5,168 matches
-
ghiare mai ceva ca de urs. Mereu mereu făceau câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se Înghesuiau buluc și sorbeau toată apa, până la ultima picătură.Mergeau pe sub pământ, zburau pe deasupra pământului În căutarea apei.Zmulgeau pădurile, sfărâmau munțti, doar doar or găsi un firicel de apă.De prin sate furau apa din fântâni. Ca orice lucru furat, apa trebuia ascunsă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a întors privirile spre cireșul înflorit care se zărea prin fereastra bucătăriei și, din poziția aceea, și-a mai strecurat niște supă între buzele gingașe. Nu exagerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lingurii. Însă mama își sprijină ușor degetele de la mâna stângă pe muchia mesei și stă țeapănă, abia privind la farfurie. Bagă repede lingura în supă și - sprintenă și grațioasă ca o rândunică - o duce apoi la gură în unghi drept. Soarbe supa, din vârful lingurii, fără pic de zgomot. Privind naiv în jurul ei, fâlfâie lingura ca pe-o aripioară, fără să scape o picătură și fără să atingă farfuria. Cred că nu așa scrie în codul bunelor maniere că se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a ghemuit într-un scaun. — Oameni ca mine mănâncă la prânz tăieței, undeva, în picioare. Nu-s nici buni, dar nici prea răi, spunea el când am intrat în cameră. Bănuiesc că toată conversația lor a decurs astfel. Mama îi sorbea cuvintele. „Deci, nu e nimic grav“, mi-am zis eu, răsuflând ușurată. Mi-am adunat tot curajul și am întrebat: — Ce părere aveți de mama? Medicul din sat zicea că are ceva la plămânul stâng. Sunteți de aceeași părere? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cărțile nu mai sunt cărți, înân>negrită hârtie - / Văd săli încărcate cu scule de-naltă magie. / Ușor ating una - deodată răpit sunt în zbor - / Văd feerice țări: cartea mea-i fermecatul covor! / Minuni peste tot - dar în ochi mi le sorb mai cu sete / Din Republica marei dreptăți cu frățești soviete. Altă carte ridic: am atins aladinica lampă! / ŤPoruncește!ť rostesc două Genii sărind dintr-o stampă. / ŤEu lumea de mâine vă cer, cea ferice în toateť. ŤNoi - Lenin Stalin suntem
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
un alean neviu, nepământesc. Pentru unii - însorit zenitul, Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul Scârțâit de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată urlă tremurând, Cum i-ar smulge inima un câine, Cum ar biciui-o un oricine. Dar se duce... Singură... Căzând... Unde-mi
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
stalactite de clipe." (Privind cum cresc copiii). Cu atît mai tristă, această trecere înfăptuită, care lasă mărturii. În care pulsează, neoprite, ritmurile, încă o dată tinere, ale firii: Vezi, vinul tânăr 'și-amintește'n Mai/ Din fund de beciuri, c'a sorbit arșița/ Pe când era o plantă clara'n plai/ Și fierbe'n vas când înflorește vița.// Tăriile iubirii'nchise'n noi/ Apasă cercul care le sugrumă,/ Când veștile sosesc pân' la butoi/ De dincolo de hrubele de humă." (Inscripție). Nu e de
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
convenabile condiții. Lunar, vei scoate din buzunar câte 28 de euro, timp de cincizeci de ani și va fi al tău, pe viață. Pe a ta, într-un caz pe a amândurora, eventual mai luându-o și altora. De ce să sorbi un ceai la automat și, sporind efortul, să nu achiziționezi o plasmă, la jumătate preț? Uriașe hale, suind pe scări rulante batalioane de chilipirgii, deschise 24 de ore din 24, rezervă un etaj unor sute, mii de plasme în funcțiune
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
moartea ca pe o grădină proaspăt plivită" (ploaia cwul, cînd abia acesta este sinele). Finalul poemului e heraclitean, ca o altă probă a senzualității inepuizabile prin virtualitatea ce-o invocă: "și abia acesta e sinele / cînd o prezență subtilă mă soarbe / în altă curgere" (ibidem). "Sufletul liric atacă lucrurile naturale, le rănește sau le ucide" (Ortega y Gasset), împrejurare ce deschide calea artificiului. Artificiul, acea suspendare totală a familiarului spre a obține fiorul dens al necunoscutului, constituie ținta estetică, incantația creatoare
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
pe cele două povestind în Story, un local de fițe de pe malul lacului Herăstrău. Potrivit martorilor, atmosfera de la masă fetelor era sobră, semn că cele două nu prea aveau mare lucru de sărbătorit. Serioase și prinse în discuție, cele două sorbeau din băuturile comandate. Deși nu-i stă în caracter să bea și, de când este în atenția publică, Moni abia dacă și-a umezit buzele în câte un pahar cu șampanie , la vreo anume ocazie, sâmbătă seară, a băut. E drept
Monica Gabor a stat închisă în baia unui club o oră by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72050_a_73375]
-
și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
mers către nicăieri. Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului". Și condeiul vă face să alunecați fatal în destăinuiri aproape nelalocul lor într-o scrisoare de interese în fond. Ziceți sorbind poate dintr-o cupă cu vin străvechi: "Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului. Din acea zi, dăruită anume de Dumnezeu și adusă pe Pământ de îngeri, am început să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică, și apoi o seceră cu limba mecanică" (Haplea). De la Proprietarul de poduri (1976), trecând prin Democrația naturii (1978) și mai ales prin Exil pe o boabă de piper (1983) - cel mai puternic volum
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
