563 matches
-
deja cu respect în fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea fi neglijent în această privință. Simțind, foarte probabil, că era inevitabil, își înghiți mândria și se înclină. Hideyoshi părea și el să dea din cap aprobator la adresa lui Katsuie. Acesta își smuci într-o parte gâtul scurt și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată... și un băiat. În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să n-o smucească prea tare și să nu-i rupă încheietura mâinii. Îi stătuse inima în piept când ea se apropiase de el surâzătoare, cu fața luminoasă și îl invitase ținându-l de mână în mijlocul cercului. Înainte de asta, făcând parte din cerc laolaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de credinciosul său companion, labradorul Bobby Teleferic, căruia, deși nu-i era clar de ce stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub haina de Moș Crăciun. Tot în clipa următoare se produseră explozia și o mare de lumină, cutremurând întreg orașul. Era ora 16.00 PM. Înăuntru, în rămășițele magazinului Marks & Spencer, în praful, durerea și muntele de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
văzusem bine, cu siguranță ăla nu e sânge, dar când să deschid gura să-i spun asta, am simțit că mă doare mâna, și abia atunci am băgat de seamă că strângeam, din toate puterile, pământ în mâna dreaptă și, smucindu-mi-o, am smuls un mănunchi de grâu, cu rădăcini cu tot, și atunci m-am uitat la Puiu și am văzut cum îi tremură colțul gurii de frică, am lăsat din mână smocul, gândindu-mă că totuși nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-al dracu’ nu s-a clintit din loc, degeaba am tras din toate puterile de cheia franceză, pe care o luase Feri de la taică-su, am încercat s-o învârt, am tras adânc aer în piept, pe urmă am smucit-o din nou, dar șurubul tot n-a cedat, în schimb cheia a alunecat de pe șurub, și atunci l-am auzit pe Feri șoptindu-mi cum că ce pula lu’ tata mă tot câcâi, ăștia pot oricând să dea iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-i dea pace lu’ taică-miu și să mă pupe-n cur, i-am tras și un șut, așa din culcat cum eram, cred că l-am nimerit cu genunchii în coaste, pentru că l-am auzit înjurând, apoi am smucit din nou cheia franceză, cu cealaltă mână am tras din toate puterile și de grilajul de fier, fără să reușesc însă să-l mișc, în schimb șurubul parcă a scos un scârțâit, dar de cedat, n-a cedat, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci Feri mi-a șoptit că e-n regulă, să scoatem grilajul, dar cu grijă, că locul e foarte strâmt, iar eu i-am șoptit că era mai bine dacă-mi spunea ceva ce nu știam încă, și-am smucit grilajul, și atunci grilajul s-a desprins din cadrul de fier în care era fixat, împreună cu Feri l-am apucat din două părți, dar nu l-am putut scoate, era prea mare, așa c-a trebuit să ne dăm înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar, Dumnezeule, și am auzit-o cum respiră precipitat, între timp gardienii l-au dus pe tata până la podium, dar nu de partea noastră, ci pe partea opusă, s-au oprit la vreo patru pași de sicriu, un gardian a smucit lanțul, atunci tata și-a ridicat capul, înălțându-și privirea, și atunci i-am văzut fața și am simțit cum mi se face stomacul ghem, tata era neras de multă vreme, slăbise foarte mult, dar nu de asta m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care-l legase de mirt, speriat de ceva, se smucea și mungea cu disperare pentru a scăpa din priponeală. Zbaterile sale scuturau mirtul atât de tare încât o bună parte din frunzișul său bogat fusese smuls și risipit pe jos. Trosnete ca de lemn arzând în foc păreau a ieși
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în diferite părți ale feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi... Memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își smuci capul cu un gest sălbatic și dispară. Am tras zăvorul cu țigara și paharul în mână și am deschis ușa. Un tip masiv, cu părul vâlvoi, se sprijinea de tocul ușii de parcă ar fi fost sfârșit de oboseală și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Twenty-Third și centru, cu trosniturile lor de căldură electromagnetică, locul în care viața a scăpat din lesă și acum nu mai are nevoie de nume. „Te-a tras?“ mă va întreba ea cu siguranță când mă voi întoarce. Shadow se smucește, dar eu îl trag înapoi tare, mult mai tare. — Ești un sfânt, îmi spuse Martina. Am pus tava pe pat și am tras draperiile. Beau ceaiul cu puțin zahăr acum. Fiecare zi a vieții are nevoie de un tratament foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viață și care se cere acum scuipată, ca să Îți poți lua zborul ușor, cu iluzia nevinovăției... În sfârșit, acel cineva, care nici măcar nu icnise de efort, care părea scutit de mecanica respirării, l-a tras pe pod de parcă ar fi smucit o pernă gata să alunece din fereastră, și l-a lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un curcubeu marmorat întinzându-se de la un sfârc la celălalt. În cursul săptămânii următoare, curcubeul acesta a trecut printr-o succesiune de schimbări de nuanță asemenea spectrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de casa asta. Și, în rest, rămâne secretul nostru. — Bill Burrows e pe linia doi, spune Mona din biroul celălalt. Iar în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă. Așa arăta o zi obișnuită din viața ei. Asta era viața ei înainte să apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare a făcut bezele spre mulțime. A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în pumn, și-a smucit pe spate șuvițele roșcate și negre, a făcut cu mâna - și amin. A dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix mâinile de pe volan, în mănușile din piele de vițel mulate perfect, zice: — Dă-te jos. Pe parbriz se văd mici lentile de apă. Începe să plouă. Foarte bine, zice Stridie, și deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Domnule Streator, aveți și un nume de botez? Carl. Carl, îi zic. Carl Streator. De ce a spus că sunt un om între două vârste? o întreb. Și Helen râde și zice: — Pentru că asta ești. Asta suntem amândoi. Roata se smucește din nou, și începem să coborâm. Ochii ei, îi zic. Ochii ei sunt albaștri. Și asta este viața mea. Când ajungem jos, omul deblochează bara de protecție, și-i dau mâna lui Helen când coboară din gondolă. Rumegușul e moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame. Mona împăturește smocurile de păr roz și castaniu în pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]