992 matches
-
și-l înghiontește pe omul ei, care nu reușea să-și îndepărteze de pe pleoape și din mădulare dulceața somnului de dimineață. - Haralamb, trezește-te, că e gata cafeaua! El se întoarce pe partea cealaltă și-și ascunde capul în plapumă, somnoros: - Lasă-mă că nu beau cafea seara! Vreau să dorm. Mâine trebuie, să mă trezesc devreme. - Care seară mă, că se făcu dimineață! Azi, e mâine. Mișcă-te odată, că n-am timp de stat, să-ți îndepărtez aiureala din
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CONCERTUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului CONCERTUL Dimineața ușierul somnoros îmi îngână în urechi nedeslușit numele zilei ce îmi bate în geam și-o recunosc - îmi cam ia timp - ca pe o melodie după sunetul pașilor ce o compun clinchet pașii pe tocurile cui ai secretarei de la trei ropot nestăviliții
CONCERTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379303_a_380632]
-
băiat mare. Tata îmi promisese că, dacă sunt cuminte și ascultător, mă ia cu el la slujba de Înviere. Fiindcă trebuia să nu dormi o noapte, noi, copiii, mergeam la biserică să luăm Paște, odată cu bunicii și cu cei mai somnoroși. Adică în partea a doua. Ca de obicei mă găseam în vacanță și primăvara fusese timpurie. Zăpada de pe dealuri și coline se topise demult, codrul înverzise, corcodușii, nelipsiții pomi din curți și livezi, aveau coroanele pline de flori și păreau
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice fantasme,ființe iluzorii roiesc spre evadare Zdrobind încrâncenate somnul rațiunii care Visul îl destramă-n lacrima somnoroasă-a dimineții Și ochii se deschid senini în splendoarea vieții. Referință Bibliografică: NOAPTEA DIN VIS... / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
îmbată de parfumuri, gustă farmecul naturii înveșmântate în ``, voaluri gri``, cu ``izul reavăn``, cu pomi goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna iulie, ``moale``, ``pufoasă``, ``somnoroasă`` în care, aerul curge ca ``aurul cald``, îngerii albaștri ce plutesc într-un văzduh miraculos o încarcă de iubire. (Luna Iulie). Totul amintește de vara lui Lucian Blaga. Trecerea în starea de meditație o produce lumina intensă a lunii august
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
supărat și-ascunde în nori fața Luna și ea s-a întristat c-a-nvăluit-o ceața. Și-n tăcerea de cerneal-a nopții adormite, Vântul țese o urzeală de șoapte vii, mocnite. Frunzele foșnesc speriate spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o descântă. Se oprește obosită după-atâta
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
însuși și depunerea unui concurs ca vai de capul lui. Oare latineasca și greceasca sânt de vină că o generație întreagă de ignoranți - exceptăm profesorii cu studii academice - umplu catedrele liceale și gimnaziale, predîndu-și neștiința lor drept știință, că niște somnoroși fără vocațiune se pun pe carte până ce pot trece vrun concurs și după aceea leagă cartea de gard, nu mai citesc absolut nimic și dictează numai an cu an același caiet vechi și unsuros unor urechi nouă? Latineasca și greceasca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin cer" (Cînd marea) Amprenta grea "a elementarității cosmice" apasă și asupra interioarelor din proza poetului: "Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat"45. Astrul de veghe rămâne luna pală "epitet cheie al limbajului eminescian": "El își apropia scaunul de fereastră pe care o deschide, și, la lumina cea palidă a lunii, el întorcea foaie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se desprind din analiza modului în care au fost îndeplinite sarcinile rezultate din programul de măsuri Eterul". Ce distins, dar și ce eficace! Pentru că băieții cu ochi albaștri se dădeau peste cap, de ani de zile, să pună mîna pe: Somnorosul de la poalele Tîmpei, Alba Lux, Cocoșelul, Lordul, Bondi zis Bondarul, Intoxicatul, care, jucîndu-se parcă de-a hoții și vardiștii, corespondau în draci cu Europa Liberă. 14 mai Hăituit de autoritățile comuniste instalate de armata roșie, Nichifor Crainic se mută din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a unei nații atît de, în sfîrșit, permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la " Somnoroase păhărele", aducîndu-ne lăutărește aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împrospătat o memorie vag estompată de cețurile depărtării, resuscitată acum de prezența vechiului prieten Corneliu Vasilescu, plecat din Iașii anilor '70 și triumfînd, treptat, într-un București al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor pînze care, anulînd somnoroase lirisme provinciale, se plasează azi pe un aerisit palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care denumesc însușirea unor obiecte. Treptat învață că aceste cuvinte se numesc adjective și că acestea ajută la îmbogățirea vocabularului și la o comunicare mai frumoasă, mai clară, mai expresivă. Cer elevilor să recunoască cuvintele care denumesc însușiri din versurile: „Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună... Pe când codru negru tace... Se ridică mândra lună.” (M. Eminescu, Somnoroase păsărele) Elevii observă relația între nume și adjectiv: „somnoroase păsărele”, „codru negru”, „mândra lună”. Descoperă că partea de vorbire care arată însușirile lucrurilor, ființelor
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
ajută la îmbogățirea vocabularului și la o comunicare mai frumoasă, mai clară, mai expresivă. Cer elevilor să recunoască cuvintele care denumesc însușiri din versurile: „Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună... Pe când codru negru tace... Se ridică mândra lună.” (M. Eminescu, Somnoroase păsărele) Elevii observă relația între nume și adjectiv: „somnoroase păsărele”, „codru negru”, „mândra lună”. Descoperă că partea de vorbire care arată însușirile lucrurilor, ființelor, fenomenelor naturii denumite de substantive se numesc adjective. Însușirile se pot referi la culoare, formă, mărime
