830 matches
-
brânci și priveau. Animalele aveau o piele lucioasă, cu păr scurt și aspru, des și lins. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muștele cu coada. Aplecau apoi gâturile puternice și încordate, ascultau cu urechile ciulite și mușcau nepăsători smocurile proaspete. Vara jucau rișca pe maidan. Petre le căra toți gologanii, c-avea un ban cu două luaturi pe care-l arunca la șmecherie. La pălmicică, 123 meșter mare era Naie, iar la. peretas, nu-l întrecea nimeni pe Beghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de gardă se sfârșise. Poate că se așteptau să găsească un contur desenat pe trotuar, poate că așa se face când omul moare. „Ce rost avea să faci conturul cu creta, omul acela mișca, imaginează-ți, strângea spasmodic între degete smocurile de iarbă dintre dale, ca și cum nu vrusese să cadă, ci să se cațăre...“ Priviră în sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru o clipă, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi, căutând zadar nic o tresărire pe chipul bolnavului, completă : „gândul morții“. „Zgomotele trasează frontiere. Poți spune, de pildă, că tăcerea înseamnă absența oricărui zgomot. Dar nu poți spune că zgomotul înseamnă absența oricărei tăceri. Să zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cale-afară de obosit. Dar nu o oboseală care trece odată cu somnul. Părul, încă des, nu-i albise, ci, parcă, se prăfuise, avea culoarea făinii cu tărâțe, îți venea să i-l scuturi. Se pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă cina și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul... Când colo... Mergeau încet, dibuind prin câmpia arsă de soare, unde nu se vedea nicio cărare. Smocurile de iarbă se ridicau la loc, înghițindu-le urmele, de parcă nici n-ar fi fost. — Auzi, șefu’, spuse Chisăliță, tot căutând o cărăruie spre undeva. Povestea aia cu copacul... Să mi-o aduci aminte... Dac-o fi la o adică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cartier, sau veghează ca nimeni să nu parcheze pe locul altuia sau, Doamne ferește, pe locul unde e pancarta pe care scrie, ca o poruncă dumnezeiască, „Parcatul interzis“. Avea ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca o poruncă dumnezeiască, „Parcatul interzis“. Avea ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două sulițe, își luă avânt iarăși. Maca ridică brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție potrivită și scrise, silabisind din vârful buzelor. — Gata, spuse, punând creionul între foi. Știi, aia cu boașele am scris-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii nu-i mai fug într-o parte. Iar eu zac, aruncat la întâmplare, ca o moluscă, pe scaun, cu umerii căzuți, cu genunchii tremurând, cu palmele umede și limba ținută a zbârcă între dinți. Cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curând în mine. Apoi privirea îmi coboară pe colțul de stâncă pe care îmi sprijin un picior, pe mușchiul verzui-otrăvit care îi acoperă muchea, pe smocurile de iarbă care străpung zăpada, pe albia minusculă săpată de firul de izvor și care se pierde jos, în vale. Bogdan ne vorbește despre Raportul Natorp, un text pe care Heidegger l-a scris în 1922, în atenția lui Paul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aluneca asemeni unei corăbii prin deșert. Văzând-o de sus, deține adevărul prim despre cămilă: o formă alungită, cu ceva ce pare a fi un gât lung, un cap mare și niște urechi mici, un apendice caudal terminată cu un smoc de păr care alungă muștele. Primul punct de vedere: cămila văzută de sus. Se apropie așadar cu elicopterul de animal (dacă într-adevăr e un animal). Acesta, puțin buimăcit, se oprește politicos și, nemișcat, ci arată savantului partea dreaptă. Al
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
corcitură de câine lup. JÜRGEN: Sunteți un om ca toți oamenii, domn' Karli. Bestia din d-voastră nu-i decât o deformare socială ca și un nas storcoșit. Sigur o să vă regăsiți singur, pentru că în fiecare om se găsește un smoc din lumea oamenilor. O să-l căutați și o să-l găsiți, dragul meu domn' Karli. HASI: Sper ca Dumnezeu în bunătatea lui să ne ferească de una ca asta. Toate puterile înaltului ascund oribilul din temătorii oameni. Omenirea este într-un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
