790 matches
-
smulse de dimineață, pe rouă. Legăturile se răsuceau cu iuțeală și îndemânarea de care dădeau dovadă mai ales femeile satului, deoarece, cel mai adesea, bărbații culcau grâul la pământ, iar femeile legau și strângeau snopii în clăi. În clăi stăteau snopii până când oamenii își făceau timp să-i treiere. Treieratul se făcea fie pe arie, în curte sau cu mașina de treierat. La început, batoza era pusă în funcțiune prin intermediul unui motor cu aburi, iar mai târziu cu combustibil. Snopii de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
stăteau snopii până când oamenii își făceau timp să-i treiere. Treieratul se făcea fie pe arie, în curte sau cu mașina de treierat. La început, batoza era pusă în funcțiune prin intermediul unui motor cu aburi, iar mai târziu cu combustibil. Snopii de paie rezultați în urma treierării se foloseau printre altele și la acoperirea caselor și a anexelor gospodăriilor. Treieratul în curte, pe arie, era nu numai o muncă, ci și un prilej de bucurie și satisfacție a muncii împlinite. Nu mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în jurul steajărului (parul central), frânghia răsucindu-se și desfăcându-se de sute și sute de ori, până când spicele se scuturau bine. Din când în când, se întorceau spicele pentru a asigura o scuturare uniformă. Fig. 2 Treieratul prin călcarea snopilor de către animale (după un anume Bucur) (reproducere după „Zona etnografică a colinelor Tutovei”) După treierat urma vânturătoarea, operațiune prin care cerealele, adunate cu împingătoare sau greble, se vânturau manual, separându-se semințele de pleavă și de praf. Pentru aceasta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Lucrul la batoză era o activitate care se executa în echipă. Se uneau, în acest scop, rude sau cunoștințe, pentru că era nevoie de multe brațe de muncă, iar bunul mers al procesului necesita o adevărată diviziune a muncii. Bărbații cărau snopii, alimentau batoza, umpleau sacii cu boabe, femeile așezau paiele pe târș (o cracă pe care se clădesc căpițele de fân), iar copiii, în culmea fericirii, participau la transportul târșului cu boii sau cu caii. Întregul proces de cultivare a grâului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
hăldani”, nu se semăna la un loc cu cea de vară, ci ici-colo, prin porumb sau la marginea culturilor de porumb. Culese cu mâna, prin smulgere, mai multe fire de cânepă sau de in se legau și formau mănunchiuri sau snopi. Numai cânepa prea înaltă era cosită foarte aproape de pământ. După uscare, pentru scoaterea semințelor, cânepa era bătută cu îmblăciul sau cu un mai. Se mai puteau folosi în acest scop un butuc sau se bătea cânepa pe o scândură, deasupra
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ferestre, scaune și mese, rotari și butnari 4, meseriași care știau să folosească proprietăților diferitelor esențe lemnoase. Din alun și frasin făceau cuie de lemn pentru cizmărie, din corn confecționau resteie 5 și țepușe pentru drugii de la corlatele pentru căratul snopilor, fânului sau paielor, cuie și cârlige rezistente, iar din trunchiurile golite ale copacilor făceau buduroaie pentru familiile de albine, vase pentru bătut știuleții de porumb sau recipiente pentru păstrarea cerealelor. Din salcâm se ciopleau țăruși pentru porți. În toate gospodăriile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
legate cu răchită și trecute peste coamă. Pentru ca paiele să nu cadă de pe acoperiș se înfigeau țăruși cam de jumătate de metru într-un drug fixat pe lungimea streșinii. Când se foloseau la acoperiș paiele de secară, acestea erau făcute snopi și se coseau cu andreaua. Snopii de la coamă se puneau cu rădăcina în sus, depășind nivelul acesteia. Casele cu o singură încăpere, ridicate pe furci, având pereții din gard sau din păruială (rețea de pari), lipiți cu vălătuci, ce aparțineau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
coamă. Pentru ca paiele să nu cadă de pe acoperiș se înfigeau țăruși cam de jumătate de metru într-un drug fixat pe lungimea streșinii. Când se foloseau la acoperiș paiele de secară, acestea erau făcute snopi și se coseau cu andreaua. Snopii de la coamă se puneau cu rădăcina în sus, depășind nivelul acesteia. Casele cu o singură încăpere, ridicate pe furci, având pereții din gard sau din păruială (rețea de pari), lipiți cu vălătuci, ce aparțineau păturii sărace a țărănimii și clăcașilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
