1,623 matches
-
peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen - Bunavestire monomaniacală a celui ce va să scrie Cartea a fost anunțată, profetic, de atât de controversatul Jurnal. Judecând astfel lucrurile
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
produs, autorului sau traducătorului. Dacă există un domeniu în care expresia Traduttore-traditore are acoperire perfectă, acesta nu poate fi altul decât poezia. Este aproape imposibil ca, trecând dintr-o limbă în alta, să se păstreze și semnificația, și metrica, și sonoritatea unui poem. În traducere îți poți face idee despre univeresul liric al unui poet (poți înțelege mai mult în cazul în care miza respectivului cade pe epic sau pe filosofic), dar este aproape imposibil să deduci toate nuanțele (în care
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
francez, impresia lectorului este exact aceeași pe care o are la lectura în limba română. Punerea în oglindă a celor două versiuni demonstrează că, inclusiv la nivelul fiecărui vers, conținutul semantic este identic între versiunea română și cea franceză. Firește, sonoritatea diferă de la o limbă la alta, dar aceasta nu schimbă în nici un fel sensurile poemului. Pentru exemplificare voi reproduce în paralel cele două versiuni ale poemului tabloul/le tableau: vreau să pun (je veux mettre)/ în centrul tabloului (au centre
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
animate (în versiunea românească: "țestoasele ninja"), care relua personaje de benzi desenate și care încă dă naștere unor continuări cinematografice și prin jocuri pe computer. Termenul ninjalău are avantajul unei încadrări morfologice perfecte, realizînd în plus o radicală adaptare stilistică: sonoritatea sufixului îl plasează în plin registru popular, familiar-argotic. Pătrunderea prin limbajul copiilor, al adolescenților, contaminarea cu argoul sînt unele dintre cele mai sigure căi de răspîndire a unei forme. Sufixul -ău (-ălău) - este augmentativ și peiorativ; a fost descris ca
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
atât de diferite cum sunt Cvartetul în re minor, KV 173, scris de genialul adolescent Mozart, și Cvartetul nr. 14 de Antonin Dvorak, lucrare a maturității târzii a autorului. Se poate vorbi despre cultura sunetului, despre coerența ansamblului și echilibrul sonorităților, despre intonația perfectă, gândită și realizată funcțional, despre magistrala construcție a acestui covârșitor opus beethovenian care este Cvartetul "Razumovski" în fa major. Mai important decât toate aceste aspecte, aspectul care condiționează nivelul cu totul special al realizării, este însă angajarea
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
concerte brandemburgice de Johann Sebastian Bach, un ciclu de lucrări ce marchează apogeul stilului instrumental concertant al Barocului târziu. Versiunea a fost marcată de o viziune romantic dramatizată, viziune ce "nu se mai poartă" la casele cele mari ale muzicii. Sonorități excesiv consistente, tempouri amețitor de rapide făcând imposibilă percepția detaliilor - s-a dorit acest lucru?, apoi o dinamică mare, supradimensionată, multe aproximări intonaționale; ...aproape totul a marcat nivelul unui stadiu perfectibil de la care se poate progresa în continuare. Căci, pentru
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
experimente artistice, dar și pentru abolirea unor coduri de moralitate... Poate că nu există o "instituție" mai emblematică pentru anii Republicii de la Weimar decât cabaretul. Loc de confluență al satirei politice, sexualității exacerbate și al unui nou limbaj muzical amestecând sonorități de jazz și disonanțe strauss-iene, cabaretul este un punct de referință pentru literatura, plastica și arta cinematografică a vremii. Încă de la început, Hartlaub și-a dat seama că personalitățile grupate sub semnul Noii obiectivități nu reprezintă un grup unitar. Artiștii
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
