636 matches
-
29; Lucian Raicu, G. Alboiu, „Drumul sufletelor”, RL, 1970, 35; Nicolae Manolescu, G. Alboiu, „Drumul sufletelor”, CNT, 1970, 38; Poantă, Radiografii, I, 227-230; Simion, Scriitori, I, 176-179; Ioan Buduca, „Capricii involuntare”, AFT, 1979, 12; Grigurcu, Poeți, 325-328; Doina Uricariu, Un sofist printre critici, LCF, 1980, 9; Ulici, Lit. rom., I, 169-172; Dicț. scriit. rom., I, 30-31; Popa, Ist. lit., II, 312-313. M.Vs.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
ca un produs al acțiunii puterii, ci este văzută ca o măsură adevărată a modului în care este lumea 25. Confuzia normalului cu naturalul a reprezentat dintotdeauna dorința beneficiarilor puterii, indiferent cine erau aceștia; dacă ne referim la vechii greci, sofiștii și-au dezvoltat argumentele pro sau contra tipului de cetate existent sub semnul a două concepte: physis și nomos: Adepții physis-ului erau tradiționaliști, aristocrați. Pentru ei, cetatea era așezată ca natura și cu natura, controlul ei scăpând omului. Și așezarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
criterii din registrul moral. Dacă rezultatul final nu se traduce printr-un comportament autonom, fundamentat pe valori și criterii interiorizate de individ, atunci pedepsele reprezintă eșecul scenariului educațional al profesorului. În acest context, este semnificativ și optimismul temperat al celebrului sofist Protagoras: Acest lucru te va învăța că oamenii cred că virtutea se poate dobândi. Căci nimeni nu îi pedepsește pe cei care săvârșesc nedreptatea (numai și numai pentru acest lucru, anume pentru că au greșit), cel puțin în cazul când cineva
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
de fapt că virtutea se poate învăța; așadar pedepsește pentru a preîntâmpina. Acesta este gândul pe care îl au în minte toți cei care pedepsesc fie în viața particulară, fie în viața publică 167. Ideea lui Protagoras, idee dragă tuturor sofiștilor, este că virtutea poate fi dobândită, iar unul dintre profesorii de virtute ar putea fi chiar legile; de aceea legile trebuie respectate, iar încălcarea lor atrage după sine pedepse. Pedepsele au sens pentru că omul se poate îndrepta, ele reprezentând semne
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
tehnica virtuții", iar manifestarea în plan social-public se face sub semnul succesului, de sorginte sofistă, și nu sub acela de sorginte socratică a dictonului "cum să te manifești în spațiul public și să-ți păstrezi sufletul". În acest sens, Antiphon sofistul afirmă: ... Justiție așadar înseamnă a nu încălca legile cetății în care ești cetățean. De aceea, un om se poate bucura de justiție în chipul cel mai avantajos pentru sine dacă, de față cu martori, va da o înaltă prețuire legilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
a lămuri cauza, autorul prezintă aspecte ilustrative ale efectului. Că versificația nu e poezie "dacă e lipsită de spirit" era o idee exprimată într-un fel sau altul de-a lungul timpului apărută încă din aurora teoriei estetice, de pe când sofiștii greci separaseră, pentru prima oară, planul acustic al cuvintelor de cel al semnificației lor specifice. Vorba aedului trăiește cel mai mult dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
special sub guvernarea lui Pericle. Se dezvoltau arhitectura, sculptura, științele, artele și filosofia. Atena era o cetate democratică, dar la treburile cetății participau doar cetățenii, nu și sclavii. De anumite libertăți se bucurau metecii (străinii), din rândul lor detașându-se sofiștii. În societatea ateniană, poziția filosofului nu era prea bună; dacă pentru un cetățean obișnuit nu era permis să facă aprecieri oriunde și oricând, pentru un filosof tratamentul era cu atât mai rigid cu cât erau priviți în diferite moduri pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să țină cont de mentalitatea epocii sale, marcată de războiul peloponesiac ce favorizase trezirea adversităților, imoralitatea, neîncrederea, tendințele dominatorii, ura. Această criză gravă a distrus ce consolidase epoca clasică. Oamenii doreau să iasă din această situație, dorință în întâmpinarea căreia sofiștii nu veneau câtuși de puțin. Sofiștii n-au adus soluții. Ei au incitat dezgustul față de vorbărie și preocuparea de a impune propriile păreri (N. Ionescu). Socrate a participat la război remarcându-se prin acte de vitejie (salvarea lui Xenofon și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sale, marcată de războiul peloponesiac ce favorizase trezirea adversităților, imoralitatea, neîncrederea, tendințele dominatorii, ura. Această criză gravă a distrus ce consolidase epoca clasică. Oamenii doreau să iasă din această situație, dorință în întâmpinarea căreia sofiștii nu veneau câtuși de puțin. Sofiștii n-au adus soluții. Ei au incitat dezgustul față de vorbărie și preocuparea de a impune propriile păreri (N. Ionescu). Socrate a participat la război remarcându-se prin acte de vitejie (salvarea lui Xenofon și a lui Alcibiade). Unii consideră că