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
frumoasă, mai clară, mai expresivă. Cer elevilor să recunoască cuvintele care denumesc însușiri din versurile: „Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună... Pe când codru negru tace... Se ridică mândra lună.” (M. Eminescu, Somnoroase păsărele) Elevii observă relația între nume și adjectiv: „somnoroase păsărele”, „codru negru”, „mândra lună”. Descoperă că partea de vorbire care arată însușirile lucrurilor, ființelor, fenomenelor naturii denumite de substantive se numesc adjective. Însușirile se pot referi la culoare, formă, mărime, gust, fire, fel de a fi, trăsături fizice. Exemple
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă îngemănată cu aceea a feminității, al cărei devot este himericul. Fantastul rupe trandafiri din parcuri, „Pe care îi împart femeilor frumoase / Cu mers legănător, cu gene somnoroase”, în vreme ce „eu supus sunt să plătesc amenzi / Și ele știu, și-mi ies în cale și acuma...” Așadar, conchide cântărețul, „Mai sunt femei ce știu s-aprindă Luna!” Menestrel și cavaler modern, poetul se acoperă cu fluturi, e invadat de
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
face parte această imagine, este un mic poem eminescian tradus în limbajul corespondențelor simboliste: „Aurora violetă / Plouă rouă de culori - / Venus, plină de fiori, / Pare-o vie violetă. // Bat la geamul tău încet, / Bat cu-o roză sângeroasă - / Vino, floare somnoroasă, / Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă / Încă totu-i adormit - / Ca în vise s-a pornit / Roata morii - violetă.” B. este, probabil, primul care introduce la noi relația culturală în poem sau, mai corect spus, face
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
vârsta voastră. Era în iarna lui 1910. Sena se transformase într-o adevărată mare. Parizienii mergeau cu barca. Străzile semănau cu niște râuri, piețele - cu niște lacuri mari. Cel mai mult mă mira liniștea... În balconul nostru auzeam liniștea aceea somnoroasă a Parisului inundat. Niște valuri clipocind la trecerea unei bărci, o voce înăbușită la capătul unui bulevard scufundat. Franța bunicii noastre, asemenea unei Atlantide cețoase, ieșea din valuri. 2 - Chiar și președintele era nevoit să mănânce hrană rece! A fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rămânea intens prezentă, parcă trăită ieri. Așa era Saranza: încremenită la marginea stepei, într-o adâncă mirare în fața nemărginirii, care începea la porțile ei. Străzi cotite, prăfoase, care urcau întruna pe dealuri, garduri vii înecate în verdeața grădinilor. Soare, priveliști somnoroase. Și trecători care, când se iveau la capătul unei străzi, păreau că înaintează veșnic fără să ajungă vreodată în dreptul tău. Casa bunicii se afla la marginea orașului, în locul numit „Luminișul din Vest”: o astfel de coincidență (Vest-Europa-Franța) ne distra grozav
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nouă ordine a lucrurilor. În lumea asta atât de familiară totuși, toate aveau să capete un alt nume, fiecărui obiect, fiecărei ființe urma să i se pună o altă etichetă. „Dar zăpada asta domoală, s-a întrebat ea, fulgii aceștia somnoroși de moină, în cerul vioriu de seară”? Și-a amintit că în copilărie era atât de fericită să regăsească ninsoarea aceea când ieșea pe stradă, după lecția ei cu fata guvernatorului. „Ca și astăzi...”, și-a spus ea respirând adânc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai îndepărtate, din adâncul țării, unde asaltul lor trebuia să semene cu un cutremur de pământ. Numai pe la trei și jumătate dimineața au început nemții să bombardeze linia de frontieră, netezind calea pentru armata lor de uscat. Iar adolescenta aceea somnoroasă, mama mea, fascinată de straniile constelații mult prea ordonate, se afla, de fapt, într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau de pe acoperiș și se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau atât de plăcut pe trupurile tinere? Să fie așa de frumoase și să stea îngropate într-un cufăr vechi, într-un oraș somnoros și prăfuit, pierdut în inima unei câmpii nesfârșite! În Saranza asta de care, pe când trăiau, nici nu aveau habar... Tot ce rămâne din ele este așadar poza aceasta, scăpată dintr-un șir inimaginabil de întâmplări însemnate și neînsemnate, rămasă doar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
curmezișul Provenței. Mergeam să petrecem câteva zile la o mătușă care locuia la... nu îmi amintesc numele orașului. Îmi vine în minte numai soarele care inunda dealurile, cântecul răsunător și scurt al greierilor când ne opream în gări mici și somnoroase. Iar pe dealuri, cât vedeai cu ochii, se întindeau lanuri de lavandă... Da, soarele, greierii și albastrul acela intens și mirosul care intra o dată cu vântul pe ferestrele deschise... Mergeam alături de ea, mut. Simțeam că, de acum înainte, „Cucușka” avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
timp banal și extraordinar. O femeie, căreia nu-i vedeam decât capul, din profil, și partea de sus a corpului, stătea parcă sprijinită în coate la o masă, cu brațele paralele, cu mâinile nemișcate. Chipul îi părea liniștit și chiar somnoros. Doar prezența ei acolo, în șalupa aceea, putea să surprindă. Deși, la urma urmei... Își scutura ușor capul cu păr deschis la culoare și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reușit să mă dezechilibreze. Evitând căderea, am făcut un pas la stânga, pomenindu-mă din nou lângă primul hublou. Mi-am lipit fruntea de rama lui de oțel. În crăpătură, a apărut o femeie cu părul creț, cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe ceea ce semăna cu o față de masă, îmbrăcată cu o bluză albă, continua să aprobe, clătinând ușor din cap și, distrat, își examina degetele... Primul hublou. Și al doilea. Femeia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]