941 matches
-
au succedat din '89 încoace, au fost și câțiva - Șora, Marga, Miclea - care au încercat să urnească o reformă de fond. N-au reușit. N-au rezistat. I-a torpilat de fiecare dată monstruoasa coaliție a mediocrității și imposturii, solidaritatea sordidă a virtuozilor ideilor de gata și a limbii de lemn, fanii manualului unic, specialiștii în formularea greșită a subiectelor, generoșii care umflă notele, educă și încurajează furtul prin copiat la probele scrise și fac publice înaintea examenelor nu doar subiectele
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
care existența este suportată ca o pedeapsă atât de victime cât și de cei care le chinuiesc și în care nu se poate spune cu certitudine dacă persecutorii sunt oameni ca toți oamenii, suboameni (bețivi, nebuni) sau duhuri rele. Macabrul, sordidul, monstruosul sunt prezențe dominante, dar și ele și puținele clipe de grație, de înălțare, de fugară speranță își găsesc expresie și justificare în circumstanțe pe cât de banale pe atât de implacabile. Nici măcar în realitatea secundară construită de Ludmila Petrușevskaia nu
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa este mai mult decât dramatizarea unui fapt divers sordid, pe care vechimea nu are cum să-l înnobileze. Tot timpul apare câte o piedică în calea planurilor macabre și personajele se adaptează "la vedere", împletind minciuna cu adevărul, obiectivele pe termen scurt cu cele pe termen lung într-o
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură cu întrebarea, a acuzat și a răsacuzat, ca și cum problema colaborării ipotetice lui Mircea Dinescu la "Antena 3" ar fi fost echivalentul perfect al colaborării lui "Felix" cu Securitatea... Dacă toată această sordidă poveste ar avea o morală, ea ar putea fi una de genul următor: nu are nici o importanță dacă ai fost sau nu turnător la Securitate sub comuniști, de vreme ce comportamentul tău actual e inspirat de metodele instituției lui Drăghici, Postelnicu și
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
decenii duce o viață de familie ireproșabila, în văzul lumii (una din multele invocații către Romulus Rusan sună: "Noua ni-e dat în schimbul tuturor/ Norocul de a fi pereche." - Pereche). A fost tîrîta de bîrfitori fără scrupule în aventuri obscene sordide, proiecții ale unei fantezii bolnave, de o crasa indecentă, un erotism de mahala care se adapă invariabil în spelunca sau în bordel. Și niciunui tribunal nu i se admite să astupe canalul insultelor și să depună după gratii pe mîzgălitorii
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
închisoare o transformă pe adolescenta care își căuta, romantică, o lozincă de strigat în fața plutonului de execuție. Viața propriu-zisă, experiențele prin care trece voalează filmul eroizant al rezistenței la suferință. Chinurile sunt fizice, dar și psiho-morale, într-un regim al sordidului care descalifică, de la bun început, integritatea individului. Gardiencele se comportă ca niște fiare, turnătoare apar la tot pasul, iar metodele de aflare a "adevărului" și de "reeducare" a delincventului politic sunt de o barbară ingeniozitate. Oricine - subliniază Oana Orlea - poate
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
artistică. Evocările sale sunt produse de artizanat care ating deopotrivă spiritul și inima. Probabil puțini sunt netimișorenii care să fi auzit de unul dintre marii poeți boemi ai deceniului nouă, Gheorghe Pruncuț, cel care își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
de pace. Acolo, în miros de carne putredă - "carcase de pui care se descompun într-un container", potrivit unui gardian - se află sinistra cameră frigorifică unde vin libienii să se asigure că "inamicul" lor este mort. În interior, spectacolul este sordid: într-o atmosferă glacială, pe podeaua metalică, zac două cadavre rigide și galbene acoperite de pete de sânge uscat, Muammar Kadhafi și fiul său Mutassim, unul lângă altul pe saltele murdare, acoperite cu o pătură colorată care ascunde eventualele mutilări
Libienii stau la coadă pentru a vedea cadavrul lui Kaddafi - GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/59401_a_60726]
-
oameni au aflat doar din cărți. Brewer a fost orașul copilăriei lui, singurul oraș pe care l-a cunoscut. Și azi e emoționat să se afle printre blocurile lui urâte, de culoarea ghivecelor de flori, fabricile lui din cărămidă, casele sordide de mahala și impozantele lui biserici sinistre, toate amestecate grămadă, solide, masive, construite cu un zel decorativ demodat. Centrul aproape complet abandonat, Weiser Street cea largă, pe care și-o amintește scăldată de lumina felinarelor și aglomerată ca bâlciul de la
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
nu poți avea decît cuplîndu-te la cîmpul psihologic al culturii din țară. Acest cîmp e fermentul dătător de ambiție, el este sursa entuziasmelor sau scîrbelor noastre. Tocmai de aceea, chiar și cei care se jură că au încheiat socotelile cu sordida cultură de mahala de pe malul Dîmboviței nu încetează să se țină la curent cu tot ce se petrece aici. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: privite dinspre Occident, umanioarele românești nu există. Dacă unui profesor universitar de filozofie din
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
să se miște, să se agite, să transpire și să dispere această umanitate necăjită, obligată la tot felul de învârteli pentru a supraviețui. Un loc de veci e disputat de mama și mătușile lui Relu Golea, într-o istorie penibilă, sordidă. Ghinioniștii decedați fără să fi pus mâna, în prealabil, pe mult râvnitul act de proprietate vor fi duși la Mortu' Fript, adică la crematoriu. Andrei Ilieș, curiosul student la Teologie ce înșiră, frecvent, cuvinte din Scriptură și cele mai spurcate
