3,740 matches
-
În viziunea lui R. Lafon, inadaptarea are o sferă extrem de largă, În sensul ca ea include toate acele situații ale copilului și tânărului care merg de la copilul fără familie până la adolescentul criminal, unde intră: deficiențele cauzate de infirmități și disfuncții somatice; deficiențele psihointelectuale și tulburările afective și caracteriale; fenomele de devianță provocate de mediul socio-familial și erorile de educație; fenomenul de vagabondaj și delincvența . Integrarea școlară a copiilor cu probleme de comportament presupune aplicarea unor strategii de intervenție psihopedagogică destinate prevenirii
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ ŞI PROBLEMATICA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Dorina COCARI, Mirela FĂRCANE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2178]
-
acte ca forme de manifestare ale voinței sale, cu reacții și conduite specifice la care participă În totalitate, atât cu trupul, cât și cu sufletul. Ea este obiectul Psihologiei Generale. Dar Omul nu este numai ființa care reunește sintetic dimensiunea somatică cu cea psihică. Ea este și ființa valorică, rezultat al educației, prin care Își interiorizează valorile morale, spirituale, culturale, religioase. Ființa umană nu este numai produsul naturii genetico-bio-psihice, ci și produsul factorilor formativi ai valorilor modelului sociocultural și moral-religios. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este persoana mea subiectivă și aceasta din urmă reprezintă dimensiunea morală a ființei mele. Corpul este subordonat Eului, dar, la rândul său, Eul nu poate exista decât Într-un corp și prin corp, Întrucât, din punct de vedere fiziologic și somatic, corpul, ca trup, este spațiul meu personal, În care este conținut propriul meu Eu. Sursele Psihologiei Morale Psihologia Morală se constituie din mai multe surse sau domenii care, prin raporturi de interdisciplinaritate, Își aduc contribuția la constituirea acestei discipline. Acestea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanele, viețile psihice ale acestora. Prezența corporală, fizică, este impresie, dar și un tip special de limbaj prin care se afirmă viața, existența celor două persoane umane. Corpul, ca prezență, este expresia somato-biologică a conținutului existenței persoanei umane, Întrucât funcțiile somatice, ca procese fiziologice vitale, pot fi considerate ca o „actualizare a naturii proprii a individului” (K. Goldsteină. În felul acesta, destinul uman, ca sens și ca durată a persoanei, ne apare În prezența sa concret-obiectivă sub un dublu aspect: somatic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
somatice, ca procese fiziologice vitale, pot fi considerate ca o „actualizare a naturii proprii a individului” (K. Goldsteină. În felul acesta, destinul uman, ca sens și ca durată a persoanei, ne apare În prezența sa concret-obiectivă sub un dublu aspect: somatic și psihic. Toate aceste Înfățișări ale persoanei umane definesc și caracterizează „omul real”. Omul reprezintă tema centrală a Psihologiei Morale. De aceea, el trebuie definit și Înțeles În raport cu acest domeniu. Din punct de vedere teoretic, omul este un concept destul de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
analiză mai atentă constatăm că ea există atât ca trup carnal (biologică, cât și ca subiect pur (sufletescă. Deși ele sunt părți constitutive ale persoanei, care condiționează faptul de „a fi” al acesteia, modalitatea În care „este” fiecare diferă: biologicul/somatic și psihologicul/sufletesc. Faptul de „a fi biologic” reprezintă viața persoanei, iar faptul de „a fi psihologic” reprezintă existența acesteia. Sunt ele echivalente, se suprapun una celeilalte sau este necesar să analizăm ce reprezintă fiecare dintre ele? Aparent cele două
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desemnează același lucru. În esență, ele reprezintă faptul că Persoana umană „este” atât ca viață biologică, cât și ca existență sufletească. Inseparabile una de cealaltă, viața și existența reprezintă dimensiunile faptului de „a fi” al Persoanei, Întrucât cele două componente, somaticul și psihicul, sunt inseparabile și nu pot exista independent, una fără cealaltă. În ce constau diferențele dintre ele? Sunt diferite sau se completează reciproc? Viața biologică și existența sufletească sunt complementare. Viața este supusă principiului vital al cauzalității, care o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
izolată. Această situație a persoanei o face să-și pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt de lume, de celelalte persoane, echivalează cu o Închidere a existenței, care generează neliniștea. Iponhodria este forma somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt de lume, de celelalte persoane, echivalează cu o Închidere a existenței, care generează neliniștea. Iponhodria este forma somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată. Ca și grija, care Închide sufletește persoana, ipohondria o Închide În plan somatic. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată. Ca și grija, care Închide sufletește persoana, ipohondria o Închide În plan somatic. În felul acesta ipohondria este o somatizare a grijii de sine, o grijă morbidă. Ambele sunt date de o anumită slăbire a Eului, de o slabă maturizare a acestuia, datorită unei carențe a valorilor morale ale Supra-Eului. Disperarea este forma
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea va produce o veritabilă stare de șoc emoțional, care va paraliza orice inițiativă a persoanei, dezorganizându-i conduita, dar și capacitatea de a lua decizii, de a reacționa concordant și coerent față de aceasta. În cazul spaimei, reacțiile psihice și somatice ale individului au un caracter violent, dezordonat. Ele nu mai sunt controlate de conștiință și rațiune. Persoana se simte complet Închisă În situația dată. Neputincioasă, ea va avea atitudini și reacții paradoxale. Uimirea este o reacție pozitivă, de mare intensitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
