634 matches
-
a experienței dobândite în afara școlii, dar și a creșterii relevanței experiențelor școlare pentru viața cotidiană a copilului este veche, dar nerezolvată; credem că această incompatibilitate între experiența zilnică a copilului și experiența sa școlară își are sursa uitată în paideia sofiștilor, care punea accentul pe cultivarea areté (excelența politică) în dauna deprinderii unui meșteșug: Dar este tot atât de clar că Protagoras are grijă să distingă propria sa techné de meseriile tehnice în sens strict și să o prezinte drept ceva vast și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
are grijă să distingă propria sa techné de meseriile tehnice în sens strict și să o prezinte drept ceva vast și universal. Din același motiv face o distincție netă între ideea sa de cultură "universală" și educația dată de ceilalți sofiști, care nu era decât o școlire de specialitate. După opinia sa, aceștia chiar "ruinau tineretul". Deși tinerii veneau la ei tocmai ca să scape de învățământul pur tehnic al artizanilor, ceea ce le ofereau sofiștii era contrar dorințelor lor din nou cunoaștere
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cultură "universală" și educația dată de ceilalți sofiști, care nu era decât o școlire de specialitate. După opinia sa, aceștia chiar "ruinau tineretul". Deși tinerii veneau la ei tocmai ca să scape de învățământul pur tehnic al artizanilor, ceea ce le ofereau sofiștii era contrar dorințelor lor din nou cunoaștere tehnică. Cu adevărat "universală" pentru Protagoras este numai cultura politică". (Jaeger, 2000, p. 224) Deși rădăcinile acestei disjuncții au fost uitate, ideea este (a fost) mereu prezentă, după cum afirmă și Dewey: "Din punctul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
statului de la misiunea sa educațională, așa cum era aceasta concepută la vechii greci; pentru rolul educațional al cetății pledează Socrate în Criton, atunci când pune în scenă celebra prosopopee a legilor. În același sens, interpretează Werner Jaeger concepția lui Protagoras (și a sofiștilor, în general) despre relația statului cu educația: "Cultura sofistă nu apăruse numai dintr-o necesitate politică practică, ea considera în mod deliberat statul drept scop și model ideal al oricărei educații, iar în teoria lui Protagoras părea că statul ar
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
îi place și va vrea să-și exercite capacitatea de autocontrol și de autodirijare în slujba țelurilor pe care el le alege și cărora li se dedică în cutare și cutare condiții". (Maslow, 2013, p. 128) În acest context, de la sofiști încoace a prevalat teoria în conformitate cu care ființa umană este perfectibilă iar procesul învățării nu este nici ușor și nici simplu. Ca atare, oricâte precauții s-ar impune (și se impun) recursul la pedepse este legitimat de marea majoritate a specialiștilor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
agurmandă, 2000, p. 182) Aceeași superficialitate ignoră readucerea în prim-plan a disputei sofiste dintre physis și nomos, adică un moment fast al culturii europene, purtând marca vechilor greci: "Noi am ajuns în punctul în care o nouă generație (de sofiști n.a.) a separat nomosul de physis, născocirea, artificialul, de natural și, uneori, falsul (deși în mod obișnuit crezut) de adevăr". (Guthrie, 1999, p. 52) Referindu-se la Antiphon, Michel Onfray este chiar mai tranșant în a sublinia caracterul antagonic al
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
că cei care nu-și dau seama că lucrurile rele sunt rele și cred că sunt bune doresc de fapt lucrurile bune". (Platon, Menon, 1974, 77 cde) Relativismul a ceea ce înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist deci) scriiturii platoniciene. Ceea ce o comunitate consideră la un moment dat ca fiind
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Relativismul a ceea ce înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist deci) scriiturii platoniciene. Ceea ce o comunitate consideră la un moment dat ca fiind bun și bine (eventual, codificat sub formă de norme juridice sau precepte morale) poate fi calificat altfel de un individ, din perspectiva propriilor nevoi și interese. Cu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
