68,957 matches
-
În urmă cu șase ani și jumătate aflam că sunt însărcinată. Alături de soțul meu și de întreaga familie, ne-am bucurat foarte tare și ne-am făcut toate planurile pe care și le fac părinții când așteaptă primul copil dorit. Nu m-am simțit nici o secundă rău, în afară de grețurile aferente primului trimestru și
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” by https://republica.ro/nasterea-unui-copil-cu-nevoi-speciale-intr-un-spital-privat [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]
-
Țin minte că m-am îngrijorat foarte tare și am întrebat de mai multe ori de ce nu țipă Lizuca. Știam cu mult timp înainte ca ea să apară ce nume va purta: cel al mătușii mele preferate și al bunicii soțului meu, pe care eu am iubit-o enorm. Țin minte că am stabilit numele fetiței în momentul în care stabileam la bunica data nunții. Deși știam numele ei, am numit-o Lizuca din momentul în care am aflat că sunt
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” by https://republica.ro/nasterea-unui-copil-cu-nevoi-speciale-intr-un-spital-privat [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]
-
camera de la stradă, un modest restaurant cu două mese. Dar femeia gătea nemaipomenit, iar el, având dar de sus, amenajase micul restaurant cu foarte bun gust, astfel încât, peste puțină vreme, nu mai puteau face față comenzilor. Astfel ajunseră cei doi soți să închirieze un spațiu mai mare undeva, în centrul orașului, amenajară în stil original noul restaurant și din două mese se făcură douăsprezece. Totodată, angajară două chelnerițe. Dar lucrurile nu se opriră aici. Clienții se înmulțeau, afacerea prospera și ei
PORTARUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1460145552.html [Corola-blog/BlogPost/381094_a_382423]
-
Și am auzit că e un bețiiv ! - O vezi pe aia, e o târfă notorie ! Asta pentru că știi din surse sigure că subiectul, o domnișoară mai trecută, are la activ zeci de amanți, spre deosebire de tine, care nu ți-ai înșelat soțul decât de patru ori. Două doamne rubiconde vor bârfi totdeauna pe vecina lor mai uscățivă. Și invers, evident. Bârfa invidioasă e încruntată și plină de ranchiună. Dar adevărata bârfă e rareori indignată, de cele mai multe ori se face cu zâmbetul pe
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406364846.html [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
secundă ! Problema este că dacă ești corect și chiar ajungi în cinci minute, te pomenești că nu găsești pe nimeni, toată lumea se așteaptă la cel puțin jumătate de oră. Un caz particular este cel opus, minimalizarea. Când o femeie spune “Soțul meu e cam prostuț!”, poți fi sigur că e total idiot. Minciuna prin omisiune. Heei, veți zice, asta nu e o minciună, cum să fie tăcerea o minciună ? Și la urma urmei, n-o să spun toate adevărurile posibile, de dimineață
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406364846.html [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
a produs în prima fază, ascunderea lui e un adaos neesențial. Căsnicia ce durează-i când cei doi se completează În casa lor e liniște și pace, Căci se iubesc cu dragoste fierbinte; Soția pune inimă-n ce face Iar soțul minte. Minciuna comodă. Aici amintesc de un citat din Voltaire: “Secretul de a-i plictisi pe alții este de a spune totul.”. Sunt situații în care adevărul e atât de complicat, încât e mult mai simplu să îl înlocuiești cu
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406364846.html [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
fi mort sau viu - spiritual sau fizic. Revenind la ideea de valori, îmi pun întrebarea: “Pentru ce imi trăiesc viața? Ce rămâne cu adevărat în urmă mea? Asigurările pe care le-am încheiat, mașinile pe care le-am condus, soțiile/soții pe care le-am/i-am avut, afacerile sau casele peste care am fost stăpân/a?” Refrenul unei vechi melodii spune: “Căci tu vei trece de aici lăsând toate, dar ce lui Isus ai facut, va sta!” Doamne, Te iubim
UN TABEL VECHI DE 15 ANI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eseu_un_tabel_vechi_de_15_ani.html [Corola-blog/BlogPost/356814_a_358143]
-
viața lui, parcă nimic nu-i lega. Tatăl său trăia în lumea lui fantasmagorică, formată din culori, pensule și pânză întinsă pe șevalet, o lume de basm și fantezie. Mama într-o altă lume, cu totul diferită de cea a soțului. O lume a cochetăriei, a eleganței, a snobismului și al mondenităților, la care musai trebuia să fie prezentă. Brigitté se simțea părăsită de amândoi. Se zbătea într-o viață mediocră, fără perspective, fără farmec și fără nicio satisfacție. Se limita
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385278834.html [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