dacă ținem seama de caracterul deschis al manifestărilor culturale de la Neptun (și la dezbaterile colocviului, și la lecturile poetice, și la ceremonia de decernare a premiilor e liber să participe oricine dorește!), dacă ținem seama și de lista de o sonoritate impresionantă a scriitorilor care au participat în anii trecuți și, neîndoios, vor participa și de aici înainte la acest festival, eu cred că s-ar putea face mai mult la acest capitol, al apropierii, al atragerii publicului: o firmă inteligentă
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
văzut vreodată lucrările. Schimbînd ce-i de schimbat, așa se întîmplă și cu marile personalități ale istoriei noastre mai vechi sau mai recente. În cele mai multe cazuri, le invocăm fără să le cunoaștem și le folosim, după nevoi, mai mult pentru sonoritatea numelui decît pentru înțelegerea profundă a importanței și a semnificației existenței lor, ne amintim de ele doar în situații excepționale, după care le abandonăm iarăși în uitare. Alteori, reducem totul la o formulă, zarurile au fost aruncate, de pildă, sau
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
de legătură între cele trei romane este faptul că acțiunea lor se petrece în Logofania, un ținut fictiv, dar care nu pune nici un fel de probleme de identificare, combinație între Yoknapatawpha lui Faulkner și Jormania lui Ioan Petru Culianu. Logofania (sonoritatea numelui sugerează țara flecarilor și a mocofanilor, iar faptul că unul dintre locurile în care se leagă firele acțiunii este cârciuma nu trebuie să mire pe nimeni) este România tranziției, țara tuturor compromisuri-lor morale, în care, peste noapte, tot ce
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele lui). Mai târziu m-am delectat cu sonoritățile angelice, cu sclipiri de ambră și cleștar ale Corului de copii Radio îndrumat de Elena Vicică și Ion Vanica ori de Corul Operei Române din București dirijat de infatigabilul Stelian Olariu. Cam tot pe atunci venise vremea Madrigalului lui Marin
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
de a-i da o întrebuințare concretă ne silește să-l ocolim cît mai mult. Cînd totuși îl folosim, îl strecurăm în expresii uzale al căror sens e determinat de context, sau îl furișăm în figuri de stil a căror sonoritate ne scutește de situația stînjenitoare de a da explicații pe seama sensului lor. Și astfel, virtutea cuvintelor de a sugera ceva în absența unor sensuri precise se dovedește salvatoare. Așa se face că expresii precum "la infinit", "o infinitate de" sau
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
Aaa...scrie NARGHITA pe leocoplast !/ Așa te cheamă. Râzi, ai ? Nu ești băiat! Gata, am înțeles. Ești fetiță !/ Mânca-o-ar mama pe ea de fetiță. Râzi acu, ai!?" (pag. 34) Plac, într-o primă lectură, în volumul Vivianei Mușa, sonoritățile neobișnuite ale limbajului, pronunțiile defectuoase, adaptările verbale neizbutite. Detalii ce țin, îndeobște, de fidelitatea înregistrării audio și care nu asigură decât o anumită empatie jurnalistică. Oprindu-ne la acest nivel al sociologismului vulgar și al anchetei fonetice la fel de vulgare, cartea
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
ca repere ale unui timp nedeterminat, și atunci cînd ele sunt ascensionale, sub forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul scris - purtător de semnificații și sonorități fine, profunzime, emotivitate radioasă... să aibă forța să producă reverberații cu ecouri infinite În sufletul cititorului.” ( să arzi... cuvânt de Întâmpinare din antologia “55 de poeți contemporani”, semnat de Valentina Becart). Poeții cuprinși În antologie abordează atât versul liber cât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine cât și În momente de cumpănă. „Gata. Plecăm! Vă rog mult să țineți pasul cu mine. Trebuie să ajungem la ora 12.oo În fața Casei de Cultură.” Am repetat acest lucru de câteva ori, Încercând să dau vigoare și sonoritate vocii, mai mult să-mi astâmpăr emoția și să prind curaj ( și, lucru important, să le alung neliniștea și neîncrederea care se citeau pe fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