decât cele ale lui Rusanov. În Pavilionul canceroșilor, se distinge și percepția tânărului de șaptesprezece ani, Dioma, în relație cu Asea, care îl fascinează. El o percepe drept "îngerul cu părul galben", reținând, așadar, acest detaliu, iar prin formulări precum "snopul ușor de păr galben, ciuful, ori panașul, ca de floare", el își trădează inocența specifică vârstei și delicatețea sufletească. Romanul Primul cerc oferă, la rândul său, o multitudine de perspective. Imaginea lui Stalin ca personaj este suma unor perspective diferite
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să dea lumânări pe la bisericile târgurilor. Îmbrăcat cu un suman, cu o cămașă de cânepă, înci ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un snop de lumânărele de ceară în mâni, mic de stat, oac heș, blând la față, cu barba mică, cu părul des, trecând pe ulițe și pe drumuri, Lumânărică, timp de 40 de ani a străbătut satele și orașele Moldovei, cântând cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de in țesut în casă, un ștergar lung până aproape de dușumeaua vopsită verde. Sub icoană două smocuri de busuioc puse cruciș parcă închipuiau o cruce a Sfântului Andrei. În diferite locuri, prinse în cuie bătute în zid, erau agățați mici snopi de plante de pădure, se pare că migălos selectate și așezate într-o ordine perfectă, fir lângă fir după dimensiune. Cuierele de lemn erau frumos cioplite și curbate aproape grațios. Pe masa de lemn, o masă curată fără să fie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și te minunezi singur de prostia ta! Așa că, din ultimul leu rămas, și-a cumpărat ce era mai important; nu o pâine, se înțelege, ci un pachet de țigări, ce-i drept e drept, cele mai ieftine: "Plugare" un leu "snopul" în limbaj studențesc. Merită, pentru aproape opt ore de mers în picioare!... Precum un ceasornic elvețian marchează scurgerea timpului, indiferent de voința celui ce-l poartă la mână sau în buzunar, așa și trenul înghițea distanțele independent de preocupările sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 100) „A adus Stăpânul pârga firii noastre, așa cum a luat-o. Hristos a făcut ceea ce face un plugar cu ogoarele sale încărcate de spice. După cum acesta ia câteva spice, le face snop și le aduce lui Dumnezeu, și prin aceste câteva spice binecuvintează tot lanul, tot așa și Hristos, a făcut să fie binecuvântat tot neamul nostru prin acel singur Trup al Lui, prin acea pârgă. Dar pentru ce n-a adus
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ales lângă gură, până când unele neregularități nisipoase ale văruielii albe de pe cimentul peretelui s-au ivit de dedesubt. Apoi a curățat cu o perie de brutar suprafața ștearsă și s-a Întors la masă, scotocind printre penelurile uscate, care stăteau snop În cutiile de conserve și de cafea, până a dat de unul rotund, cu numărul 4. Simțea ochii lui Markovic În ceafă. Pictorul de război nu lucrase niciodată În fața cuiva, dar În clipa aceea nici nu-i păsa. - Ce ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
piciorul; piedică; pleca; pluș; poarta; pod; poliția; poliție; prețui; prins; a priva; privațiune; prizonier; promisiune; putere; rana; răpire; rău; regulă; relații; restricționa; sac; saci; sălbatic; scapă; a-și da seama; sechestra; secret; semn; sentimente; sex; cu sfoara; cu sila; sili; snopul; soartă; sora; spătarul; spice; sta; a sta pe loc; stăpîni; stop; stopa; strangula; strașnic; strînsoare; substanță; sufoca; susține; susținere; un șnur; taie; tare; nu prea tare; tămădui; tortură; pe totdeauna; totul; trist; ține cu forța; țintui; unit; urît; urni; ușa
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de modul de prezentare a mărfii. Extraterestrele sunt familiarizate cu produse ambalate ori îmbuteliate, împerecheate, combinate, înseriate, imprimate, etichetate etc. Gospodinele știu însă că la piață e altfel. Produsele se vând la bucată ori fracțiuni de bucată (jumătăți, felii), legătură, snop, sac sau vrac; tipologia este cu siguranță mai vastă, însă totul depinde de specificul mărfii și de obiceiul locului; fiți flexibile, nu învățați lecția de acasă pentru că de cele mai multe ori nu se potrivește cu cea din târg. Recomand o abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