contrariată de faptul că autorul gestului nu dă semn de viață. Asta, mă sperie. Probabil, domnul, că un el se ascunde în spatele gestului, nu are curajul să apară la lumina zilei. — Te-ai gândit că ar putea fi fostul tău soț? — Nu pot să cred, după cum am aflat, cu ceva timp în urmă, o duce bine cu noua lui familie. Nu are motiv să scormone trecutul. Delia, oftând, numai ea știa de ce, nu mai continuă discuția. Soarele de toamnă le mângâie
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1447518164.html [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
tocmai de la Brașov!”. Se miră, citindu-i încă o dată numele: „Cristoroceanu”, după care, fără a încerca să tragă vreo concluzie, grăbit, ieși în curte împărțind porunci argaților. În București, Ana venise cu marea dorință de a afla drumul parcurs de soțul ei spre Constantinopol. Cu un an înainte, Necula plecase cu fiul lor Constantin, în vârstă de șapte ani, la contractări spre marile centre comerciale ale lumii. Ultima scrisoare o primise înainte de dispariția lui, de undeva, din Turcia. Cei întorși i-
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
au anunțat vestea morții în urma unei maladii asiatice, care cuprinsese pe neașteptate ținutul. De copil nu se știa nimic. Rămăsese al nimănui într-o lume necunoscută. Toate acestea îndoliaseră inima tinerei mame și soții. Deschidea adeseori ultima scrisoare primită de la soțul ei, citindu-i rândurile: „Scumpa mea soție, Istanbulul este un oraș foarte mare și frumos. Am luat legătură cu câțiva comercianți pentru procurarea postavului. Intenționez, Ana, să construiesc una din cele mai mari fabrici de postav din Europa. I-am
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
pe dumneavoastră și fetița. Doica era o femeie plinuță de prin părțile Brașovului, o săsoaică ageră, ajunsă, fără a se mărita, la vârsta de cincizeci de ani. După moartea stăpânei sale, Bertha rămăsese pentru Ana ca și o mamă. Părinții soțului Anei fuseseră împotriva acestei căsătorii. Fiul lor, absolvent al cursurilor superioare comerciale din Polonia, o întâlnise pe Ana în pelerinajul de întoarcere de la studii, în Brașov, la niște prieteni de-ai tatălui său. Tânăr chipeș avea să-i trezească fetei
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
formau aleea de la intrarea în han, își plecau capetele ofilite, cedând parcă dreptului la viață. În curte nu era nicio mișcare. Soarele dogorea cu putere. Ideea de a-și căuta băiatul pierdut și locul unde i-ar fi putut muri soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în care apuca să închidă ochii nu-i dezvăluiau decât chipul plin de lacrimi al copilului, după care i se topea inima și corpul neînsuflețit al soțului în căruțele care transportau ciumații
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
i-ar fi putut muri soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în care apuca să închidă ochii nu-i dezvăluiau decât chipul plin de lacrimi al copilului, după care i se topea inima și corpul neînsuflețit al soțului în căruțele care transportau ciumații la gropa comună. Rare erau clipele în care ochii Anei se uscau. „Numai dacă aș obține hrisovul să pot porni în căutarea lor”, gândea de fiecare dată suspinând adânc. Decizia luată, ca după atâția ani
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ales, după refuzul categoric al acestora de a nu o accepta ca noră. Pentru ea au fost întrebări pe care și le punea pentru sine dar și lui Necula, dar care au rămas pentru amândoi fără răspuns, în ciuda faptului că soțul ei îi vizita de fiecare dată, când de Crăciun, când de Paști. A fost atât de fericită alături de cel prin care cunoscuse lumea, sentimentele dragostei, ale vieții liniștite, străbătând cu plăcere toate drumurile tăiate sau tăinuite ale Carpaților. Cu el
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
străbătând cu plăcere toate drumurile tăiate sau tăinuite ale Carpaților. Cu el a mirosit prima floare, dar altfel de cum o mirosise înainte de a-l întâlni și a-l iubi. Cu dragostea lui i-a dăruit copiii și acum... unde este soțul ei iubit? Unde s-au dus clipele acelea fericite? Poate fi adevărat că au pierit pentru totdeauna? „O, nu, nu se poate!” Nega mereu lipsa fericirii: „Tu trăiești și vei reveni. Vei reveni în casa noastră pe care ne-am
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
pe care ne-am dorit-o, vei apărea curând cu băiețelul nostru pe care, atunci când a fost să-l nasc, n-ai dormit zile și nopți până când moașa nu ți-a dat vestea nașterii lui. Ce fericit erai! Erai Necula, soțul meu iubit”. În picioare, cu fața la fereastră, dusă pe gânduri, nici nu băgă de seamă când doica intră în cameră. - Doamnă, cele cerute au fost pregătite, se auzi vocea blândă a Berthei. - Mulțumesc, Bertha; își șterse lacrimile luându-și de pe noptiera
