1,301 matches
-
și după 1989. Volumul este coordonat de Peter Skalník (reprezentant de frunte al Școlii cehe de antropologie socială, cu o carieră academică În Africa de Sud și Olanda, și inițiator după 1990 al unei serii de publicații de profil - ,,Prague Studies in Sociocultural Anthropology”. Editorul acuză (În introducere) ,,cercul vicios” ce face ca În această ,,regiune dezavantajată istoric” disciplina În discuție să nu fie recunoscută Întrucât nu are ,,docenți” și să nu aibă asemenea specialiști Întrucât nu figurează În registrele oficiale ale științelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
figurează În registrele oficiale ale științelor. De aici decurg o seamă de importante implicații - politico-ideologice, dar și conceptual-metodologice - la nivelul instituționalizării antropologiei (În universități, institute de cercetare, muzee, conferințe și publicații etc.) În lumea centralși est-europeană. Ca devenire istorică, antropologia socioculturală parcurge astfel drumul de la o scientia illicita sub regimul comunist la o disciplină novatoare și chiar ,,revoluționară”, după 1989. Mai mulți autori evocă Înfierarea antropologiei ca ,,știință burgheză” sau ,,imperialistă” În epoca de supremație ideologică a materialismului istoric (Josef Kandert
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
interbelică de antropologie biologică și numele lui Rainer cu tradiția poloneză de antropologie socială, Întemeiată de Bronislaw Malinowski, În vreme ce G. Geană amintește ,,cadrul instituțional” și ,,adăpostul” pe care bioantropologia le-a oferit (din 1964) celui dinâi departament național de antropologie socioculturală. Instituții de antropologie fizică sunt semnalate și În alte țări din regiune, ca Slovenia (institutul fondat de profesorul Božo Škerlj la Ljubljana În 1946, cf. R. Muršič) sau Bulgaria (cf. M. Elchinova). Muzeele și institutele de etnografie și/sau folclor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
colecții muzeale; abordarea empirică, descriptivă nu a favorizat Însă și dezvoltări teoretice, dat fiind ,,controlul partidului asupra interpretării” (S. Sokolovski). La nivel universitar, predarea etnologiei este mai timpurie (de exemplu, la Universitatea din Ljubljana În 1940) decât În cazul antropologiei socioculturale (introdusă la Universitatea din Ljubljana În 1965 și la Universitatea din București În 1972) (cf. R. Muršič și, respectiv, G. Geană). Schimbările politice din Europa Centrală și Orientală după 1989 vor avea importante consecințe și asupra antropologiei. Apar noi instituții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reprezinte țara ca ambasadori (cazul cehilor Peter Skalník, În Liban, și Václav Hubinger, În Portugalia, cf. P. Skalník). Cu toate acestea (spre a reveni la tema centrală a cărții), instituționalizarea și profesionalizarea disciplinei În regiune rămâne o ,,luptă” deschisă. Antropologia socioculturală nu este inclusă În nomenclatorul specializărilor academice acreditate (și finanțate) guvernamental (vezi M. Elchinova, pentru Bulgaria, P. Skalník, pentru Cehia, A. Bitušíková, pentru Slovacia). Contextul naționalist (mereu prezent) duce la ,,politizarea” (ne)recunoașterii oficiale a antropologiei, ca În Slovenia, unde
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
percepție”, iar În Europa Centrală și Răsăriteană ,,subiecții [cercetării] Înțeleg, prin educația lor, ceea ce antropologii scriu despre ei”. Concluzia principală a acestei cărți, poate neașteptată, Însă demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă procesele sociopolitice din regiune, dinainte și de după 1989. Denunțată ca ,,știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
competență profesională, inteligență, abilitate cognitivă, notele școlare, testele de inteligență, inteligența socială și emoțională, motivația - vector al competenței profesionale. Am reținut analiza modelelor teoretice de analiză a competenței profesionale: modelul orientat pe performanțele realizate/virtuale, modele orientate pe acțiunea mediului sociocultural și psihosocial, modelul inteligențelor multiple, modelul inteligenței emoționale, modelul McDonald. Toate aceste modele exprimă dificultatea reducerii complexității acestei chestiuni la un unic tip de explicație, ceea ce este o dovadă a determinării competenței profesionale de contextul social, cultural și istoric. Ar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de artă se afirmă sau nu în contextul de valori al unei societăți depinde de practica socială, în care criteriile estetice acționează în conexiune cu criterii exterioare artei. Faptul este cu deosebire evident în perioadele de trecere dintr-un mediu sociocultural în altul, în condiții, bunăoară, de interferare a ruralului cu urbanul, ale suprapunerii unor serii diferite de civilizație. Asemenea procese duc la proliferarea kitschului, a artei surogat. Apar nu numai obiecte, dar și atitudini kitsch, precum utilizarea unor opere de
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