face la început de august, de ziua Macaveilor (Macoveilor) sau Ziua Crucii de vară. În Bucovina, se face agheasmă în grădini, pentru insectele și viermii vătămători pomilor și legumelor. Tot în această zi, în comuna Ropcea, se duc la biserică snopi de flori, buruieni și spice care, după ce vor fi sfințite, se pot întrebuința în scăldătorilor oamenilor bolnavi.398 O altă sărbătoare, când se obține "apa de leac", este Ovidenia (21 noiembrie), ziua în care "s-a vedit lumea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sară / Să răsară; / S-alunge foamea din țară, / Pe păgâni de pe hotară, / Grâu mărunt, / Arnăut / ... Și, mări, îl secerară / Zi de vară / Până-n sară, / Răsturnând un corn de țeară. / Iar după ce a înserat, / Înapoi când s-a uitat, / Au stat snopii / Ca și drobii, / Clăile / Ca stelele. Mânați, băieței! / Hăi, hăi! / Apoi carele-ncărcară / Și pe toate le cărară / Și jirezi mari că durară / În capul pământului, / În sterița vântului / La herghelie-a plecat, / Și-a ales 15 iepe / Tot sirepe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apă. Fetele și feciorii se spală și încing o horă, cântând: "Bună dimineața, apă rece, / V-am adus puțin grâu, / Pentru pasărea care roagă pe Dumnezeu, / Care roagă pe Dumnezeu să rodească grâul, / Să fie spicul ca brâul preotului / Și snopul ca preotul."319 În preajma solstițiului de iarnă, pasărea-suflet din colinde este reprezentată ca simbol al comuniunii dintre pământesc și ceresc: "Voi, sfinților, stați aici, / Eu mă duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit, / Este-un pom în drum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gerul era mișcarea. “Inaintam ca niște săgeți în împărăția stufului numai în șir indian ca să nu provocăm în gheață spărturi totale (care au avut loc totuși) dar picioarele erau permanent în apă”, povestește Cătălin Ropală. După tăiere, stuful era făcut snopi care apoi erau cărați în spate până la brațul Chilia de unde erau transportați la fabrică. Pentru a-și face norma, trebuiau să facă 10 maldăre de stuf și să facă circa 20Km cu transportul lor. După o astfel de muncă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
amintește evocarea lui Ion D. Sîrbu, din colonia Periprava, din timpul sezonului de tăiere a stufului: „Acolo, pe gheață, încălțați în opinci făcute din anvelope vechi, legate cu sârmă, înfofoliți în cârpe, înarmați cu tarpane tăiam trestia, o legam în snopi grei, pe care îi duceam pe umeri, uneori, și până la un kilometru distanță, prin miriștea desfundată și tăioasă ca sticla, până la grindul unde un nacealnic lipovean și un sergent urgisit de soartă ne numărau și ne calculau norma pe ziua
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care îi duceam pe umeri, uneori, și până la un kilometru distanță, prin miriștea desfundată și tăioasă ca sticla, până la grindul unde un nacealnic lipovean și un sergent urgisit de soartă ne numărau și ne calculau norma pe ziua respectivă. Opt snopi de fiecare deținut, de tăiat, legat și cărat la grind. Imposibil de realizat”. Și mai departe acesta concluzionează: „Deveniserăm niște fiare. De la 5 decembrie până la 15 martie - atâta durează sezonul de tăiat - nimeni nu s-a spălat, nimeni nu s-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
un an, ne-au dus la stuf a doua zi de Crăciun. Coseam stuful cu tarpoanele. Dar pe la ora 9, se dezgheța Dunărea și eram obligați să stăm în apa rece până la orele 16-17 după-amiaza. Partea grea era sa cărăm snopii mari de stuf, fiecare de 40-50 kg..”. Părintele Zosim Oancea vorbește și el despre munca la Periprava, în special despre cea mai grea, la stuf. Aici a întâlnit, printre alții, mulți țărani olteni care se opuseseră colectivizării. Despre ei spune
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Împrumutate Sau furate!... N-am fost așa precum se spune Și nu sunt nici așa precum sunt; Nu sunt nici foc, Nici ploaie, Și nici vânt!... Nu sunt nimic din ce-aș putea fi pe pământ Nu sunt decât un snop de vorbe bune, Ce-aștept un cititor cinstit să mă răzbune Și să mă arate lumii cine sunt! (Din volumul Nu sunt ce par a fi, 1936) 3.1.3. "Măștile" artistului (2) CREAȚIA ARTISTICĂ CA AUTOPORTRET AL CREATORULUI Flavius
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
plantă venin - dischinezie biliară vidmă - nălucă vigaj - urmă viță - rădăcina bubei; șuviță; sfoară vînt - guturai vîntoaică - duh rău care dezlănțuie furtuni vîrtelniță - depănătoare voloc - plasă de pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea de gură (a) - a fi pe moarte zăpri (a) - a nu putea urina zdreveț - plantă zgrepțăna (a) - a se cățăra zloată - belșug; noroc zlot - duh rău zoli (a) - a spăla rufe cu leșie zvîrcolac - vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]