976 matches
-
al tezei sale subiectului: Tel un dieu parmi les hommes. L'Ăthique d'Epicure îCa un zeu printre oameni. Etica lui Epicur), Vrin, 1989. Inspiratul titlu este preluat din Epicur, în vreme ce subtitlul enunță adevăratul subiect și dă o idee despre sobrietatea tratării lui. Lucrarea constituie un autentic comentariu universitar asupra problemei. Comentariu al comentariilor mai curând decât comentariu al textului însuși, cartea este clară, precisă și documentată. Fără îndrăzneli. Același autor comentează scrisoarea etică și își pune întrebări asupra condițiilor plăcerii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dramaturg. A absolvit Școala Normală din Chișinău în 1934. La începutul anilor patruzeci, debutează cu o povestire despre cel de-al doilea război mondial, scrisă, ca și cele care vor urma sau ca piesele de teatru, după rețetele realismului socialist. Sobrietatea stilului și unele însușiri de povestitor nu reușesc să salveze o literatură prea îndatorată comenzilor ideologice. SCRIERI: Hartene, Chișinău, 1947; Pe Valea Socilor, Chișinău, 1947; Scrieri, Chișinău, 1966; Povestiri. Teatru. Publicistică, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: H. Corbu, Interpretări, Chișinău, 1970
ADAM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285173_a_286502]
-
se adaugă acum, din ce în ce mai evident, elemente ale cercetării istorice și altele, privitoare la sensul formativ al valorilor estetice. Ampla lucrare Trecut și prezent în teatrul românesc (1979) e construită pe temeiul unei asemenea sinteze și reprezintă un studiu, conceput cu sobrietate și cu acribie, al evoluției gândirii teatrale românești, privită într-o permanentă conexiune cu evoluția celor mai semnificative teorii ale teatrologiei universale. M. a colaborat la tratatele academice Istoria filosofiei moderne (1938) și Istoria teatrului în România (I, 1965). SCRIERI
MANCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287976_a_289305]
-
argoul orașului de la porțile Orientului. În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi în ciclurile Dreptul la aer și Invocație în noaptea de Sânziene sau Vocea speranței, dedicate lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări emblematice, generatoare de speranțe. Un stil baladesc de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
fără afectări erudite. Și a doua serie - „eseurile rostite”, scrieri prospective, plasate între literatură și știință - răspunde unor dileme majore ale contemporaneității, pronunțându-se asupra viitorului. Cronica anului 2000, tradusă în cinci limbi, evită predicțiile spectaculoase, convingându-și cititorul prin sobrietatea argumentelor și rigoarea analizelor despre locul și rolul științei în prezent și în perspectivă. Autorul abordează raportul omului cu concretul existenței și cu sfera ideației, urmărind resorturi, strategii, tipuri de activități. Aurul cenușiu dezbate relația dintre efortul rațional și societate
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
capătă atribute legendare, de poveste: I. își relatează experiența de „pădureancă” în versuri pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
fățarnice motivații, sau, în Proprietarul, comportamentul maniacal al unui „proprietar” de provincie, terorizat - până la gestul sinucigaș - de spaima că i s-ar putea risipi agoniseala. Câte o notă duioasă se strecoară în secvențele de dramatism (Vâltoarea, Muntele de zgură), așa cum sobrietatea narațiunii dă un oarecare efect viziunilor de coșmar (Noapte de cloroform). Loviți de soartă, marginalii duc o viață aspră, ei fiind oricând gata să săvârșească un act de cruzime, dar dezvăluind câteodată surprinzătoare resurse sufletești (Muntele de zgură, Pușcăriașul cu
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
Convorbiri literare”, „Ateneu” ș.a. Multe poezii i-au fost traduse și publicate în antologii și în diverse reviste din Austria, Franța, Germania, Italia, Belgia, Canada, Marea Britanie. „Blăjean născut la Ploiești”, cum se autodefinește, sinteză între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o ritmicitate „ardelenească”, volum după volum, rămânând constant și
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
i se substituie, din nou, valoarea documentară, prin inventarierea și reflectarea participativă a riscurilor asumate de această categorie a intelectualilor autoexilați în anonimatul universului sătesc. În Revizori și inspectori, capacitatea de observație rămâne omniprezentă, situațiile și comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina cu păpuși de porțelan este o compunere epică grațioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
specificând mai bine categoriile, poezia de factura mistico-religioasă În detenție, cultivarea unor tipuri de atitudini și limbaje neconvenționale pentru discursul oficial, cultivând atitudini nonconformiste devin metode ale rezistenței. La un moment dat, ce Înseamnă discurs oficial? Discursul oficial Înseamnă seriozitate, sobrietate, implacabilitate, așa Încât pentru discursul oficial sarcasmul, ironia devin automat o formă de rezistență. Eu Înțeleg o atitudine de acest tip ca o formă slabă a reacției individului la mediul În care trăiește - și de aici vine frumusețea textului Sandei. Istoria
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
impus ca istoric literar format, cu o personalitate distinctă. Cele 111 studii micromonografice scrise de F. denotă erudiție, acribie documentară și echilibru al judecăților, dar și speciale însușiri de stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