sinteza, în sensul unei cuprinderi nu atât documentare, cât esențiale a oricăror probleme literare. Linia o dă ideea priorității perspectivei estetice în orice abordare a unei creații artistice. Adept al criticii autonomiste, el nu desconsideră totuși realitatea incontestabilă a determinismului sociocultural, dar nici nu scoate de aici criterii de evaluare estetică. Rezultat al unei transfigurări radicale, al unei autentice mutații ontologice, opera literară este pentru M. expresia celei mai semnificative relații de sensibilitate dintre artist și lume, criticii revenindu-i rolul
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
periodic tectonica terminologică a literaturii - se anunță acum. Printre altele, conflictul dintre poezie și literatură, reputat ca fiind relativ târziu și mai ales modern. E de reținut din aceeași perioadă prestigiul simbolic al literaturii - rar atins mai târziu în sistemul sociocultural - de valoare-pilot a unei mentalități predominant umaniste și mizând pe paideia. Evul Mediu și, în prelungirea lui, Renașterea lucrează cu accepții mult mai diferențiate de literatură. Raportul de forțe din interiorul configurațiilor conceptuale se schimbă constant, făcând mai evidentă dinamica
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
consumul media, satele moderne și de imigrare se plasează în apropierea mediei naționale pentru zona rurală. Satele de imigrare stau mai bine în statistici în ceea ce privește numărul de salariați la mia de locuitori, ca și gradul general de dezvoltare a infrastructurii socioculturale și a calității vieții. Între cele două poluri se plasează satele cu minorități religioase, sau, mai exact, cele în care ponderea ortodocșilor nu este covârșitoare. Ele sunt sate medii după toate criteriile descrise mai sus, de la resurse materiale și infrastructură
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
2005 (The Road to Successful EU Integration. The Policy Agenda. Country Economic Memorandum) invocă însă cifra de 25,5% pentru 2004. Înclin să dau crezare mai degrabă cifrelor de peste 20%, consistente cu evoluția cunoscută a structurii sociale și cu patternurile socioculturale din țara vecină. Discuții mai lungi în acest sens pot fi regăsite în introducerea pe care am scris-o pentru M.Voicu (2005), ca și în B. Voicu, 2005a, pp. 87-89, 175-179. Kostov și Lingard (2002, pp. 83-94), Mancours și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sminteală. Din păcate, dezorientarea „bobocilor” nu este doar temporară; ea continuă de multe ori în perioada formării școlare, prelungindu-se, nu în puține cazuri, și după momentul festiv al absolvirii facultății. Dacă absența unui sprijin familial nemijlocit, alături de un context sociocultural de multe ori ostil creștinismului, explică în bună parte acest eșec, este cazul să ne întrebăm ce anume îi lipsește sistemului de educație al Bisericii Ortodoxe pentru a diminua riscul naufragiului. Condiții de viațătc "Condiții de viață" Fără a crede
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rezervor de muniții ideologice și clișee. Tradiția patristică nu se mai întâlnește ca un izvor de apă vie. Ea devine un muzeu păgubit sau chiar o seră în care proprietarii au plantat „flori de mucigai”2. Noutateatc "Noutatea" În contextul sociocultural actual, introducere unor noi cursuri în Facultățile de Teologie pare stringentă. Teologia este o artă a conversației pe verticala dumnezeirii și orizontala lumii. Un curs de propedeutică pentru studenții din anul I s-ar impune tocmai în sensul reabilitării acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uneori benefică, alteori nu) necesității unei armonizări a membrilor colectivității, ținând cont de diversitatea culturală, diversitatea profesională, diversitatea lingvistică, precum și de alte diferențe sau deosebiri ale indivizilor analizați, lucru greu de realizat în practică. După Brigitte Liebig (în studiul Diversitatea socioculturală în organizațiile de muncă, 2005) conceptul de management al diversității, care a câștigat teren și în Europa, este considerat ca o strategie de gestiune a întreprinderii care vizează realizarea optimală, planificarea și conducerea unei activități organizaționale cotidiene prin diversitatea socială
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
de modele de acțiune concrete numai schițate, managementul diversității este încă descris ca un stil sau ca o atitudine fundamentală. Există însă o multitudine de instrumente care contribuie, la niveluri diferite, la încurajarea pluriculturalismului, precum și la promovarea capacității de integrare socioculturală a organizațiilor. Este vorba despre strategii globale ale dezvoltării personalului, ale dezvoltării organizației și de măsurile de comunicare ale întreprinderii. Sprijinindu-se pe deschiderea spiritului cultural, pe angajamentul cadrelor, pe atitudinea, cât și pe aptitudinea lor de a deveni mediatori
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și în mod evident în perioada de criză economică a tranziției, se accentuează migrația de la oraș la sat și din industrie spre agricultură. Ultima perioadă a regimului socialist a fost caracterizată de un proces de „îngheț” social și cultural. Modernizarea socioculturală pentru categorii largi de populație a fost încetinită și chiar stopată. Dezorganizarea socială, determinată de pauperizarea unor segmente largi de populație și întărită prin impactul devastator al politicii pronataliste agresive, a fost un factor important în involuția spre modelele comportamentale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