literatura nu avusese niciodată o bună întâlnire. Afară de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu știam să fi produs vreodată ceva. Știam că seara, târziu, îi plăcea să facă focul în căminul din living și să se uite la jocul flăcărilor, sorbind un Côtes du Rhône și trăgând dintr-o pipă. Dar nu știam că se apucase de scris. L-am întrebat de unde i se trage. "Am scris pentru că mi se părea că am ceva de spus". Am amânat o bună vreme
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
ruine de pe Calea Griviței) e plin de păduchi. Iată acum scena de teribilă frondă, naturalism pur, cu fiorul de silă adînc încorporat: În dimineața aceea m-am trezit lîngă Maria-Maria/ Pe scîndurile patului pline de păduchi și de sînge/ Și am sorbit nepăsarea ca pe-o otravă -/ Și-am scuipat în castronul cu terci". Și totuși, inegalul și cumva inegalabilul D. Stelaru, "ucenic al alcoolului", un fidel al "zeului Abur", el, veșnicul hămesit ce mănîncă ouăle cu coajă cu tot și-și
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
mâniații locatari ai imobilului în chestiune nu intenționează să-și administreze otravă, să folosească pistolul, satârul, pumnalul, să pună foc casei, atunci bine ar face să închidă ferestrele și să-și prepare un ceai de tei, pe care să-l soarbă în tăcere. La un vechi patefon, obiect retro în salon, cu discuri de la talcioc să pună placa " Ce bine e cu tine, de-ai ști cât e de bine, aici m-aș cuibări, n-aș mai pleca de-aci...". De la
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
cuplează zi de zi la ecranul televizorului. Un minim efort de imaginație ne poate face să intuim cum arată în fiecare seară populația unei țări la orele de maximă audiență: o armată de momîi pironite în fața unor ecrane din care sorb cu ochii căscați elixirul colorat al voluptății imaginare. Pentru aceste momîi, imaginile pe care le primesc din televizor sînt mult mai bogate și mai concentrate în senzații decît întîmplările de care au parte în viața reală de peste zi, și pentru că
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
cum arăta în realitate "grija față de om" a sistemului opresiv e suficient să aruncăm o privire asupra vieții hărăzite deținuților de conștiință, victime ale sacrosanctei "lupte de clasă": "Văzusem generali scormonind după coji de cartofi și mă cutremurasem. Văzusem deținuți sorbind tărîța caldă a porcilor, pregătită de Moș Bâră, bătuți cu biciul de gardianul Mayer, care nu-i putea alunga. Porcii directorului erau grași și deținuții erau scheletici". Moartea monseniorului Ghika este atroce: "La ora 13 și șase minute, a fost
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
cele mai intime și pentru a ne aduce, cu o clipă mai devreme, vestea care ne va face să visăm și ne va umple sufletele de bucurie. Este o șansă pentru noi să fim contemporanii acestor oameni, să le putem sorbi în fiecare seară vorbele înțelepte și să ne îmbogățim în permanență expresivitatea limbajului, din nesecatul izvor al înțelepciunii lor. Modești și competenți, ei au infinită răbdare să-și dea cu părerea, în fața camerelor de filmat, și să ne explice cu
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
Slănină încrestată, înfiptă pe frigare, / Ce lacom o-nveșmîntă al nărilor rit. / Și pîinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.// E-o noapte-așa de bună, ca apa de izvor / Ce-o sorb cu toată fața răsturnată pe unde./ Mi-s mîinile-afumate și freamătă ușor, / Și-o gravă bucurie mă pătrunde" (Adolescent). La fel o chermeză rustică ce, în ciuda localizării sale ardelenești, nu e decît o pastișă după Labiș: "Căciulile se-neacă smintite
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
moarte: "Să vină ploaia / peste pustiul cuibului în care oul / din mîna universului căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de mînz în timpanul cîmpiei, / acum cînd degetele îndoielilor / se umflă nemilos deasupra noastră; / prin crăpăturile lor abia de mai sorbim / lungi fulgere ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale, lumea rustică e în realitate obiectul unor apocalipse. Vitalitatea primară nu e decît o mască a unui
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Italia" aveau să fie relativ numeroși pe parcursul secolului al XIX-lea, începînd cu Vasile Alecsandri și Costache Negri, pentru a ajunge la Nicolae Filimon ori Duiliu Zamfiresu. Printre toți aceștia, Asachi își păstrează întîietatea: poate mai mult decît ei, a sorbit Italia prin toți porii ființei, în deplină conștiință și cu fervoare continuă. E aproape miraculos modul în care un episod de primă tinerețe (viitorul scriitor avea doar 20 de ani cînd a ajuns la Roma) și-a așternut apoi umbra
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de revoltă și de dezgust". însă cea mai reprobabilă scena i se pare a fi pauza. După înlăturarea din arenă a leșului însîngerat, toată lumea prezentă scoate, "ca la un semn magic", cutii de mîncare și sticle de băutură, înfulecînd și sorbind cu lăcomie, parcă speriată de gîndul că nu va putea epuiza la timp incredibil de numeroasele provizii cu care s-a înzestrat. "Era un fel de grotescă descătușare în altă gamă de senzații, o refacere de forțe, o animalitate deliberată
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
mi-a dat-o, și am băut o bere în Copou... amîndoi fericiți... Dar să revin. Ador tomurile uriașe, cartonate, exhaustive... dicționarele... lexicoanele militare... enciclopediile în nenumărate tomuri... Da, în ultima vreme citesc dicționare, atlase de plante și animale. Și sorb cafea cu nemiluita din cești de teracotă, zdravene, largi, cu buza ciobită... Cititul cu glas tare l-am folosit și terapeutic. În 2002, după o criză comițială inaugurală (place teribil chestia asta cu "inaugurală"!), am citit timp de aproape un
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]