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
schimbarea. Îl privi, strângându-și puterea de sine, dând libertate cuvintelor care-i curgeau, ca un izvor limpede. - După opt ani, de când sunt soția fiului dumneavoastră, am îndrăznit să calc locul, dar nu și casa în care s-a născut soțul meu. Privirea bătrânului se îndreptă spre ea. Întâlnindu-i ochii își plecă privirea, prefăcându-se că-și strânge câteva foi răzlețe, care se aflau pe birou. Încordarea i se putea citi pe fața transpirată și crispată. Ana îi urmărea chipul
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
unicului său fiu pe care îl pierduse și cu care fusese atît de nedrept. Bătrânul încercă să spună ceva dar oftă. O povară îl vlăguise, înecându-i vocea. - Nu vreau de la dumneavoastră decât să mă ajutați să plec în căutarea soțului și a fiului meu. Părinții mei... au murit. - Ce să faci?! o privi mirat bătrânul. Oare tu crezi că eu am fost indiferent la auzul veștii primite? Crezi că eu nu m-am interesat de motivul ce l-a făcut
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
om să-i pronunțe vreodată numele. Se ridică și continuă: - Răspunsul dumneavoastră, pe care îl așteptați, nu mă va mulțumi cu nimic. Din birourile lor confortabile și din sânul familiilor lor liniștite nu prea îi vor interesa rugămințile dumneavoastră. Pe soțul și pe fiul meu trebuie să-i caut și să-i găsesc eu. Să înțelegeți clar că eu sunt cea în drept să-i caut și să-i găsesc. Oriunde. Este obligația și dorința mea. - Vei face cum vei crede
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
și țărani în portul lor alb, imaculat, cu ochii în lacrimile nesperatului liman visat o întreagă viață. Argumentele patriotului Mircea Druc conving rațiunea; versurile și cuvintele poeților Grigore Vieru și Leonida Lari străpung văzduhul și sufletele, la fel și cântecul soților Ion și Doina Aldea Teodorovici, ca și personajul Eminescu întrupat de un actor după filmul lui Loteanu; dar și poeții din țară: Doina Uricaru, Mircea Florin Șandru, Dan Verona, Liliana Ursu contribuie la reușita sărbătorii. O femeie de la țară își
CĂLĂTORIE ÎN INIMA UNEI SĂRBĂTORI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Lucia_olaru_nenati_calator_lucia_olaru_nenati_1377854141.html [Corola-blog/BlogPost/359959_a_361288]
-
în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Îmbăiat și ras proaspăt, Mihai se pregătea de ziua cea mare, deși numai era la prima tinerețe, aștepta cu emoție momentul în care ofițerul stării civile îi va declara soț și soție. Pentru acest eveniment Mihaela îi lăsase toate hainele pregătite și frumos rânduite pe umerașe în cuierul pom. Viitoarea lui soție preferase să doarmă acasă la ea pentru ultima oară. După eveniment se va muta definitiv în casa lui
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491542619.html [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
un statut prin care perspectivele mele ca artist le consider mai largi și covenabile. Între timp, cum a decurs viața ta personală, de familie? În anul 1999, luna ianuarie, am întâlnit jumătatea vieții mele, pe Gelu Bodea, un om și soț minunat. Cu binecuvântarea părinților și a bunului Dumnezeu ne-am căsătorit în scurt timp și am adus pe lume două comori de fiice, pe Ada Georgiana și Andra, diferența de vârstă dintre ele fiind de un an și patru luni
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1474712642.html [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
splendoarea graiului românesc. Pentru cei departe de casă, dar și pentru cei de aproape, este balsam pe rană, izvor celor însetați, mângâierea celor întristați dar și rugăciunea neprihănitului credință celui fără de speranță. Este dorul mamelor îngemănat cu al copiilor. Dorul soților, soțiilor sau al copiilor rămași singuri. Ea este oful, suspinul dar și bucuria românului exprimată prin cântece de bucurie sau prin cântece de jale, dar mai ales prin doine. Limba Română este raza binecuvântată care ne însoțește pe cărările dorului
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1440435311.html [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
de fiecare dată când îl vizitez. „Dumnezeu nu greșește niciodată, El face totul perfect!” Stăteam ore întregi ascultându-l pe nea Mitică acasă, și de multe ori, doamna Nicole, care venea să-l ia la hotel se întorcea singură, pentru că soțul său îi spunea zâmbind: „Draga mea, lasă că mă aduce prietenul meu, mai stăm puțin de vorbă”. Iar când întrerupeam conversația, pentru că noi am fi discutat altfel mult și bine, plecam împreună. Într-una din zilele acelea, când am ajuns
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri_capitolulxxvi_.html [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]