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
obsesivă asupra acelorași evenimente are sensul acestei căderi absorbante în spirală către vidul care dezintegrează totul și care recompune granula de viață imprimându-i impulsul vital. Cei doi orfani trăiesc într-o somnolență vegetativă, undeva există fragmente dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui peristaltice. Oscar pare să străbată subcutanat orașul, devine o piele a lui, o membrană care rezonează cu frecvențele înnebunitoare ale metropolei noaptea
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității de ghetou privirea pătrunzătoare și totodată metaforizantă a locatarei retractile creează imagini de mare puritate și frumusețe. Pe când grasul sforăind pare umplut
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității de ghetou privirea pătrunzătoare și totodată metaforizantă a locatarei retractile creează imagini de mare puritate și frumusețe. Pe când grasul sforăind pare umplut
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
vorba lui Baudelaire. Și totuși, această vale a plângerii a acelor proscriși insuflă simptomele unei anume vitalități, ale unei joie de vivre pe care poliția politică sau publică din Cuba n-a reușit s-o anihileze. Romancierul scontează pe climaxul sordidului, pe puterea de rezistență a cititorului la scene cutremurătoare, între care se înscrie mai ales finalul, închipuind scene unice în istoria romanului contemporan. Despre Regele Havanei, autorul ar fi declarat următoarele: „Aceasta este singura carte pe care am scris-o
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
scăpare. O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Cărtărescu. Cum o fi încăput ultimul acolo, nu-mi dau seama, din moment ce, se poate verifica, acesta se întinde (în ediția princeps) pe nu mai puțin de treizeci de pagini. Oricum, scena e kitsch. Am crezut multă vreme că doza de sordid din Istoria lui Marian Popa (o istorie de azi pe mâine , cum se subintitulează ea) nu va fi egalată. M-am înșelat. 1 Principalul fiind de ordin personal: autorul mă enumeră printre criticii care au vorbit la respectivul eveniment, alături de
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
generale recente, doar NDU 2006 e mai prudent, raportându-se la „viața de societate”; DEXI 2007 evocă în continuare „cercurile înalte”. Majoritatea definițiilor din dicționare se potrivesc mai curând lumii descrise pe la 1900 de Claymoor (Mișu Văcărescu), decât celei destul de sordide din tabloidele de astăzi. Deși nici lumea lui Claymoor nu era ferită de bănuiala imposturii pestrițe. Istoria mondenității autohtone e marcată de ironiile lui Caragiale; în High-life e descris Edgar Bostandaki, „cronicar high-life”, „cronicar de salon”, care scrie carnet mondain
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
Marina Constantinescu Intru în sala de teatru. Și mă dumiresc greu dacă sînt afară sau înăuntru. Pe scenă, în spate, ca un fundal, un zid de bloc. Prea binecunoscut. Tern, anost, sordid. Populează privirile noastre în fiecare zi, în fiecare noapte. Mi se pare că mă plimb pe stradă, nu neapărat într-o mahala, și că trag cu ochiul, obsesia mea dintotdeauna, la ferestre, încercînd să intuiesc poveștile de dincolo. La etaj
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește imediat de neorealismul lui Visconti, de viermuiala din apartamentele sordide, de du-te-vino-ul de pe scările insalubre, de violența din Rocco și frații lui. Un décor care joacă de la începutul și pînă la sfîrșitul spectacolului. Faptul că regizorul și scenograful formează de mult o echipă stabilă, se vede, se simte. Acum au
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se afundă în noroi, îmbră- cămintea țipătoare trasează tabloul sordid al unei maculări ireversibile. Cu Examenul lui Péter Bergendy ne întoarcem în trecutul comunist al Ungariei, la un an după revoluția din 1956, unde în climatul de suspiciune generalizată a regimului lui Janos Kadar ofițerii poliției secrete sunt supuș i
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
Manquiña) un avocat versatil are acea politețe unsuroasă a castraților, cât despre Metodio, el nu mai este bun de nimic. Ar mai fi cel căruia i se spune Cusutul, porecla vine de la mersul său crăcănat care sar datora după povestea sordidă expusă delectabil de femeile aflate în priveghi abuzului sexual la care a fost supus în copilărie de către un preot local. Cu alte cuvinte, decedatul pare să dețină întregul capital viril al comunității inclusiv la nivel simbolic, poate dispune de orice
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
inamicul public numărul unu nu era, pentru mine, decît «scriitorul român». Din care cauză - mai ales în anii din urmă - îmi luam toate precauțiunile posibile împotriva acestui «gangster» redutabil. Un fel de mărunt Al. Capone sau Dillinger de periferie balcanică sordidă". Acest individ odios care ar fi „scriitorul român" e încărcat cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
Cehov era, în spectacol, purtată pe tonuri grave de muzica unui violoncel. Alteori, Keren Hadar interpreta live un song care comenta, altfel, un detaliu, o relație. În acest spectacol, moartea este, mai înainte de orice și oricine, protagonistă. Nimic macabru, nimic sordid pe scenă. În sală, deșirarea interioară a spectatorului. Nu era urmă de exagerare, de demonstrație în jocul actorilor, în regie. Cheia mi s-a părut chiar simplitatea expunerii. De aici și tușa puternic emoțională. Felul lui Hanoch Levin de a
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]