1,605 matches
-
spunea să le lase afară. Cum naiba să scape de ele? Și, când s-a dus hotărâtă să se culce cu el avea emoții, dar atunci guverna asupra minții sale alcoolul îngurgitat, nu rațiunea. Se auzi în toată curtea liceului soneria care chema concurenții la întrecere. Condurache împreună cu elevele sale urcară treptele și intrară în liceu, apoi se îndreptară spre clasa unde se va ține concursul olimpic de matematică pentru clasa a XII- a. În acea zi erau organizate probele pentru
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
amplasată pe plaja din Saturn, în dreptul bufetului Semiramis. Într-o zi de vineri, mi-am făcut program de mers pe mare, culcându-mă mai devreme decât de obicei și având totul pregătit pentru a doua zi. În noapte, se auzi soneria ceasului deșteptător, spărgând liniștea zorilor. Era ora trei și jumătate. Cu ochii lipiți de somn, am încercat să mă despart de îmbrățișarea plăcută a pernei și să mă grăbesc spre bucătarie. Am aprins aragazul, am umplut ibricul cu apă, l-
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași poveste de dragoste sperând că nici soneria casei și nici voi nu mă veți întrerupe, altfel relatarea va fi incompletă. Eroina filmului, o oarecare Julia, are o ținută modern-neglijentă, constând într-o pereche de blugi și o bluză ce curge pe ea neavând în ce să se
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
Stalilopozi. Alicia și Gary rămân singuri. Alicia neavând pe nimeni se face dansatoare la un club. Doctorul Gary are casă, serviciu, mașină, cont în bancă, dar nu are iubire. Părăsiți și debusolați ajung față în față dar... din motive de sonerie am pierdut scena, nu pot să confirm finalizarea atracției lor. Până acum acțiunea a fost simplă. Abia de acuma vor curge convulsiile sufletești. Gary nu se poate împăca la gândul că Julia nu mai este a lui, sperând la o
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
de curgere și de neglijență, el impecabil, îmbrăcat la costum. Gary condiționează semnarea actului de divorț de o partidă de sex. Dorind din suflet să scape de Gary, și iubindu-l pe Jim, ea acceptă, firește, dezgustată, Sună din nou soneria casei mele, întrerup vizionarea. Mi-a mai rămas în minte o scenă grea în care Jim tot mai ogar, cu mâna pe clanța ușii cabinetului lui Gary este convins de către acesta să se întoarcă la Alicia cea tânără și să
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
mergeau liniștite pe rafturi în dulapul multiplu schițat de constructor. Lăsată de una singură, se simțea ca un șarpe prin ierburi crescute pe pante de munte cu reverii și imagini cu bărbați dezgoliți și femei ascunse sub glugă - când auzea soneria la ușă și lumina i se strecura în oase, cu-n aer posac - Mașina-și relua legănarea în spasme de culori variate alintând apa în robinete interne precum mareele din trupul domnișoarei bătrâne când se lăcomea la un banchet oarecare
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
mângâia fața și buzele când îi vorbea. Era o plăcere pentru micuță să facă aceste gesturi, de câte ori se afla în brațele Emanuelei. Era hiperactivă si zâmbăreață, era ca orice alt copil, într-un mediu normal, favorabil. Era un copil fericit. Soneria telefonului le-a scos pe amândouă din momentele de fericire comună de care se bucurau, făcându-le să tresară. Emanuela lăsă fetița pe pat și se îndreptă curioasă către telefon. Zâmbea când a ridicat receptorul: - Alo, da? - Doamna Romașcanu, sunt
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
ateu și funcționa numai cu cartelă, pentru că și la ei fuseseră probabil vremuri când toți copii dintr-un cartier se jucau în fiecare zi cu un alt lift, de la un alt bloc! Urcă cele cinci etaje și se sprijini de soneria de la ușa prietenilor săi, rugându-se în gând să nu leșine până când n-o da cu ochii de ei. După o vreme s-a deschis ușa și în cadrul ei a apărut, în chiloți și cu figura unuia care a fost
