1,592 matches
-
împreună, așa cum se întâmpla mereu. Era o noapte din aia englezească, când întunericul care se așterne la trei face ca ora nouă să pară miezul nopții, amintindu- ne cât de departe în nord a ajuns viața noastră. S-a auzit soneria de la ușă. Ne-am uitat unul la celălalt. Foarte rar se întâmpla să vină cineva pe la noi fără să ne anunțe. Lotte și-a lăsat cartea în poală. Eu m-am dus la ușă. Un tânăr stătea acolo, ținând o
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
a spus Iovescu. Bănuiam că va fi scandal... "Serios? Nu am știu. Nu m-a anunțat nimeni. Atunci mergem acasă. E ca în bancul ăla cu Bulă, îl știți? În timpul comunismului, se făcea economie de curent și a scris la sonerie: Nu sunați! Ies eu din când în când. Așa și noi, venim din când în când", a declarat Ghișe, după ce a fost informat de jurnaliști că ședința de plen s-a amânat, scrie Mediafax.
Reducerea CAS, amânată de absenteismul senatorilor. Ioan Ghișe uimit: "E ca în bancul ăla cu…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21879_a_23204]
-
Variația este o idee bună deoarece stările și gusturile se pot schimba în mijlocul beției. Trebuie întotdeauna să aveți mai mult decât vă este necesar. Faceți stocuri generoase de băutură. Nu se va deteriora, dimpotrivă, prin învechire se va îmbunătăți. Opriți soneria telefonului și a robotului telefonic. În momentele de claritate a minții, s-ar putea să vă închipuiți că sunteți în stare să vorbiți coerent la telefon. Această situație vă poate aduce necazuri dacă va trebui mai târziu să dați explicații
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
000-350 000 de lei, sandale din piele - 450 000-700 000 de lei, umbrela - 70 000-150 000 de lei, șosete - 20 000-60 000 de lei, minge de fotbal - 150 000-400 000 de lei, radio cu ceas - 120 000-200 000 de lei, sonerie de apartament - 30 000-100000 de lei, cantar de bucătărie - 50 000-120 000 de lei, lanterna - 30000-150 000 de lei, topor - 100000-150 000 de lei, radiocasetofon cu căști - 350 000-550 000 de lei. , halat de baie - 150 000-300 000 de lei
Agenda2004-27-04-util pentru dvs () [Corola-journal/Journalistic/282619_a_283948]
-
pensie mizeră și o moștenire uriașă ce îi căzuse în gheare după revoluție și care venise de la fufa din Paris. Mă înțelegeam bine cu bătrânul și petreceam mult timp împreună: jucam table sub vița-de-vie din curte, înregistram piese scurte pentru soneriile telefoanelor mobile, ne uitam la televizor la meciurile din campionatul bulgar și, în fiecare seară, ieșeam la plimbare printre blocurile care înconjurau strada pe care locuiam amândoi. În timp ce eu fumam două-trei pachete de țigări, el îmi povestea întâmplări din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ANGST Sunt singur în birou. Colegii au plecat de mult acasă. Am rămas să termin de citit niște dosare. Așa pretind, cel puțin. De fapt, îmi este frică. Mi-e frică să merg acasă, unde ar putea suna telefonul sau soneria, ar putea bate la ușă. De-aia stau aici, în siguranță. De frică. În urmă cu patru ani, într-o seară ploioasă ca acum, mă întorceam de la mare cu mașina. O luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
banii pe care i-i datoram. Acum putea măcar să-și plătească dealerul de droguri. Ceea ce însemna că avea să aibă în continuare o pereche bună de rotule. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Când am ajuns acasă, a trebuit să sun la sonerie fiindcă plecasem fără cheie. Mi-a deschis mama. Am venit, i-am spus. Ne-am distrat de minune, nu-i așa, Kate? Mama m-a privit în timp ce căram în bucătărie pungă după pungă. Mi-a dat târcoale suspicioasă, în timp ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deasupra capului, cărând după el aerul acela tragic ca pe o servietă. Dar mereu îi spuneam „Bună, Jim“. Măcar eram politicoasă. Chiar dacă el mă ignora total. Apoi am descoperit de ce mă ignorase. A doua zi de când mă întorsesem de la Londra, soneria a sunat, eu m-am dus să răspund, iar la ușă, așteptând pe trepte, am descoperit o tunsoare care purta un pardesiu lung și negru. Nu eram sigură dacă venise s-o vadă pe Helen sau pe mama, dar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de dispoziție. Ceva trebuia să le cauzeze. Poate c-aveam să aflu atunci când James venea la mine. Între timp, aveam de gând să arunc o privire peste acte ca să văd dacă aveam într-adevăr vreun drept. Peste exact o oră, soneria de la intrare a sunat. Era James. M-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat și m-a întrebat cum mai stă Kate cu sănătatea. — Păi, de ce n-o întrebi direct pe ea? i-am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nezdruncinat, o țineau mereu în stare de veghe. Dacă voia să-și atingă țelurile trebuia să lupte, să depășească toate obstacolele, oricâte i-ar fi stat în cale. Trebuia!... 7 D oina tocmai se pregătea să intre în baie, când soneria sună prelung, de parcă cel din fața ușii uitase degetul pe butonul electric. Privi prin vizor și găsi că această vizită este inoportună, de vreme ce nu era stabilită nici o oră de meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ultima perioadă solicitat și de numărul excesiv de gărzi pe care era nevoit să le îndeplinească, nu reușea să o ajute pe Doina în aprovizionările de sărbători. Nu avu însă răgazul să reflecteze dacă să-i deschidă sau nu ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior. Tocmai mă pregăteam să intru în baie... Aaaa, de aceea probabil n-ați auzit soneria. Am suuuunaat! Beatrice m-a invitat, urmă ea. Mâine are teză la engleză și probabil mai dorește unele clarificări. Dar Beatrice nu-i acasă. Nu face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în suspens, pentru a o savura împreună. Timpul trecea anevoie. De câteva ori avu impresia că o femeie care intrase pe aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase. După un timp, care i se păru Ginei deosebit de lung, soneria curmă așteptarea. Îi deschise larg ușa și o mustră dulce: S-a răcit și mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