unor întregi populații, inclusiv asupra nevinovaților și a sfinților. În asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever și cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Teodosie și Teognios sunt foarte scurte pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și respectiv de Pavel Elinul; confruntând aceste două opere; ajunse până la noi, cu textele lui Chiril, putem aprecia sobrietatea acestuia și mai marea fidelitate față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de subliniere a elementului miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editarea pentru întâia oară a Filosofiei religiei de Nae Ionescu (în „Viața românească”, 1990-1991). Începând cu 1990, publică în „Viața românească” fragmente dintr-o Istorie a literaturii române. G. e un spirit sistematic, iar stilul său critic se definește prin sobrietate și claritate. SCRIERI: Alexandru Philippide, București, 1985. Antologii: Al. Philippide interpretat de..., București, 1972; Ion Barbu interpretat de..., pref. edit., București, 1976. Ediții: Al. A. Philippide, Poezii, postfața edit., București, 1973; Ion Barbu, Poezii, pref. edit., București, 1976; Ion Vinea
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
artă văzută prin prisma picturii și a muzicii clasice. Nu se știe unde sfârșește realitatea și unde începe ficțiunea artistică. În această acronie și atopie rezidă sunetul celor mai bune versuri din volum. Multe poeme sunt compoziții rafinate, de o sobrietate enigmatică: „Fierbinți și totuși umede ca țigările / Fumate până la capăt. / Nu există nici o legătură între / Ochii mei tot mai mici în palme / Oho, acolo, unde mai plutesc corăbii / Fără catarg la vârsta mea de-acum / Între ochii mei, buzele mele
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
bibliografice: Al. Călinescu, „Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică”, CL, 1983, 12; Dan C. Mihăilescu, De patru ori Anton Holban, ST, 1984, 2; Ion Bogdan Lefter, O lume într-o carte, RL, 1984, 9; Ion Dună, Ordinea și sobrietatea, RL, 1984, 20; Nicolae Manolescu, Critica nouă, RL, 1984, 46; Micu, Scurtă ist., III, 453. T.V.
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
Dracula (1977), printr-o ingenioasă armonizare a documentelor istorice cu ficțiunea, autorul reconstituie destinul dramatic al lui Vlad Țepeș înfățișându-l în închisoare, unde voievodul își rememorează domnia și își lămurește sieși gândul care l-a călăuzit. Scris cu destulă sobrietate este și Romanul nopții de februarie (Plângerea Domnului Alexandru) (1984), axat pe complotul din februarie 1866, care l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza. După 1989 L. se adaptează noului curs al istoriei și temelor pe care acesta le făcuse
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
discuția către răspunsuri interesante, cu multe date inedite, definitorii pentru destinul uman și artistic al personalităților intervievate. Remarcabilă este atmosfera de bună comunicare stabilită cu cei mai mulți parteneri de dialog și venerația manifestată față de marile figuri ale culturii. Relevante sunt îndeosebi sobrietatea și cumpănirea cu care S. definește opera ilustrului său părinte, evitând elogiile exagerate, mai ales pentru că era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
Dăianu, G. Bogdan-Duică, Onisifor Ghibu, Ioan Lupaș, Al. Ciura, Al. Bogdan, Sextil Pușcariu, Petre Grimm, George Oprescu, V. Bărbat, Jan Urban Jarník, Liviu Rusu, Lucian Blaga ș.a. Publicația se înscrie în categoria gazetelor adresate mediului intelectual universitar, remarcându-se prin sobrietate și ținută științifică. V.T.
LUMEA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287890_a_289219]
-
1964). A fost profesoară la o școală de cultură generală, redactor la revistele „Nistru” și „Femeia Moldovei”. Volumele Povestiri (1960), Cântecul unei viori (1962), Mărțișoare (1964), Pana albastră (1972), Zări albe (1974) se impun prin finețea analizei psihologice și prin sobrietate. Ele configurează un moment aparte în proza feminină datorită unor texte cu dimensiune dramatică, în care personajele „se prăbușesc în golurile dintre iluzia bovarică a vieții și situațiile ei vitrege” (Mihai Cimpoi). Romanul Dragostea de peste o viață (1982) evocă momente
LUNGU-PLOAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287924_a_289253]
-
căruia i se refuză dimensiunea sacră. Aspirația către ideal se face totuși simțită, poezia născându-se sub presiunea acestuia și a demolărilor la care el este permanent supus. Cuvântul articulează interogațiile ce se ivesc din acest conflict și desenează cu sobrietate și decizie meandrele îndoielii. I s-au reproșat autoarei o tratare prea detașată a sentimentului și o supralicitare a insolitului, care, alături de sintaxa frântă și eliptică și de un anume ermetism, au generat câteodată impresia unor „exerciții de stil” lipsite
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teodosie și Teognios sînt foarte scurte, pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și, respectiv, de Pavel Elinul; confruntînd aceste două opere, ajunse pînă la noi, cu textele lui Chiril, putem aprecia sobrietatea acestuia și fidelitatea mai mare față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de a sublinia elementul miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre respectarea unor principii artistice clare. Ironia fină, caricarea defectelor și atacul global constituiau procedee favorite, mânuite cu măiestrie de Maiorescu și P.P. Carp, de I. Negruzzi, Șt.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
fel de disperare mută, la o fermă. Comentatorii vor aprecia proza lui S. ca fiind anecdotică, dar izvorâtă dintr-o „cunoaștere a eternului omenesc atât de ascuțită”, încât sintetizează „drama și îndeobște tragicomedia închisă în câteva linii dure”, cu o sobrietate însoțită de un „lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori vor remarca „sarcasmul rece, profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări ale unor fapte și personalități importante, ca în Amintiri de la „Viața românească
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]