al.), Victimologie (curs universitar), Pinguin Book, București, pp. 20-23. Dima, T., 2002, Infracțiuni contra sănătății publice prevăzute în legi extrapenale (cu referire la droguri), Editura Lumina Lex, București. Dobrica, P.; Jderu, G. (coord.), 2005, Educația școlară a copiilor romi. Determinări socioculturale, Editura Vanemonde, București. Farmer, H., Cooper, R.; Cooper, L. 1992), „Gender Roles as Mediators of Sex Differences in Adolescent Alcohol Use and Abuse”, Journal of Health and Social Behavior, vol. 33. Ferréol, G. (coord.), 2000, Adolescenții și toxicomania, Editura Polirom
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
igienă). Clarificări conceptual-metodologice Așadar, problematica abuzului asupra copilului este complexă atât sub aspectul conținutului, cât și al factorilor ce favorizează acest fenomen patologic. În definirea noțiunii de abuz trebuie să ținem cont de situația copiilor din fiecare țară, de modelul sociocultural, de indicatorii de sănătate ai populației infantile etc. În prezent, la nivel internațional se operează cu următoarele forme și definiții ale abuzului: ● Abuz fizic: poate fi considerat „minor”, atunci când se constată existența unor suprafețe de piele înroșită sau leziuni ușoare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
procesul de conștientizare colectivă a situațiilor de abuz. Copilul este adesea educat în spiritul obedienței, iar disfuncționalitățile majore ale familiei sunt trecute sub tăcere. Numărul real al cazurilor de abuz fizic, sexual și emoțional este necunoscut și necontrolat din cauza percepției socioculturale asupra abuzului, a nerecunoașterii acestuia ca atare sau a unor forme specifice (spre exemplu, abuzul emoțional), a lipsei măsurilor de protecție a mamei și copilului care ar putea declara abuzul, teama de blamul public. Problematica abuzului este prea puțin cercetată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lege este suficient de largă încât să cuprindă toate formele de manifestare și de protejare a victimei. Acest fapt face dificilă înțelegerea modului în care ar trebui dezvoltate serviciile de asistare a victimelor violenței pentru a avea eficiență, identificarea factorilor socioculturali, personali de dezvoltare, asupra cărora să fie orientate măsurile de intervenție, precum și modul în care ar trebui implicată comunitatea pentru reducerea violenței. Deși cele mai multe acțiuni sunt centrate pe reducerea violenței prin dezvoltarea serviciilor/adăposturilor și solicitarea intervenției poliției, în publicațiile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sunt tot mai mult în atenția specialiștilor, fie pentru implicarea lor în procesul de schimbare a comportamentului agresorului, fie pentru orientarea lor spre susținerea victimei. Studiile privind evaluarea eficienței intervenției au relevat faptul că matricea relațiilor interpersonale, într-un spațiu sociocultural, poate constitui un factor de risc major sau inhibitor pentru violență (Edleson, 2000); în practica de prevenire și intervenție, sistemul relațiilor interpersonale este considerat deopotrivă răspunzător pentru generarea factorilor de risc ce favorizează dezvoltarea și manifestarea comportamentelor și atitudinilor violente
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
astăzi, în unele țări, prevalează în detrimentul celor axate pe drepturile omului. Jeffry Edleson et al. (1985) au identificat o serie de factori aflați în strânsă legătură, spre exemplu, cu abuzul femeii, dintre aceștia făcând parte „factorii de personalitate și cei socioculturali, respectiv factorii referitori la familia de origine”. În acest context, rezultatele sunt dintre cele mai complexe. Astfel, P. Alexander et al. (1991) au cercetat felul în care se transmite violența intergenerațională, iar rezultatele au arătat că bărbații abuzați în copilărie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
agresor, respectiv victimă. Cu toate acestea, în urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că femeile sunt, în cea mai mare măsură, victime ale violenței domestice. Acest fapte se datorează, în parte, socializării bărbatului spre violență și, în parte, normelor socioculturale impregnate de stereotipurile de sexe. Conform statisticilor, cazurile de violență împotriva bărbatului în relațiile de cuplu sunt mult mai restrânse numeric (5% dintre victimele violenței domestice în SUA sunt bărbați, iar dintre aceștia, parte sunt implicați în legături homosexuale, neputând
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mult mai mică (5 femei din 40) considerau că actul în sine reprezintă o infracțiune deoarece există sancțiuni prescrise juridic și social (Munteanu și Popescu, 2000). Dificultățile de definire a fenomenului violenței domestice sunt explicate prin faptul că, dincolo de barierele socioculturale, intervine gradul de operaționalizare a unui concept pentru ca acesta să devină funcțional în elaborarea unor strategii social-politice eficiente. Există deja anumite definiții folosite în documentele internaționale și deci aplicabile și la situația din țara noastră. Aspecte legislative în definirea violenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]