1,274 matches
-
multinaționale, video-ul vorbește despre condiția umană și despre singurătate într-o țară care se luptă să-și mențină habitatul. Notă optimistă poate fi regăsita în fluieratul celor doi artiști (Anca Benera și Arnold Estefan), perceput că o trecere de la solitudine la solidaritate colectivă. Ion Bârlădeanu este o figură deja cunoscută în urmă documentarului Lumea văzută de Ion B., realizat de Alexander Nanau. Carmen Lidia Vidu îl portretizează în filmul său (Bucharest. A World of Ion Bârlădeanu and Carmen Lidia Vidu
Sold out la Gala de deschidere BIEFF 2016 [Corola-blog/BlogPost/100884_a_102176]
-
-i umbra mea proprie./ Iarba îmi linge pe spate/ Sarea cămășii. Lili Bobu O singură sărbătoare continuă ați avut. Ea s-a numit MAMA - sufletul în care au încăput toate neliniștile lumii. Mama - sinonimă cu așteptarea, ca o statuie a solitudinii, cu lacrima pierdută la poartă. Mama - fântâna, adâncul și înaltul, femeia - aripă, femeia - teiul, istoria în curgerea evenimentelor ei tragice. Icoana mamei adună în ea, ca într-un altar al sacralității: satul, copilăria, casa părintească, iubita, izvorul, lacrima, pâinea, ploaia
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
-i umbra mea proprie./ Iarba îmi linge pe spate/ Sarea cămășii. Lili Bobu O singură sărbătoare continuă ați avut. Ea s-a numit MAMA - sufletul în care au încăput toate neliniștile lumii. Mama - sinonimă cu așteptarea, ca o statuie a solitudinii, cu lacrima pierdută la poartă. Mama - fântâna, adâncul și înaltul, femeia - aripă, femeia - teiul, istoria în curgerea evenimentelor ei tragice. Icoana mamei adună în ea, ca într-un altar al sacralității: satul, copilăria, casa părintească, iubita, izvorul, lacrima, pâinea, ploaia
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob palid de lună prin cotloanele timpului. Il buio dell tuo cuore Al fiocco riverbero dell lampadino stradale Il mio sguardo racolie la solitudine notturna Întreciandolo nelle dorate ilusorie collane Li porge poi come dono sacro sull altare dell’amore Volute di fumo ed inutilita velano le tue finestre oprimendo il sorisso lacrimante del raggio lunare che sta baciando con amore la tua insenibile
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
della notte ti godi con superbia di obtuze lusinghe della pallida guancia di uccello solare dell suo straziante ciecco volo in vano verso la luce opresso nell buio delle tue finestre oggi nell regno del tuo cuore si allevano la solitudine e un tello di nera fochia le finestre di dolore velate piangono la mancanza dei raggi dorati ce brilavano nel ochio dell uccello solare le dita del ciecco cuore si agirano in vano dopo un fiocco di luna brillante. Autore
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
său volum Azil într-o cicatrice cu o tematică a singurătății și decorurile, personajele, întâmplările lirice converg spre copleșirea din singurătate, ca aură, karmă, sens- un arhetip determinant la Teodor Dume. Remarcabilă în acest nou volum acuitatea acestui simț al solitudinii pe care poetul îl transcrie solidarizantîn diverse, foarte diverse unghiuri: “când cerul își îmbracă haina de vânt și-n utima tăcere să-mi facă loc iar din singurătate un prieten.” ( ultima tăcere) Fraza poetică este epurată, TD scrie simplu, limpede
CRISTINA ŞTEFAN (ÎN LIRA21), DESPRE CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340184_a_341513]
-
Acasa > Poeme > Antologie > IUBIREA MEA EȘTI TU... Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului mergeam pe Republicii cu solitudinea la braț. puseserăm pe silence oniricul. comunicam prin alfabetul morse ca două vechi camarade. urmau apoi pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. ne sincronizam râsetele. pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. smartphonurile decupau voalurile zidurilor de sub Tâmpa. pașii mei, pașii
IUBIREA MEA EȘTI TU... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340217_a_341546]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CĂUTAREA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Te caut în șoaptele vântului să-mi alini dorul de nopți cu lună oglindit în albastrul ochilor tăi te caut în solitudinea zilelor și nopților să-mi alini sufletul însetat de-o mângâiere a degetelor tale prin amintirile adormite, caut gustul anilor scurși în bătăile inimii mele te caut iubire în neliniștea mării ce ne-a răpit urmele trupurilor îngropându-le laolaltă
CĂUTAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378874_a_380203]
-
oferă numeroase și complexe puncte de vedere de specialitate, care pot fi consultate de lectorii acestei cărți. “Puterea Cuvântului”, ca sintagmă simbolizând evoluția forței duhovnicești a omului, se deduce din puterea exemplelor. Mediul de împlinire este cel cultural - teologic - livresc. Solitudinii umane îi este opusă, de către autor, apropierea prin lucrarea Logosului. Datul uman ființial este împlinit prin semănarea Cuvântului în mediul uman. Această acțiune are un rol de determinare și nu de detașare. O nuanță aparte a cărții „Puterea Cuvântului” o
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
drumuri pierdute deja/ În priviri invizibile.// Încearcă..." (Încearcă). E detectabilă și substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare hipersensibilă: "Rămâi/ Chiar dacă e noapte,/ Singurătatea nu chinuie,/ Tristețea nu-i apăsătoare./ Rămâi,/ Durerea e mănușa ce ni se potrivește." (Durerea e). Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu sunt situate
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare... Și uite așa, într-o clipă de solitudine interioară, meditând la timpul ce-a trecut că un ”hoinar” pe lângă mine ... aud o bătaie în ușă. Cu inima tresărind, cu gândurile împrăștiate care încotro,asemenea unor păsări speriate, mă apropii, cu pași ușori, de ușă care ma despărțea... de
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
dintâi, ci transformă Iubirea în Dragoste eternă, sufletul rămânând o Floare frumoasă, permanent înmiresmată. Iubirea nu se risipește, se dăruiește, iar cine se dăruiește de fapt se adună, se întregește, se comunică în iubire de creație: „Iubirea, ca salvare din solitudine, devine principiul creației. Dumnezeu, ieșind din sine însuși, din sfera perfecțiunii sau imperfecțiunii sale, a abandonat contemplația absolută și eternă, creând lumea pe care a așezat-o temporal, dar a înconjurat-o cu iubire.” (Ilariu Dobridor, Decăderea Dogmelor-Cum au dizolvat
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
sentimentul de pulsație a vieții, de eternitate a trecerii, de lupta dintre viață și moarte, dintre dragoste și ură. Păsărea neagră, sufletul transmigrând spații existențiale, al cărui ochi, o stea, mi-a adus aminte de Luceafărul de dimineață, ce în solitudinea lui, ne trimite raze, dar se luminează de fapt pe sine. În același timp ochiul păsării înocuit cu o stea poate semnifica și privirea de dincolo de lumi, de biruință a văzutului asupra nevăzutului. Astfel, am deschis cartea spre lecturare. Tema
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
a durerii - și-a desenat, la rându-i, cu fermitate, linia nuanțată a destinului, ca pe o evidentă propensiune a unui suflet de om în stare să înlăture, cel puțin pe durata intervalului său artistic, bezna tăcerii generale și surghiunul solitudinii lumești... Crucile vorbesc. Mai mult decât au Ființele umane curajul să o facă. Ele nu lasă urme pe zăpadă și nu se tem de curgerea mută a timpului ori de imemorialul șopot al apelor pământului. Pot împrăștia, însă, în juru-le
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
al artiștilor, un loc unde „sunt cărți, sunt vise, sunt idealuri, sunt oameni talentați”. Altădată autorul descrie magia nopților albe de la Tel Aviv sau scrie rânduri inspirate despre o mare scriitoare, Gina Sebastian Alcalay, surprinsă la 80 de ani în solitudinea ei creatoare, „fără soțul care s-a pierdut, fără prieteni adevărați, fără fiul care este peste țări și mări, fără Leonard Bernstein, pe care l-a divinizat - fără nimeni și nimic, este singură în luciditatea ei, doar cu cărțile ei
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
de greu/ să curgi în neștire, mereu/ doar pietrele din râu o știu/ și eu”, curgerea fiind asociată trecerii. În plasticizarea ideii trecerii, Ion Iancu Vale dă concretețe abstractului prin asocieri revelatorii: „...și oul crăpase/ în cuibul moale al timpului...” Solitudinea îi apare ca o înstrăinare, poetul nu-și mai găsește locul nici în lume, nici în sine. De aceea, această singurătate echivalează cu o alienare, o îmbolnăvire de realul agresiv, dar și de eul defensiv: „aștept în van/ la ușa
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