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
la locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că... alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi sandalele, fără să le ia însă, pe celelalte. Chiar atunci, soneria zbârnâi timid, o dată. Ar fi trebuit să mă ridic să deschid, dar nu am făcut-o. O mână nesigură bâjbâia, încercând să vâre cheia în broască. Ușa se deschise și pași șovăitori se auziră pe parchet. Am rămas nemișcată. În fața
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași poveste de dragoste sperând că nici soneria casei și nici voi nu mă veți întrerupe, altfel relatarea va fi incompletă. Eroina filmului, o oarecare Julia, are o ținută modern-neglijentă, constând într-o pereche de blugi și o bluză ce curge pe ea neavând în ce să se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași poveste de dragoste sperând că nici soneria casei și nici voi nu mă veți întrerupe, altfel relatarea va fi incompletă.Eroina filmului, o oarecare Julia, are o ținută modern-neglijentă, constând într-o pereche de blugi și o bluză ce curge pe ea neavând în ce să se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
ciorbă" caldă nu-i voi oferi, chiar dacă și eu voi suferi. Două zile îl țin la respect, să se-nvețe minte. Eu mă abțin cu ușurință, totuși, dar el face spume că stau cu fundul la el și îl refuz". Soneria a trezit-o pe Anca din melancolia ce-o cuprinsese. Cu gesturi leneșe s-a deplasat încet la ușa de la intrare. A privit prin vizor și, contrar obișnuinței, de data asta s-a simțit deranjată și stingherită. Era buna ei
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
ne deschidă drumul către infinit sau către noi înșine? Cine știe... Poate că toate variantele de mai sus sunt valabile... Tind să cred că e așa. Nebunul de Cristescu... Auzi, ce să-i treacă prin cap!!! Chiar atunci, am auzit soneria de la intrare. La gândul că ar putea fi Delia, m-au trecut fiori. De plăcere și de frică, în egală măsură... Foto: By Fernando de Sousa from Melbourne, Australia - Flickr, CC BY-SA 2.0, https://commons.wikimedia.org/w
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
aflaseră însă niciunul nu a îndrăznit să vină să-mi dea îngrozitoarea veste, doar așteptau să vadă cum voi primi eu vestea și abia apoi să se apropie durerii mele. Ședeam pe canapea cu capul căzut într-o parte când soneria de la intrare mă vesti că cineva voia să fie alături de mine. Am dat să mă ridic și ceva mă țintuia de locul unde șezusem speriat că nu voi mai avea părinți. M-am ridicat și abia atunci am observat că
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
mă ridic și ceva mă țintuia de locul unde șezusem speriat că nu voi mai avea părinți. M-am ridicat și abia atunci am observat că sunt gol, că eu, de fapt, ieșisem din baie. Am rămas în picioare, nemișcat. Soneria suna cu mici intermitențe. Nu știam ce să fac, până la urmă m-am apropiat de ușă și am privit prin vizor, era prietenul meu, unul dintre cei mai apropiați, ne cunoșteam de când aveam vreo cinci ani, care trecuseră, dar ne
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
nu atrage atenția vecinilor și cu băutura curgând peste trupurile noastre, pentru că eram deja mult prea beți pentru a mai știi ceea ce facem, se auzi sunând ceva. În momentele acelea nici nu-mi mai dădeam seama ce poate să sune, soneria de la ușă sau zbârnâitul telefonului. Când m-am dumirit nu se mai auzea nimic. Telefonul tăcea pe măsuța lui iar soneria se poate să fi încetat dacă nimeni nu s-a dus să deschidă. Îmi amintesc scenele de urgie, o
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