experiență a unor tulburări morale de diferite forme. Întotdeauna boala psihică este dublată de suferința morală. În mod egal, se poate spune că persoanele normale care vin În contact cu bolnavii psihici, poate chiar mai mult decât În cazul bolnavilor somatici, sunt În primul rând impresionate de schimbarea naturii acestora, pe care o resimt ca o alterare morală. Impresia pe care o face un bolnav psihic este aceea de alt fel de persoană. Din aceste considerente, dincolo de aspectele formale ale tablourilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că În această situație Iov are o reacție emoțional-afectivă față de nenorocirea În care a căzut (situație Închisăă. Își rupe hainele de pe el și Își pune cenușă În cap (simbol al suferinței, al durerii și al deznădejdeiă. dă Ca o reacție somatică la starea de disperare, de depresie psihică, Iov este atins de ulcerații ale corpului, care adaugă suferințelor sale psihice și morale și suferințe fizice. eă În această stare, Iov se așază pe o grămadă de cenușă, cufundat În durere și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceste sentimente fac ca individul să sufere, să se simtă o persoană-limită, izolat În raport cu ceilalți, lipsit de satisfacții și având, În final, sentimentul unei răpiri a libertății sale. Situațiile-Închise ale vieții, strict individuale, sunt trăite de persoană În trei planuri: somatic, sufletesc și În câmpul conștiinței, ca sentimente morale. O Încercare de a clasifica situațiile Închise este posibilă numai prin raportarea lor la tipurile de sentimente care le generează. În felul acesta, remarcăm existența unei corelații Între sentimentele egoiste și stările
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
componentă ideativă de factură depresivă sau anxioasă. Din punct de vedere corporal, durerea este indicatorul și semnalul răului, iar efectul acesteia este suferința pe care o resimte individul În planul conștiinței sale ca sentiment al alteralității. Alăturat acestor două aspecte, somatic și psihic, durerea morală este acel sentiment penibil care rezultă din nesatisfacerea tendințelor sau a dorințelor individuale, chiar În absența unei dureri fizice sau sufletești. Este chinul eșecului, al neîmplinirii. Durerea fizică este, În sfera somatică, ceea ce este frustrarea În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Alăturat acestor două aspecte, somatic și psihic, durerea morală este acel sentiment penibil care rezultă din nesatisfacerea tendințelor sau a dorințelor individuale, chiar În absența unei dureri fizice sau sufletești. Este chinul eșecului, al neîmplinirii. Durerea fizică este, În sfera somatică, ceea ce este frustrarea În planul sufletesc și eșecul În planul conștiinței morale. Orice durere, ca suferință, este Însoțită de un sentiment al Înfrângerii. Se poate deduce din cele de mai sus că durerea este o stare complexă a persoanei umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletesc și eșecul În planul conștiinței morale. Orice durere, ca suferință, este Însoțită de un sentiment al Înfrângerii. Se poate deduce din cele de mai sus că durerea este o stare complexă a persoanei umane, care, deși prezentă În sfera somatică, psihică și morală, are prin caracteristicile sale un pronunțat caracter de experiență ontologică. Ea nu este numai o simplă senzație, ci și o experiență emoțională și morală a individului care Îl separă de lume, Îl individualizează, Îl invalidează și-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atenția celor din jur asupra suferinței sale este efortul ieșirii bolnavului din această situație Închisă care este suferința dată de durere. Este un apel la ajutor, la eliberare. Fiind simptomul unei boli, care Înlocuiește starea de sănătate, de echilibru vital, somatic și psihic, suferința devine pentru individ un „destin” (H.E. Sigeristă. În ceea ce privește originile durerii, acestea sunt diferite, ca de altfel și natura lor. În general, sunt admise trei forme de durere, după originea și natura lor: aă durerea spontană, de regulă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația unui act de „derivare psihică a durerii”, o „derivare a acesteia În domeniul somaticului” (M. Schilderă. Durerea antrenează, de regulă, o stare de regresiune psihologică a bolnavului, la stadiul sadic-anal sau narcisist, Întrucât orice durere conține un element narcisist. În ceea ce privește durerea, atenția noastră este mai puțin orientată către obiectul care produce durerea și mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cazul situațiilor-deschise avem de-a face cu experiența plăcerii. Plăcerea este o stare complexă pe care o Încearcă o persoană În contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă, pozitivă. Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe amândouă În planul somatic, raportate la schema corporală, fie că este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe amândouă În planul somatic, raportate la schema corporală, fie că este vorba despre plăcerea procurată de sensibilitatea superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează la valorile morale supreme ale Binelui suveran. Ea este, În plan moral, opusul nenorocirii, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihomorală. Vom analiza În continuare principalele forme de ritualuri culturale prin care sunt manifestate suferința sau plăcerea, atât În plan individual, cât și În plan colectiv. 1. Ritualuri care au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral, sau nevroze, din punct de vedere psihopatologic. Prima reacție este refuzul schimbării. A doua este inadaptarea la schimbare. A treia este prăbușirea sau epuizarea morală și sufletească a persoanei. Pierderea identității unei persoane se produce În următoarele situații: - boală somatică sau psihică care afectează imaginea de sine; - stări de neliniște existențială (pericol, crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și dubla natură a persoanei mele: ființa exterioară care este trupul, sfera somatică și ființa interioară, adică sufletul, viața psihică. Natural că somaticul și psihicul sunt părți pe care le separă conștiința și facultatea mea de autoreprezentare, dar ele coexistă În cadrul aceluiași tot unic care este sistemul personalității. Persoana mea există În lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]