599 matches
-
profesioniste în alcov. Pentru putere, testul rezistenței la lingușire ar putea fi esențial. Banul a adus pe pământ marea glaciațiune interumană. Lenea este păcatul care te poate scuti de alte vicii. Multe din subtilități trec, după o vreme, în tabăra snobismului. Crește obediența față de ierarhii și indiferența față de semeni. Munca presupune constrângere. Liberă cu adevărat nu este decât lenea. I se mai întâmplă și talentului să curgă paralel cu morala. Lingușirea marchează dorința de a deveni sclavul cuiva. Cel mai surd
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a salva șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Nu e serios poporul care nu-și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a spus. Ei, de fapt, n-au fost nici mulți și nici de primă mână. Explicația decadenței fără precedent a poeziei în ultimele decenii, practic a ieșirii ei de pe piață, constă în insuportabilul ei elitism din perioada modernă, în snobismul și disprețul.ei afișate, în poza poetului inspirat, care nu poate vorbi decât în enigme și abscondități. Poezia, până la urmă, are azi soarta profeților mincinoși, care promit totul și de la care oamenii nu se aleg decât cu dezamăgiri. Aș compara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Întreabă doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă morală comună cu a autorului. Fără îndoială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
teren comun între acești artiști și noi, profanii; ei înșiși se văd ca niște "cazuri izolate". Nu mai suntem semeni, în lipsa unui sens comun. E drept că din neîntâlnire putem face și un principiu de conivență între happy few, un snobism al arbitrariului, suită de convenții revocate și înlocuite în fiecare an fără vreun motiv aparent. Dar completa privatizare a privirii, evident mortală pentru magia imaginilor, este astfel poate, în cele din urmă, și pentru arta însăși. Capitolul III Geniul creștinismului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de cultură. În plus, chiar în interiorul tradiției noastre, promotorul nu găsește, din experiența lui, nimic care să verifice această dorință binevoitoare de separație. Kant are, poate, dreptate să spună că ceea ce este frumos numai pentru mine nu este frumos, dar snobismul a făcut întotdeauna invers, și anume: ceea ce este valabil pentru toată lumea nu-l interesează. Intoleranța și malițiozitatea judecăților de gust, apropiate de fanatism, par mai degrabă pe măsura arbitrariului lor. Cunoscătorii în pictură susțin că valoarea (estetică) a unui tablou
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui progres al acestei arte de-a lungul secolelor" (E.H. Gombrich). Fiecare artist înscriindu-se într-o succesiune liniară, locul fiecăruia avea, mai mult sau mai puțin, valoare de rang. Până de curând, superstiția "avangardei" și a "noului" preschimbă în snobism profan simplismul religios al acestei linii drepte. Tema aparent opusă a decăderii și a "morții artei" ține de același postulat, cel al "Artei în mișcare". Și în mișcare este și acum. Încotro merge Arta modernă, dacă ne luăm după cronicari
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
despre istoria portretului ritual în Roma. "În prima perioadă, până cu două sute de ani înainte de Christos, portretul strămoșilor are o semnificație magică; într-o a doua perioadă, între -200 și +20, are o semnificație etică; după anul 20, începe perioada snobismului social"59. Cu cât sensul portretului scade, cu atât acesta devine mai asemănător. Exactitudinea (prin folosirea mulajului de ceară) nu este obligatorie în prima fază. Devine mai târziu, pentru a-și pierde apoi orice importanță. Printr-un fel de entropie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bine cunoscută a imigranților din SUA, care împrumută în limba lor maternă multe cuvinte din engleză, pentru a arăta cât de bine s-au adaptat la cultura americană. La noi, avalanșa de americanisme din „romgleza“ contemporană are drept unică justificare snobismul; bilingvismul nu este real, este doar o „poză“. În paranteză fie spus, același fenomen s-a înregistrat și începînd de pe la jumătatea secolului 19, când snobii foloseau franțuzisme în exces. Alta este situația în ceea ce-i privește pe vorbitorii istroromânei, care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
critice asupra contemporanilor. De pildă, într-o piesă ca Mobilă și durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ingrate și perverse, la pensionari care din plictiseală trăncănesc ore în șir, la părinți hapsâni dispuși la șantaj pentru a-și căpătui odraslele etc. Astfel încât, așa cum "eroii" lui Caragiale din respectiva schiță, își găsesc liniștea doar după dezechilibrul produs din snobism, dintr-un "capriț", în armonia căminelor lor, personajele din Camere mobilate își regăsesc echilibrul după ce au experimentat până la saturație alte variante de confort (sau inconfort) posibile. Comună celor doi autori este și viziunea asupra imoralității lumii citadide: asupra "diplomației" damelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune devine expresia prostiei absolute deținute cu supremație de burghezia închistată în snobism și pseudocultură. În lucrarea Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Al. Călinescu își asumă răspunderea redactării unui "Dicționar de idei primite", între care celebre au devenit pseudodefinițiile despre "sufragiu universal" ("A!, înțeleg! Bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Press, Oxford, 1996. 