ceea ce facem, se auzi sunând ceva. În momentele acelea nici nu-mi mai dădeam seama ce poate să sune, soneria de la ușă sau zbârnâitul telefonului. Când m-am dumirit nu se mai auzea nimic. Telefonul tăcea pe măsuța lui iar soneria se poate să fi încetat dacă nimeni nu s-a dus să deschidă. Îmi amintesc scenele de urgie, o sodomizare a fiindului cum numai în filmele răului se pot vedea. Când îmi aduc aminte nu-mi vine să cred că
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
băieți ai clasei. Eu propun să rămânem după ore să ascultăm poveștile despre munte... - Nu în clasă. Să mergem pe băncile din parc pentru o jumătate de oră sau chiar o oră... Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. - Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
sufletele unor oameni. Tiranul continuă să terorizeze spațiile din jur, își formează uniunea euro-asiatică fără a se sfii și fără teamă de vreo intervenție militară occidentală. Cum să nu gândești la ziua de mâine când cea de astăzi apasă pe sonerie, avertizându-te, când mor atâția oameni, când demnitatea este călcată în picioare? Ajungi să amintești pericolul enunțat, cel al gândirii greșite. A forța nota, mergând cu gândirea și cu acțiunea pe un făgaș greșit, înseamnă a crea un pericol. Poate
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
soare se strecura abilă, printre îmbinările faldurilor de la draperie . În întunericul camerei ea se juca pe față bărbatului care dormea cu fața în sus și gura ușor întredeschisă, făcând să se audă un mic șuierat, când expira aerul din plămâni. Soneria telefonului a făcut să tresară lumina de pe fața lui. A sărit din pat, nu obișnuia, să mai lenevească, după ce se trezea, a mers la baie, a făcut duș, s-a bărbierit, apoi în timp ce se îmbrăca, a sunat după taxi; patronul
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
căuta poza mea cu zulufi la el, că e nașul meu autentic și legal. Vino acasă lichea patentată că mi-e dor de tine. Am pus vizor la ușă și dacă o fi să dea peste noi vreun pericol fără sonerie, intri repede la izolare, în pivniță, sări pe geam în cotețul găinilor și-ți iei zborul de pe acoperiș. Adu și negresa și hai să ne unim despărțirile că tot e mai bine decât să dormi prin canale și pe la subsolurile
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
asistentele să ia legătura cu beneficiarii, să vedem care mai sunt de actualitate și cât timp ne mai acordă. Revin peste două ore, atunci continuăm discuția pe situația concretă. Una din asistente a băgat capul pe ușă când a auzit soneria. -M-ați căutat șefa? A întrebat asistenta, ignorând-o intenționat pe Olga. -Eu te-am căutat, de acum întâi mie mi te subordonezi, apoi Soniei, vocea Olgăi era caldă, te rog să execuții ordinele pe care le vei primi cu maximă
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
-și ziua prin filtrul încețoșat al memoriei. A început cu dimineața. Durerea cumplită de cap nu i-a permis să se ridice din pat. S-a culcat pe pat, din nou, în aceeași poziție, sperând să-i treacă acea stare..., „Soneria..., nu a reușit sa mai ajungă la ușă, apoi baia, prăbușirea... Da! Am leșinat, asta este! ... După..., am venit aici..., ceasul... Doamne, Dumnezeule! Am dormit o noapte și o zi?! Totuși, ce se întâmplă cu mine? Cum de nu m-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
o zi atât de grea, inexplicabilă pentru ea, lungă cât o viață și scurtă cât o clipă. O zi concentrată prin întâmplări, dar despre care aproape nu ai ce povesti... ceva concret. O scoase din gândurile prin care se cufundase soneria telefonului... - Bună, Emanuela, te-ai culcat? Sunt Dragoș. - Nu..., nu încă! Te-am recunoscut... - Te-am sunat să-ți spun..., continuă Dragoș..., mâine dimineață, la sase, să fii aici la Spital. Discutăm detaliile mâine. Am vorbit cu Profesor Lăcătușu. A
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]