520 matches
-
încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O vale cât o țară e grădina Castelului Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demoni-n stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
SĂ SPERI Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vr-odată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aude și pe el Dumnezeu. Pe când așa, îl ai colea pe părintele. Îl aduci, face un maslu, mai botează copiii, e bun la o nuntă. Dar a trecut anul, și nici vorbă de biserică. Tot muierile vorbeau: - O mai face, soro? - De unde s-o mai facă? Ne-a înșelat calicu... Alta spunea: - Costă mult o biserică, ce vorbiți! Vistierie să ai! Parcă din banii noștri se putea! Zidarii înjurau în gura mare: - Ce biserică, mă oameni buni!... Biserică ne trebuie nouă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se golea. Mai sosea cîte-o mamă cu copilul de mână, grăbindu-l să facă cele de cuviință. De la locul ei baba Chirița mîrîia: - Iete, Tinco, acu se vine? - St! Că ne-aude sfinția-sa. - Păcătoase... - Da mai taci și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochii-n toate părțile... - Tăceți, fă, dracului, ce v-a apucat? Tii, iar luai pe Necuratu-n gură! - Și abia te spovediși! - Ce spuneți? - Ce să spunem? Iar dădui dracului! - Da-i a dracului. Ce, n-am văzut-o eu? - Nu, soro, dădui dracului! 140 - Și prostu de bărbat-său o crede sfîntă! Ptiu, păi pe vremea mea, ce, bărbații erau ca acu, numai nădragii de ei? Păi când mă lua al meu de coade și mă-ntorcea și mă sucea, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în scaunul droaștei. Lumea, pflc, în față la Stere. Îl așteptau de cu dimineață. Se uitau babele spre Grivița, copiii spre Filantropia, doar l-or zări. - Da ce-o fi, soro, de nu mai vine zevzecu? întreba-baba Marghioala. - Ce să fie? O fi luat-o și el de lunea! adăugase Aglaia. Tinca, de față și ea, își pusese mână la gură: - Nu-i adevărat! Nu bea Mielu. Parcă nu-l cunoașteți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și-n stânga. - Na-vă, fraților! Zidarii, rușinoși, încă nu se apropiaseră. I-a chemat sluga: - Veniți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului, pe sub arțarii bătrâni ai străzii Pomenirea. Privea căderea frunzelor roșcate, se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care foșneau sub pași, aprindea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două ceasuri nu mai era. 285 Nevasta a chemat-o pe Aglaia, să-l spele. Plângea de înecase pământul. - Haide, coană Aglăițo, că m-a lăsat al meu. Oh, Doamne! Cocoșată a pus mâna la gură, uluită: - Ce-i omu, soro! Parcă ieri dădea cu acul colea. -Lam întrebat încă: "Ce mai faci, domnu Gogu?" "Bine, mi-a zis. Ce să fac?" Dar -lam văzut eu. Nu-i era bine de loc! Au mers amândouă până la casa croitorului. Mortul avea sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să dai gunoiul spre coada casei, să nu te iei, Doamne ferește, după răposat! - Las', că știe ea! se amestecase Aglaia. E muiere trecută... Baba Mița se mira că nu-l așezaseră pe Gogu cu capul la ușă. - Nu e bine, soro, nu e bine, când -lo pune-n tronul lui să nu-l lăsați așa, auzi tu, Florico? 290 Văduva - de care să asculte mai degrabă? Dădea din cap că a înțeles și făcea tot ce știa ea. Pe poartă intrau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O dată am scuipat-o-ntre ochi și i-am dat cu huideo! - Bine-i făcuși! râdea Chirița veninos. 