muzicale Păpușa este cartea de vizită a măgarului Și proasta creștere e intrarea la vite Păpușa noastră moartă și veselă Materialul pestriț din mase PIANISTA (face mișcări de dans cu compozitorul): Șuvițe roșii sărbătorești tăiate ca la nebuni luminații difuze smoc vopsit strălucitor un punct de vedere drapat grinzi grele pentru înfulecat dar delectarea psihică duce dorul la așa ceva... să fie reținut îndelung COMPOZITORUL (o împinge brusc pe pianistă departe de el): Sincronizarea presei muzicale Măgarul strivit Ne căcăm prin piele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se creșteau fiind hrăniți cu frunze de dud. După ce gogoșile ajungeau la maturitate, înaintea ieșirii din ele coconilor, se puneau la opărit într-un ceaun mare de tuci, instalat pe „chirostrii”. Femeia care se ocupa de aceste operațiuni purta un smoc de urzică înflorită și uscată printre gogoșile din ceaun. Când de urzică se prindeau cam cinci-șase gogoși, borangicul se trăgea pe o foaie de ziar, apoi se trăgea pe depănătoare și pe mosoare. Această operație se făcea separat pentru gogoșile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și sănătate/ Și de bucurie de la el să ai parte”. După un anumit interval de timp care nu trebuia să depășească un an, nașii trebuiau să taie unghiile copilului și „să-i ia din păr”, adică „să-i taie moțul”. Smocul de păr, împreună cu unghiuțele copilului erau strânse la un loc cu puțină ceară și un ban de argint, fiind păstrate în credința că astfel copilul nu-și va pierde norocul. În aceste sate exista obiceiul ca părinții copilului să le
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
salvați. Cu accidentele de rigoare. Nu vă puteți închipui ce burți mari aveau la un trup numai piele și oase.. țăranii se îngrămădeau în păduri unde mai existau izvoare; câmpurile și dealurile pârjolite, galbene, cu mult praf nu ofereau nici măcar smocuri de iarbă pentru animale. N. Labi ș: "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit și a curs pe pământ/..../ Ciuturile scot din fântână nămol"... sub cerul "fierbinte și gol" (Moartea Căprioarei). Desigur nu urmăresc o viziune
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
sau rădăcini de copac după o rețetă proprie, pe peretele dinspre răsărit o icoană de lemn înnegrită de vreme, încadrată de un ștergar curat de in țesut în casă, un ștergar lung până aproape de dușumeaua vopsită verde. Sub icoană două smocuri de busuioc puse cruciș parcă închipuiau o cruce a Sfântului Andrei. În diferite locuri, prinse în cuie bătute în zid, erau agățați mici snopi de plante de pădure, se pare că migălos selectate și așezate într-o ordine perfectă, fir
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să lipsească. Suta Kili Era în sat la noi un om care parcă venea direct din neolitic, dacă ai fi făcut abstracție de țigara groasă răsucită din foaia ziarului Scânteia care-i fumega mereu în gura-i știrbă pierdută printre smocuri de păr nebărbierite de multă vreme. Puțini oameni din sat știau că-l cheamă Stamate și nu mai știu nici eu cum, fiindcă toată lumea îl știa de Suta Kili, poreclă rămasă de când a mers și el la școală iar învățătorul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca pe un artefact de preț. Erau ale unei persoane ce venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în pat, lae servici, teamă la w.c. Mai dă-o dracului de teamă. Nu vreau să-mi mai fie teamă! Vreau să fac ce vreau fără teamă și rușine. (se plimbă furios, dă cu piciorul în cîte ceva, rupe un smoc de iarbă, rupe o creangă, își scoate cămașa din pantaloni, se vrea liber) Că m-am săturat. Că de aia stăm cu ochii zgîiți în toate părțile. Să nu ne vadă ăla așa... să nu ne audă celălalt, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e pierdut. Copilul mic, dacă se căznește să se așeze în cap, este semn că mama sa este însărcinată cu altul. Dacă pocnește vreun cerc de la un poloboc, apoi se crede că în acea casă va naște o femeie. Dacă smocurile de verdeață aninate pe casa noilor căsătoriți cad curînd e semn că nu vor avea copii. Femeile nu cern nicicînd făina pe pat sau divan, crezînd că dacă ar face acest lucru acolo ar avea mulțime de copii. Ca să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i de spor. Cînd se vinde o vită, este bine a pișca ceva păr din frunte și coadă și a-l păstra undeva, și a zice că vinde numai vita, iară nu și norocul. Cînd vinzi o vită, păstrează un smoc de păr de la dînsa, ca să ai no roc la altele. Să nu dai luni borș, că-i rău de vite. Luni să nu dai cu împrumut sare, gaz, usturoi, că i rău de vite. Să nu mănînci bucățica din frigare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]