7. Articole Amăriuței Constantin, "Mitică sau logosul parazitar", în Caete de dor, vol. 2, Editura "Jurnalul literar", București, 2002. Arghezi, Tudor, "Caragiale", în Gazeta literară, IX, nr. 23, 7 iunie, 1962, p. 1. Arghezi, Tudor, "Caragiale și snobismul". Tabletă, în Viața românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3. Biberi, Ion, "Urmuz și Morgenstern", România literară, an XVI, nr. 32, joi, 11 august, 1983. Bogza, Geo, "Urmuz premergătorul" în revista Unu, nr. 31, noiembrie 1930, reprodus în Literatura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, Nu, București, Humanitas, 1991, p. 217. 44 Eugen Ionescu, Nu, Editura Humanitas, București, 1991, p. 120. 45 Precizăm câteva exemple: Arghezi, Tudor, Caragiale, în Gazeta literară, IX, nr. 23, 7 iunie, 1962, p. 1; Arghezi, Tudor, Caragiale și snobismul. Tabletă, în Viața românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3; Arghezi, Tudor, Pentru Caragiale, în volumul Tablete de cronicar, E.S.P.L.A., București, 1960, pp. 21-26. 46 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 41. 47 Tudor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar dacă aparent contestatare), contribuie la întărirea comportamentelor învățate și confirmă determinismul existent.558 În fine, dacă din partea intelectualilor oprobriul generalizat la adresa benzii desenate s-a "îndulcit" în anumite perioade ale ultimului secol (cu decada a opta marcându-se chiar un snobism intelectual al studiului dedicat ei), atenția acordată de către aceștia mediului în cauză rămâne în cel mai bun caz o atenție distrată, nostalgică, și multă vreme nici nu a existat un studiu riguros aplicat benzii desenate, acolo unde a intrat în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Eisner, un veteran ar narațiunii grafice, să afirme încrezător că banda desenată este virtual "o formă permanentă de artă".808 Trebuie însă să admitem, alături de Michel Covin, că studiul și cunoașterea benzii desenate (cel puțin în Occident) marchează și un snobism intelectual, cu toate că practica producerii ei a rămas considerată minoră, dovedind că n-a fost de fapt decât o concesie, un interes pasager, o "falsă obiectivitate a investigațiilor" într-un sistem care menține ierarhia genurilor (de regulă analizele tind să mute
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Știu că Judy nu are intenții rele - e femeia cea mai generoasă și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul din minți. Mai ales în chestiuni domestice, desigur. Chiar e convinsă că e singura care face cumpărături, gătește, face curățenie sau strânge paturile; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În față ideile ei proprii. Era o chestiune de a alege Între compromis sau păstrarea standului de la târg. În cele din urmă, Ruby se decise să aleagă compromisul. Noua afacere nu merse prea bine În primele luni. În mare, din cauza snobismului și a obișnuinței, femeile tindeau să rămână cliente fidele vechilor și pompoaselor magazine pentru mamă și copil din Chelsea și Kensington. Dar treptat totul s-a Îmbunătățit și, datorită faptului că Stella și soțul ei se mutaseră la New York, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcut-o pe Serendipity am stat 17 ore fără analgezice. Dar a meritat pentru nașterea În apă. Apoi am Îngropat placenta sub un copac din grădină. —E În regulă, spuse tipa În blană, al cărei zâmbet palid nu putea camufla snobismul pe care-l ținea În ea, dacă nu te deranjează efectele secundare. Eu personal sunt extrem de Îngrijorată În legătură cu schimbările corpului după o naștere naturală. Poate pe soțul tău nu-l deranjează că „holul“ tău e mult mai spațios decât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de ei, din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i cu demascarea, de a-i obliga să Îi Îngăduie lui Claire să se mărite cu el, dar, Într-un gest de repulsie față de corupția și cinismul europenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făceam la fel, deși îi uitam imediat și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să stârnesc o discuție în contradictoriu, spuse Phoebe, care începea să fie tot mai intimdată de Hilary cu fiecare minut care trecea, dar am avut întotdeauna impresia că sunteți de acord cu mine în privința asta. Credeam că vi se pare snobism toată treaba asta cu colecționarea operelor de artă moderne. Hilary făcu ochii mari și preț de câteva secunde se abținu să răspundă. Întinse mâna stângă spre un bol cu fructe așezat între două sfeșnice de argint și rupse un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp, m-am conversat cu Charlie. Era la fel de britanic ca și Casa Albă. Mi-a explicat că, deși se născuse în Anglia, iar al doilea nume - Dunlain - avea rezonanță scoțiană, nu se consideră britanic. Tatăl lui englez, sătul de-atâta snobism, bârfă și vreme rea, se mutase pe coasta de vest când Charlie avea vreo șase ani. Mi-am petrecut toată viața aici, spuse Charlie. De-abia îmi mai amintesc Anglia. Nici măcar tata nu prea pomenește de ea - e cam excentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]