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
-l frecventeze pe Socrate, în preajma căruia a stat 10 ani (datele nu sunt 100 % exacte, existând o clasificare în date tradiționale și date rezultate din cercetări). Platon l-a întâlnit pe Socrate (în ultima parte a vieții sale), după ce părăsise sofiștii. În timp ce Xenofon se mulțumea să raporteze onest faptele, Platon compune cu figura lui Socrate o operă de artă și de filosofie. Este greu de răspuns la întrebarea privind influența gândirii lui Platon asupra lui Socrate. Platon este considerat cel mai
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o operă de artă și de filosofie. Este greu de răspuns la întrebarea privind influența gândirii lui Platon asupra lui Socrate. Platon este considerat cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Această istorie, la greci, este desfășurată în perioada clasică (sofiștii, tragicii, atomiștii, Socrate "micii socratici", Platon, Aristotel) și perioada elenistică (Epicur, stoicii, scepticii). Izvoarele originale atribuite filosofiei grecești sunt constituite de operele conservate ale unor filosofi (Platon, Plotin, Aristotel), la care se adaugă operele unor așa ziși filosofi "minori". Se
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Phainarete, moașă. Conform unor păreri, ar fi practicat sculptura, "Grațiile înveșmântate", grup statuar aflat în fața Acropolei, ar fi opera sa. Se credea că îl ajuta pe Euripide să-și scrie piesele. După ce a părăsit sculptura, ar fi intrat în tagma sofiștilor. Portretul din "Norii" ar fi fost inspirat de această perioadă. A avut două căsătorii (Myrto și Xantippe, renumită pentru răutatea sa). A avut trei fii. Era sărac, umbla desculț și nespălat, deși a existat și aluzia că s-ar fi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
-i pe tineri și necrezând în zeii în care crede cetatea, ci în alte divinități"; * coruperea tineretului. Dușmanii săi, Anytos, Lycon și Meletos reprezentau meșteșugarii și politicienii, retorii și poeții, categorii pe care Socrate le batjocorea. Socrate era considerat un sofist, dar se deosebea de ei prin faptul că se rezuma la a vorbi cu oamenii, a-i ajuta să formuleze noțiuni corecte. Nu primea bani. Era cel mai sofisticat dintre sofiști. Socrate socotea că Anytos nu este capabil să-și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pe care Socrate le batjocorea. Socrate era considerat un sofist, dar se deosebea de ei prin faptul că se rezuma la a vorbi cu oamenii, a-i ajuta să formuleze noțiuni corecte. Nu primea bani. Era cel mai sofisticat dintre sofiști. Socrate socotea că Anytos nu este capabil să-și educe proprii copii, nicidecum pe tinerii atenieni (așa cum pretindea). În "Norii", Aristofan instiga împotriva lui Socrate, care ar fi îndrumat greșit tineretul, era sofist, submina moralitatea. Cele două capete de acuzare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
primea bani. Era cel mai sofisticat dintre sofiști. Socrate socotea că Anytos nu este capabil să-și educe proprii copii, nicidecum pe tinerii atenieni (așa cum pretindea). În "Norii", Aristofan instiga împotriva lui Socrate, care ar fi îndrumat greșit tineretul, era sofist, submina moralitatea. Cele două capete de acuzare n-au fost decât pretexte. Socrate spunea: "cred în propria mea rațiune și deci, cu atât mai mult trebuie să cred în zei, care sunt spiritele inteligente ale universului". Arta de a scoate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Ura manifestată față de Socrate era explicată și prin faptele demascării ipocriziei, combaterii nedreptății și relevarea deșertăciunii unor pretenții false. Oamenii iartă toate viciile și toate necredințele, dar nu-i iartă pe cei care le dezvăluie. Socrate și-a atras aversiunea sofiștilor și conservatorilor, arătându-le că nu gândesc, sunt inconsistenți intelectual, acționează întâmplător, nu știu ce trebuie păstrat și nici cum. Cu acestea a comis o greșeală de neiertat, stârnind o ură neîndurătoare. Prin atitudinea sa, Socrate era o insultă vie. Forța sa
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
întâmplător, nu știu ce trebuie păstrat și nici cum. Cu acestea a comis o greșeală de neiertat, stârnind o ură neîndurătoare. Prin atitudinea sa, Socrate era o insultă vie. Forța sa intelectuală și arta dialecticii depășeau în toate privințele pe cele ale sofiștilor. În epoca clasică faptul religios apare ca fapt social sau civic. Zeii treceau drept protectori ai cetății, negarea lor fiind condamnată. Daimonul socratic nu părea să poarte cu sine un pericol de uzurpare pentru divinitățile tradiționale. Socrate nu făcea nimic
