățărându-se pe cal, a luat-o la goană. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uitat mai bine la iarba din poiană și a priceput că pe-acolo trecuse o turmă. A observat o potecă strâmtă care intra în pădure; a mers să se uite la murii de pe margini și s-a întors cu câteva smocuri de lână într-o mână și cu căcăreze de oaie într-alta. Turma trecuse pe-acolo de curând, căci boabele alea negre erau moi și umede. Am luat-o de-a lungul potecii, și cam după o milă am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a spus: - Este vorba de o barcă gata să plutească spre orizont; poți doar s-o ții legată la țărm pentru scurt timp cu această frânghie. A desfăcut desaga și mi-a întins un păhăruț de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo. Te-am urmărit înainte să te salut. Ești impresionantă. Serios. —Ă, mersi. Uite ce e, nu vreau să fiu necioplită, însă... e vreun motiv anume pentru care te afli aici? În timp ce vorbea, își netezi pletele, constatând cu nemulțumire că smocuri rebele de păr se ițeau pe ici, pe colo din podoaba capilară. Neil își trase un scaun și se așeză în fața ei. Ea îi turnă un pahar de vin din sticlă. —Cum îți place la Edinburgh? o întrebă el relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii picurați de stropii mari, părul lipit de creștetul capului în smocuri, o iau pe după umeri și ne grăbim spre casă, ne ducem la mine, prin ploaia mirosind a flori de tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu stinghia incrustată cu motive florale, pe pereți agățate măști de diferite tipuri, bătrânul îmi spune povestea fiecăreia, masca de drac, mască de lemn cu chip de drac, găurile pentru ochi dispuse ca pentru o privire zbanghie, coarnele ascuțite și smocul de câlți zburliți, două rânduri de dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de coadă de cal, îmi explică bătrânul, și urechile mari clăpăuge, Iau masca din cui și curiozitatea mă împinge s-o aduc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sosise Încă Père Joseph, și În așteptarea lui m-am așezat pe un scaun cu o revistă În mână. În forfota confortabilă din jur am ațipit. Pentru prima oară după multă vreme era liniște. Zburam peste o Întindere pustie, cu smocuri de tufișuri de stepă, și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a Început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu Îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ochii Învăpăiați. Era hotărât să nu lase să cadă capul lui Endo Kizaemon În mâna altcuiva. Înainte de luptă, Kyusaku se lăudase că avea să ia capul lui Kizaemon. Acum alergă În direcția râului, unde nenumărate cadavre zăceau printre pietre și smocuri de iarbă - un țărm al morții. Acolo, printre alții, se afla un trup cu chipul Însângerat, ascuns sub părul Încâlcit. Muștele bâzâiau Într-un roi la picioarele lui Kyusaku. Tânărul se răsuci În loc, când păși pe piciorul mortului cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat În mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn În descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese Învăluită În visuri până Înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară În direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce Încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi Înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera În vânt. Fir-ar să fie! Înjură Hidetsugu, privindu-l cum se Îndepărta. I se păruse că, În ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]