vede cu/ adevărat și mă știe” (p. 28), “... sufletul(ui) meu dublu,/ nevăzut,/ cel mai subtil, mai/ nobil element,/ Mai existent ca orice/ existent” (p. 47), pentru a-i împărtăși aspecte răscolitoare din viața celui rămas în urmă, într-o solitudine chinuitoare: “Astăzi,/ mă aflu singur,/ în locul/ în care, pe vremuri,/ șezum./ Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea/ amară și rea,/ de care uitasem,/ de care te ferisem,/ de care
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
una în pieptul tău” (pentru rondul de gală). E un lucru arhicunoscut că starea de fericire nu naște poeme. Cântecul sirenelor e perceput în esența lui doar după ce ți-ai lăsat simțurile neprotejate și după ce ți-ai asigurat o netrucată solitudine (unu-doi-trei). Eul poetic și ființial face parte din eforturile spre a nu se risipi/pulveriza în neant (comoara). Arderea pe rugul poeziei e una totală și poeta știe că astfel i se vor înapoia lumii „toate privighetorile”. Împlinirilor le sunt
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
și este distribuită în trei cicluri:"dinspre părinți...", "...prin Dumnezeu...","...spre mine" * Fiecare ciclu este precedat de câteva referințe: - Gheorghe Grigurcu, ("...un miraj interogativ...") - Gheorghe Pașa, ("...un poet monocord...") - Călin Sămărghitan, ("...partea albă a morții...") - Cristina ștefan, ("...blajinul accent al solitudinii asumate...") - Mioara Băluță, "moartea, un fluture alb", sau cum să privești cu detașare întunericul...") - Stelian Vasilescu, (spicuiri- "avem nevoie de sfială, emoție și singurătate") - Veronica Pavel Lerner, ("...o mare gamă de sentimente...") - Viorel Horj, (spicuiri- "...un adevăr nesofisticat...") - Teodor Dume
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
copilăria”, “printre lumânări stinse”, “puținul din adolescentul din mine a rămas acolo”,”tată, de ce m-am născut?”- sunt doar câteva titluri în sensul enunțat. Al doilea argument de adăugat ar fi că discursul ondulează nonfictivul existențial spre blajinul accent al solitudinii asumate. (noaptea ca un ghemotoc de ziare vechi sau cealaltă jumătate de viață ce trece prin mine ) “am ochii mari poate sunt sensibil/sau poate am devenit/prea complex/nu știu/înăuntrul meu e strâmt/nimeni nu intră nimeni nu
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
sentimentul religios n-a făcut să răsune asemena accente de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
picturii abstracte și să o făptuiască. La jumătatea anului 2014 a absolvit stagiul de pictură abstractă cu Peter Cassagrande. În prezent este manager al Galeriei de Artă „Calea Victoriei 33”. „Ultimii trei ani”, se confesează artista, „au fost ani de extremă solitudine, unde eu m-am întors către mine însămi pentru a-mi regăsi sufletul și a-l pune apoi pe pânze din ce în ce mai mari. Intre timp am expus unele dintre lucrările mele în diverse galerii din București și Viena”. Dintre participările expoziționale
UNIVERS PE SIMEZE, PLĂSMUIT DE ARISTA GEORGETA CONSTANTINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371940_a_373269]
-
pentru mine o nesfârșită mină de zebre. Viteza întunericului labirintic îmi umplea de vitalitate imaginația. Tu nici nu ști că în fiecare seară îmi domesticesc emoțiile și visurile , mamă , pentru a nu mi se sparge bazinul de sticlă... Pe corabia solitudinii mele orfanatice, mamă , lupta cu orele magice reînvie din propria cenușă...Magazinele inerte îmi dizolvă lumânările...Biserica cu galerii peșteriene plutește prin universul meu prozaic ... Șprițul spiritual geme prin peregrinările mele , mamă! Referință Bibliografică: Și tu m-ai vrăjit prin
ȘI TU M-AI VRĂJIT PRIN SEC... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372391_a_373720]
-
teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existență în solitudine ci se constituie într-o realitate socială făcându-și simțită prezența în lume față de care are o seamă de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul că ambele, și Biserica și lumea sunt creații ale lui Dumnezeu, prima fiind Împărăția Harului dumnezeiesc
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
valoarea, rolul, rostul și importanța Bisericii în viața creștinului și în viața societății acesteia seculare, care trebuie să știe că Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existență în solitudine ci se constituie într-o realitate socială făcându-și simțită prezența în lume față de care are o seamă de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul că ambele, și Biserica și lumea sunt creații ale lui Dumnezeu, prima fiind Împărăția Harului dumnezeiesc
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]