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a pus toată gândirea sub egida principiului identității. Acest principiu duce la crearea unei realități fixe. "Cunoaște-te pe tine însuți" depășește valoarea unui simplu sfat educativ individual. Acest îndemn este o invitație la aprofundarea condiției umane, diferită de pretențiile sofiștilor (cunoștințe enciclopedice, tehnici practice). 6. Același drum, alte jaloane (Epicur, Montaigne, P. Charron, P. Gassendi, B. Spinoza, Fr. Nietzsche, "timidități" actuale) PICUR Epicur (341-270) era născut în insula Samos, provenea din periferia culturală, cultura dominantă fiind cea ateniană în fața căreia
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ar numi lumea întreagă. Nu doar atât, pentru că Varujan Vosganian se folosește de cuvânt ca un adevărat artificier. Vom asista, în exces sau cumpătat, la construcții dintre cele mai sofisticate. Căci eroii lui, aproape fără excepție, vorbesc sau devin niște sofiști. Un salon de spital, cârciuma sau o banală groapă de gunoi însuflețesc protagoniștii cu atari dispoziții. Firește că nu totdeauna banchetele, inaugurate de un autor cumva previzibil, dau soluții ingenioase. Poezia cotidianului misticoid și frânturile de retorică neconvențională se revarsă
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
al trăirilor, al existențialilor? Să restrîngem poezia la pura manifestare a limbajului, la o ars combinatoria de factură semantică precum un formalism sans rivages? La o producție mecanică precum cea de automobile ori de pantofi? Începută poate încă în momentul sofiștilor, criza limbajului a atins cotele cele mai înalte în modernism, creînd, e drept, un elegant scepticism, ce nu admite, sub unele condeie, decît un dans static al superficiilor. Ilustrativ, Jean Baudrillard nota: "Astăzi nu mai există scenă sau oglindă, numai
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
poet a fost un model pentru epigonii lui, și atît." Și, apoi, respinge formulă lui Noica despre Eminescu "omul deplin al culturii românești". Iar, mai înainte: "întreaga lui publicistica politică este intens xenofoba, pînă în fibră ei, orice ar spune sofiștii naționalismului din ultimele decenii". Cartea lui Petru Creția e un testament lămuritor, care trebuie citit de foarte mulți, inclusiv de dascălii emitenți ai multor clișee dăunătoare.
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Și încheie cu sugestia că nici unul dintre acești dintîi neiubitori ai poetului n-a fost propriu-vorbind un detractor. Mai rămînea ca autorul antologiei să folosească în titlu ghilimele. N-a făcut-o și nu știu de ce. Detractorul paradigmatic este Zoil, sofistul din secolul IV î.Chr. care s-a străduit să arate în nouă cărți erorile și contradicțiile lui Homer. Detractori adevărați, sînt, la noi, Caion și N. Davidescu (aflați în "caragialiana" lui Ș. Cioculescu). În ce-l privește pe Eminescu
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
fire, în faza următoare neagă această nouă identitate, se de-mască. O asemenea dublă transformare, precum o negație a negației, implică relativizarea din care țîșnește adevărul. Nu altfel proceda Socrate, cînd, punînd întrebări "încuietoare" ce relativizau afirmațiile părelnic incontestabile ale sofiștilor, "moșea" adevăruri unanime, preexistente în conștiința interlocutorilor: Felul său de-a acționa în diferite momente definește, după Jankélévitch, conștiința ironică: aceea care se neagă pentru a se afirma mai bine, ca și ideea hegeliană. El se neagă pe sine pentru
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
guvernului, tot contează dacă alegerile au fost sau nu libere, dacă au fost sau nu însîngerate. Putem să presupunem că dacă bătăușii electorali i-ar fi spart lui capul, Sebastian ar fi fost mai sensibil la sînge și mai puțin sofist. Pentru întreaga echipă redacțională de la Cuvîntul, inclusiv pentru Sebastian, în acel moment conta numai un anume fel de sînge, cel... verde. Exact din acest număr, Zelea Codreanu devine colaborator al Cuvîntului și, deci, coleg cu Sebastian; așa că indiferența de pagina
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
lui, Matei, Luca, Marcu și Ioan, sunt destul de silitori, dar comenzile s-au rărit îngrijorător: pare că "nimeni din Siria nu mai are de scris vreun imn de recunoștință, vreun raport financiar sau măcar un denunț către împărat" (p. 13). Sofist și epicureu, disputat între plăcerile trupului, ale minții și ale pierderii ei temporare (prin abuz de hașiș), Cherintos se numără printre personajele importante ale piesei. Un spirit îngăduitor, raționalist cu măsură, mizând pe libertatea de credință și exprimare a individului
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]