întotdeauna peste binele individual, ceea ce, fie îndreptățește individul să considere că binele general reprezintă de fapt binele altor indivizi care îl prezintă ca fiind al tuturor, fie îndreptățește anumite manifestări și comportamente, considerate indezirabile din perspectiva binelui general; au fost sofiști care au susținut că legile (convențiile sociale nomos) trebuie respectate doar atunci când există riscul să fii descoperit și să suporți consecințele încălcării respectivelor legi, în vreme ce legile naturii nu pot fi ocolite indiferent de circumstanțe. În același mod specific sofiștilor argumentează
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fost sofiști care au susținut că legile (convențiile sociale nomos) trebuie respectate doar atunci când există riscul să fii descoperit și să suporți consecințele încălcării respectivelor legi, în vreme ce legile naturii nu pot fi ocolite indiferent de circumstanțe. În același mod specific sofiștilor argumentează și Trasymachos de pildă, atunci când identifică dreptatea cu "folosul celui mai tare": " Fiecare stăpânire legiuiește potrivit cu folosul propriu: democrația face legi democratice, tirania tiranice și celelalte tot așa. Așezând astfel legile, stăpânirea declară că acest folos propriu este, pentru
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Sigma. Gray, John. (2009). Câini de paie. Gânduri despre oameni și alte animale, București, Editura Humanitas. Gray, Dave/Brown, Sunni și Macanufo, James. (2012). Gamestorming: carte de jocuripentru inovatori, nonconformiști și vizionari, Pitești, Editura Paralela 45. Guthrie, W.K.C. (1999). Sofiștii, București, Editura Humanitas. Harvey, David. (2002). Condiția postmodernității, Timișoara, Editura Amarcord. Heidegger, Martin. (1988). "Doctrina lui Platon despre adevăr", în Repere pe drumul gândirii, București, Editura Politică. Jaeger, Werner. (2000). Paideia, București, Editura Teora. Kant, Immanuel. (2000). "Răspuns la întrebarea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
preocupare analoagă îl preocupă și pe Karl F. Gutzkow, autor al povestirii deja amintite, Nihiliștii (Die Nihilisten), și al romanului Cavalerii spiritului (Die Ritter vom Geiste, 1849-1850), care de altfel privește revoluția cu o anumită simpatie. "Nihiliștii" sunt pentru el sofiști care critică ceea ce este vechi fără a ști să creeze ceea ce este nou, sunt "filozofii nimicului absolut", acei "Liebig ai lumii invizibile", în sensul că, la fel ca în chimie, dizolvă totul. Capitolul 5 Nihilismul fără fundament al lui Max
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de insectă. La înmormântare au asistat doar câțiva prieteni, printre care Bruno Bauer și Ludwig Buhl. Și atunci de ce Stirner a stârnit atâta scandal? Aceasta s-a întâmplat pentru că a dus la extrem exercițiul criticii filozofice, postulând, la fel ca sofiștii, că inteligența nu se dă în lături de la nimic: nu există idee, concept sau teză care să reziste unei interogații cu adevărat radicale. În același timp știa, la fel ca scepticii, că într-o asemenea situație, inima nu se lasă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
combats de l'âme, 1949) obține premiul Edgar Poe. Dar Albert este din ce în ce mai singur, închis în sine însuși: Singurătatea și nimicul sunt de ajuns ființei mele196. Din această postură însingurată lansează săgeți înveninate împotriva tuturor. Roger Caillois este apostrofat ca "sofist famelic și cugetător scornit, sub-machiavelic de prefectură, crescut în haremul unui editor", "un bărbat care nu are mare lucru de spus, care este lipsit cu totul de flacără și de geniu, și a cărui operă este o succesiune de însemnări
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
evolua în două direcții: ca o concepție etică, arătând felul în care oamenii trebuie să-și trăiască viața în societate, și ca o ontologie generală. Etica lui Platon a venit ca o reacție față de relativismul valoric sau axiologic susținut de sofiști, pentru el valorile fiind independente, obiective, având o existență în sine. În Dialogul Gorgias, de pildă, Platon susține că omul are poate decide care va fi scopul ultim al acțiunilor sale în viața lui: Plăcerea sau Binele, afirmând, totodată, că
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
mai insista asupra acestui caz. Secvența apare în textul original dar nu și în traducerea aleasă.(n. tr.) 34 Eristic vine de la "eris" care înseamnă ceartă. Protagoras este considerat a fi inventatorul acestei arte a controversei, atât de îndrăgită de către sofiști, și care se pare că lasă loc triumfului absurdului și falsului. Jules Verne, Căpitanul Hatteras, Editura Ion Creangă, tradus de Iosif Katz, București, 1973. p. 277). (n. tr.) 35 O primă versiune a acestui studiu, scrisă în colaborare cu Bénédicte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