viața mea, fac ce vreau cu ea, nu? Ai avea acest curaj? De ce nu! Cum altfel să astâmpăr atâtea vorbe, în doi peri, care nu mai încap nici în culise? Și în pauza mare, chiar a doua zi, înainte ca soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în care persoana mea se află în centrul unor discuții, după părerea mea, cam lipsite de delicatețe. Sunt bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am potolit curiozitatea, cred că se vor topi toate clevetirile. Eu vă stimez și vă rog respectuos, la rândul meu, să fiu stimată. Își luă catalogul și ieși prima din cancelarie, îndreptându-se spre clasa unde avea oră, înainte ca soneria să anunțe sfârșitul pauzei. Toți cei prezenți au rămas perplecși. La o așa declarație deschisă, fără jenă, despre o problemă atât de intimă, nu se așteptase nimeni. Nici unul din cei prezenți nu a făcut nici un fel de comentariu. Dacă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi bănuit măcar, și-ar fi cusut nu numai gura ci și limba. După ieșirea din spital, Simona l-a căutat pe doctor de mai multe ori la telefon. Într-o dimineață, chiar înainte de vizita obișnuită prin saloane, acesta auzind soneria telefonului, a răspuns dezinvolt: Doctorul Teodoru la telefon. Ce bine, doctore, că te-am găsit! Știi, avem un băiat! Parcă ne-am înțeles... Desigur, dar m-am gândit că e bine să știi... și a închis telefonul. Doctorul Teodoru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tăiate dintr-un vas de pe măsuța de cafea. —Bere, vin, apă? mi-a întrebat Luke cicatricea. —Apă, am răspuns către prohabul lui. Mi-era teamă că, dacă mă apucam de băut, n-aveam să mă mai opresc. S-a auzit soneria. —E Joey, a zis Luke. Joey era cel mai bun prieten al lui. Ești sigură c-o să te simți în largul tău cu el aici? Am încercat să răspund privindu-i fața, sincer am încercat, dar privirea mi-a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
concentrat pe jocul de scrabble și beau bere, noi ne-am cuibărit pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse nu știu ce chestie Louis Vuitton și se ducea la o vizionare în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dureri asemănătoare celor date de artrită sau de reumatism, dar în ultimele zile li se alăturaseră aceste junghiuri ca șocurile electrice. Din nou doctorul îmi spusese că era „normal“; că totul făcea parte din ciclul suferinței emoționale. S-a auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la naiba! Mi-am trântit periuța în chiuvetă. Jacqui m-a studiat și a zis: — Oh, ce bine, ești gata. De fapt, eram îmbrăcată încă în hainele de serviciu (fustă roz de balerină, maiou roz, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când a sunat telefonul am tresărit. Era Kevin; am lăsat să răspundă robotul. —Anna, a zis, trebuie să vorbim, e foarte, foarte urgent. Sună-mă. Mi-a trecut pe la ureche. Puțin mai târziu - nu știu la cât timp - am auzit soneria. Am ignorat-o, dar s-a auzit din nou. La al treilea țârâit, am deschis. Oricine ar fi fost la ușă, ținea morțiș să îmi vorbească. Era Jacqui. N-o să ghicești în veci, a zis. —Spune-mi atunci. —Sunt însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dau seama că eram pe strada 14. — Sunt într-un taxi, la două străzi distanță, am zis. Pot să trec pe la tine? Nu era scris să fie Kevin, era scris să fie Angelo. Capitolul 2tc " Capitolul 2" M-a trezit soneria - fiecare celulă mi-a tresărit așa de tare încât am crezut că o să fac o criză. Mă întinsesem, cu fotografia băiețelului în brațe, și ațipisem. M-am ridicat, clătinându-mă pe picioare, și s-a auzit iar soneria. Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a trezit soneria - fiecare celulă mi-a tresărit așa de tare încât am crezut că o să fac o criză. Mă întinsesem, cu fotografia băiețelului în brațe, și ațipisem. M-am ridicat, clătinându-mă pe picioare, și s-a auzit iar soneria. Dumnezeule mare! Cât era ceasul? De-abia trecuse de opt. Așa devreme putea să fie o singură persoană: Rachel. Angelo o sunase în ajun, când se lămurise că are de-a face cu o nebună de legat. Venise cu Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai sinistre clădiri ale ei, tot nu se putea compara cu Pielea. Hugo a călcat pe pietrișul de un portocaliu sclipitor al aleii până în fața ușii de la intrare. Melodia care a început să se audă când a apăsat pe butonul soneriei i-a adus aminte, în mod neplăcut, de o piesă rock banală numită „The Wind Beneath My Wings 1“. Dar cu siguranță că asta era o exagerare. Chiar și pentru o casă care se numea Piele. Silueta, care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să plângă încet și obosit. —Ei, taci din gură, i-a sărit Amandei muștarul. Maică-sa a luat, apoi, o jucărie de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără umbrelă. Am reperat un posibil adăpost: o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o placă de aramă se putea citi: „Societatea Americană pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]