celebrului Salon du livre de la Paris, în imediata vecinătate a intrării organizatorilor, atenția vizitatorilor era atrasă de o uriașă meșă publicitară a Editurii canadiene Boréal. Privirea sfredelitoare, încărcată de mister a unei tinere autoare și, mai ales, (pre)numele cu sonoritate românească al acestei autoare de care nu auzisem, Irina Egli, m-au făcut să-i atrag atenția partenerului meu nedespărțit în această experiență pariziană, Mihai Șora, asupra afișului și să-l întreb dacă ar putea fi vorba de o autoare
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
forma capului salamandrei este trapezoidală - dar fără Îndoială că așa este, de vreme ce nimeni nu a văzut vreodată o salamandră cu altfel de cap. Însăși limba indigenilor de pe insulă prezenta cîteva particularități uluitoare. Spre deosebire de limbile tuturor celorlalte populații din Pacific, avea sonorități latine mai mult decît evidente. De altfel, În perioada cît insula se aflase sub ocupație românească, fusese vizitată de un grup de savanți tracologi care ajunseseră fără nici un efort la concluzia că limba rolanzilor derivă din antica limbă traco-dacică. Mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cocori,, a lui Yassunary Kawabata și, când i s-a născut unicul copil, o fată, n-a contat că celebrul scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel purtase acest nume și pe deasupra mai era bărbat. A găsit că se potrivește ca sonoritate la fel de bine și odraslei ei de sex feminin. Antoniu Îi spune Însă Plăcințica. Nu poate să o strige pe nume. E un nume pe care l-a ferecat În suflet pentru totdeauna. Și dacă tot i se pare că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fel de sâsâit, sau mai degrabă un zumzăit moale și discret, abia perceptibil dar imposibil de ignorat, odată ce l-ai reperat. Mă Îndoiesc că mai avea vreo semnificație pentru cineva. Și totuși, pentru mine felul În care plutea trist În sonoritatea verii mi se părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așteptăm și așteptăm și tot așteptăm să-l auzim, cuvântul a cărui rostire ar reda familiei noastre ceea ce în clipele astea pare să fi fost cea mai minunată și mai mulțumitoare dintre viețile posibile, cuvântul care, pentru mine, are o sonoritate atât de ebraică, precum b’nai2 sau boruh 3 - benignă! Benignă! Boruh Ato Adenai 4, fă să fie benignă! Binecuvântat ești Tu Doamne, Dumnezeul Nostru, fă să fie benignă! Auzi-mă, o, Israel, și revarsă-ți mila și Domnul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios, un obraznic, un kveci 1, bineînțeles că trăncănelii mele nu-i lipsește niciodată tonul ăla scâncit, ascuțit, care-i scoate pe toți din fire cu sonoritatea lui de permanentă bombăneală și nemulțumire („de parcă i se cuvine totul - la nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și un glumeț, nu uita, un îndrăgostit de viață în vârstă de nouă ani! Nutrindu-se plin de înflăcărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
literar, ieșind în curtea teatrului, în urma lui Mihai. Ninge foarte frumos. Traversează piața alături, în grabă, și intră în hotel, hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putea determina etiologia vaginului lui Bull, Margoulies era conștient că detaliile legate de acesta ar putea fi extrem de tulburătoare pentru pacientul său. Orice alt comportament ar fi însemnat o dovadă de inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
De ce?“, șopti suflându-și nasul. „De ce mie? De ce îl iubesc? De ce sunt proastă?“ Chiar așa, de ce? ...și Bono cânta mai departe, semi-neînțeles, basul făcea monoton „bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum“, toba „mbu-mbu-bu-tchik-tu-du-du-tchik“, keyboardul „nieeeeu-niieoouwh“, chitara „ta-diu-ta-diu-ta-di-di-deam-diu“, producătorul urmărea luminile verzi și roșii care arătau sonoritatea, inginerul de sunet scotea din feedbackul chitării învârtind un buton... Dublin 1986 - București 2004 Frankfurt, 28 februarie 2005 NORVEGIA La Muzeul Neamului din Oslo, o clasă a treia și domnișoara Nygaard, învățătoarea, privesc în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]