uniunii mistice în gândirea Sfântului Grigorie. Potrivit lui Mühlenberg, Sfântul Grigorie ar fi vrut să depășească elenismul teologic păgân, considerând infinitatea divină la nivel creștin. Tema nu-i este străină lui Platon, el punând-o în evidență mai ales în Parmenide, Sofistul și Filebos. Aristotel e de părere că infinitul nu poate fi gândit în totalitatea sa; infinit = „în afara căruia există întotdeauna ceva”. Apeiron-ul platonician poate fi găsit și la Filon ori Plotin. Noțiunea de infinitate divină este decisivă în modurile de
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din femei, ci și spiritul relativizant al sofiștilor, raționalitatea aceea sceptică, individualistă, care dizolvă credința în zei și în mituri. Vezi Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere și note de Mircea Ivănescu, studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. 194 În opinia Ligiei Tudurachi, motivul romanului lovinescian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acest lucru și de aceea el nu se plasează nici într-o tabără, nici în alta. Este egal de hulit, urît, batjocorit, persecutat de unii ca și de alții, însă sigur de tradiționaliștii care îl înglobează în aceeași gloată a sofiștilor, ba chiar îl socotesc mai periculos decît aceștia, întrucît exercită o putere de fascinație asupra tineretului, prin personalitatea sa puternică, prin profunzimea și religiozitatea convingerilor sale, care nu au nimic corespunzător la sofiști. Și aci zace marea tragedie din viața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care îl înglobează în aceeași gloată a sofiștilor, ba chiar îl socotesc mai periculos decît aceștia, întrucît exercită o putere de fascinație asupra tineretului, prin personalitatea sa puternică, prin profunzimea și religiozitatea convingerilor sale, care nu au nimic corespunzător la sofiști. Și aci zace marea tragedie din viața lui Socrate”. Acesta ar fi cadrul general. I se asociază un alt aspect, care îl privește direct și sigur numai pe Socrate: bătălia pentru adevăr. Frenkian mai adaugă o frază lămuritoare, succint, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu este recunoscută. Impresia produsă de o imagine pictată sau sculptată depinde de ceea ce figurează ea, nu de modul în care figurează" (J.-P. Vernant). Profesioniștii a ceea ce noi numim arte frumoase se plasează fără îndoială, în ierarhia platoniciană, înaintea sofiștilor și a tiranilor, dar cu mult în urma filosofilor, a conducătorilor militari și a economiștilor. E drept că, detestându-și contemporanii și compatrioții, Platon nu vedea salvarea decât în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un lucru e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limbajul. În această cultură și această limbă, în care graphein înseamnă și a scrie și a picta, punerea în cuvinte a imaginilor conferă mai mult prestigiu decât punerea în imagini a cuvintelor. "Un critic de artă al Antichității"* ca Filostrat, sofistul grec din secolul al III-lea roman, excelează în ekphrasis, descrierea frescelor. A descrie înseamnă pentru el a spune poveștile evocate de tablouri, a interpreta, a da glas personajelor ca în Homer. "Să nu iubești pictura, spune el, înseamnă să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iubești pictura, spune el, înseamnă să disprețuiești adevărul însuși". Dar adevărul ține de domeniul retoricii, iar paralelismul post-clasic al artelor, un poncif, aliniază vizualul după verbal, nu invers. Ut poesis pictura... Nu e lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
indemnitate socială, ci și dintr-o constatare filosofică de inanitate. În spatele oricărei estetici stă o cosmologie; ca și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor despre originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
te contrazici cu el. În fața noastră stă altă sarcină: ce să facem și în ce chip să trăim ca să ajungem la cunoașterea atotputernicului Dumnezeu, și cum să cinstim Dumnezeirea, ca să fim pricinuitorii propriei noastre mântuiri. Știm, apoi, că nu de la sofiști, ci de la Dumnezeu cunoaștem și învățăm ce-I este bineplăcut lui Dumnezeu; de aceea căutăm să lucrăm cu dreptate și cu sfințenie”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VI-a, cap. XV - 122.2.-122.3., în PSB, vol. 5, p.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]