291 Bătrânii stăteau pe scaune privind mortul, Gogu, nemișcat, țeapăn pe o masă. Muierile nu mai terminau: - Da taci, că muri acum, soro, spunea Tinca. Dacă apuca săptămâna negrilor nu mai vedea lumină pe lumea cealaltă, oricâte luminări i-ar fi aprins Florica! Baba Marghioala, care fusese de față la slujba preotului, adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a tras atunci, am intervenit la colonelul Păsculescu de la Sighet, că era vecin cu o colegă de comercială a nevestii lu’ Ciurdinski, ăl de-a botezat nepotul pretorului Măzăriceanu, de la Bumbești, care ține nevastă de-a doua de e fata sorii nașului nostru de cununie, Tăchiță Pansament, îl polecrește așa că a făcut armata la 14 Roșiori, infirmier, da’ el de meserie a fost tinichigiu în Filantropiei, specialist prima în sobele alea de tablă cu cuptiorul pă dreapta, românești le zicea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au rămas sănătoasă. Împăratul cu dreptate Pe rând i le da pe toate, Ca să scape de urgie Și de a lui grozăvie. De la toți au împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un cuțit mare, știi ca un chip de cosor, și-l ia cu iartaganul și-l face bucățele. Acu era cu deplin fericiți. Acu saracul nu mai știa ce-i durerea, cum știa-nnainte și zice-ntr-o zi: - Ia, hai, soro, să mergem să găsim și frații mei cei doi (da mama lui murise! ). Se iau ei și se pregătesc. Și mergând ei așa a ajuns la - mpăratul. Era strașnic * în război cu altul. Tot să nu fie omu saracu-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l văd. - Îi lângă soare. - Lasă, hai cu mine. - Ba nu. Eu mă duc după țânțar, duceți-vă voi înainte. Merg ei mai departe și ajunge la palatul smăului. Smăul era la vânat și fata ședea-n cerdac. - Bună vremea, soro. - Mi-o spus smeul că vii după mine. Da-ntoarce-te că te prăpădește. - Nu mi-i frică. - El acuș vine, -i la vânat. Vine smeul. - Bine-ai venit, finul lui D-zeu. - Bine te-am găsit, câne de smău
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
doi era. El au vrut să se-nsoare și să iee pe Soră - sa și s-o dus la D-zeu să ceară voie s-o iee. D-zeu n-o vrut. Și el a venit ș-a zis: - Hai, soro, să ne cununăm că eu nu mai ascult pe D-zeu. Sf. Lună au zis: - Mă duc eu să-mi cer voie. Și s-a dus la D-zeu și i-au zis: - Doamne! De ce nu vrei să mă iee
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-se tot trupul, Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ, Eu ș-atunci în neființă Zic c-oi fi înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. 18 Simte, soro, nu e glumă, Simte că sunt om pre lume, Simte că mă prăpădesc - Amar mie, mă sfârșesc. Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare, Pentru tine sufăr toate, Pentru tine rabd și moarte. Ș-alt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare, Pentru tine sufăr toate, Pentru tine rabd și moarte. Ș-alt nimica nu voiesc Decât un ceas să vorbesc Să-ți spun a mele dureri Și-mmiite suspinări. Simte, soro, iarăși zic, Nu-i simțire, nu-i nimic - 397 {EminescuOpVI 398} Simte și tu pentru mine Un minut de chinuire. 19 În zadar răsare, în zadar apune Soarele și luna, ah! făr-a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma crede-o cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita? Cred că ești ușoară, cu puțină minte, Astfel sunteți toate, nu e vina ta, Patima mea, soro, este făr-de moarte: Ce-am iubit odată nu mai pot uita. Ah! dacă-ntîmplarea va voi v-odată Rele c-ale mele lese-ți de-a gusta, Inima-ți atunce, de va zice-ndată - Nu era minciună, nu mă va uita
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de față Nu pricep dulceață Nici altei mă-nchin. No. 49 Inima-n mine de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu se stinge, Flacără mare rămân spre sară, ah! Focul durerii rău mă doboară, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Ah! totdeuna și-n tot minutul Mă aflu-n chinuri, eu amărâtul, ah! Fie-ți în știre de-a mea peire Pentru tine ah! înfrățire ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Nu e nădejde de întîlnire, ah
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
durerii rău mă doboară, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Ah! totdeuna și-n tot minutul Mă aflu-n chinuri, eu amărâtul, ah! Fie-ți în știre de-a mea peire Pentru tine ah! înfrățire ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Nu e nădejde de întîlnire, ah! 448 {EminescuOpVI 449} Nici așteptare de fericire, Mai bine moarte vino degrabă ah! Și aleargă ah! de mă scapă. Fie-ți milă, soro, de mine. Ah, lelițo, frumusețe scumpă, ah! A ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]