1,076 matches
-
puține cazuri tăcerea și pasivitatea lor au caracterul unei nevroze a nerăbdării, ce păstrează vie în ei posibilitatea unui protest. Dar aceștia sunt ultimii, cu adevărat ultimele rămășițe ale umaniștilor. Sunt tineri părinți, după cum noi suntem niște fii bătrâni. Toți sortiți dispariției, odată cu ceea ce ne unește și ține exclusiv de noi: tradiția, confesiunea religioasă, fascismul. În locul nostru vin oameni noi, purtători de valori pe cât de indescifrabile, pe atât de incompatibile cu cele atât de dramatic contradictorii în care s-a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de libertate, nu de morală: a ieși din scenă când piesă nu mai convinge. Cioran îi evocă pe înțelepții antici, care se sinucideau pentru a-și dovedi maturitatea, care creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiți unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea interioară care face sinuciderea posibilă. Diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din căutarea fără liniște a "absoluturilor", iar femeia este unul din ele. Spune Cătănia: "Românele sale au ceva în comun: căutarea însetata a absoluturilor printr-o urmărire demențiala pe care fără îndoială că rațiunea o justifica"104. Este o căutare sortită eșecului, pentru că Alejandra este opusul lui Martín, ființa diafana, de o puritate infinită, pregătit să aștepte lucruri mari de la omenire și care își pune toată speranța în iubirea pentru ea. Alejandra este însăși Argentina, o femeie totală, așa cum Sábato o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ideologice extremiste, au ajuns la concluzii-decepții asemănătoare, cu firava și salvatoarea componentă a speranței, pe care o are numai Sábato. În timp ce Cioran optează pentru retragerea ostentativa și superioară din rândul semenilor, refuzând cu dispreț să îi mai dea lecții omului, "sortit, oricum, a nu învață niciodată din greșeli", Sábato, justițiar social, nu s-a retras din lume, ci s-a angajat, declarându-și fățiș lupta contra oricărei nedreptăți sociale și, în același timp, avertizându-l solidar pe om asupra pericolului îndepărtării
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perspective și preînțelegeri europenizante. în măsura în care este posibil, voi încerca de fiecare dată să nu impun, involuntar, pre-înțelesuri și pre judecăți cu privire la celelalte spații și tradiții aduse în discuție, știind totodată că orice tentativă de traducere și familiarizare este întru câtva sortită eșecului. 2. Cea de-a doua precauție atrage atenția asupra dezideratului utopic cu privire la posibilitatea de înțelegere și utilizare uniformă, în manieră conceptuală sau nu, a termenilor și a limbajului aparținând propriei tradiții de gândire și interpretare. Cu alte cuvinte, oricâte
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu arareori, au pretenția de a fi oferit cheia înțelegerii omului și universului... Prin urmare, fie „primești“ centrul ne concentrându-te pe ceva mundan, fie creezi un arc (ori un cerc) ce decupează mundanul încercând să îl explice - „încercare“ veșnic sortită să rămână parțială. Științificul, câtă vreme nu reușește să incorporeze spiritualul, rămâne condamnat la parțialitate. O viziune nouă ar aduce cu sine o schimbare radicală de accent și perspectivă: de la încercarea de a înțelege lumea „obiectivă“ se va trece la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
post-stenotice; Intervenție apreciată ca posibilă bilateral; Dimensiuni renale > 8 cm; Rinichi funcțional la nefroscintigramă; Biopsie renală arătând o bună prezervare a glomerulilor și a tubilor și arterioscleroză minimă; IRC instalată brusc, recent. Dimpotrivă, se consideră că revascularizarea este foarte probabil sortită eșecului în următoarele situații (majoritare în practica medicală la acești pacienți): IRC avansată, cu creatinină > 3-4 mg/dl; IRC de lungă durată; Alte cauze potențiale de IRC (diabet, amiloidoză etc); Dimensiuni renale < 8 cm; Rinichi nefuncțional la nefroscintigramă; Indice de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de laborios și costisitor în ceea ce privește timpul și banii, încât efectele ar fi discutabile. La aceste dificultăți se adaugă demonstrațiile făcute de diferiți teoreticieni, prin care se arată că eforturile de generare a unor algoritmi sau a unui instrumentar oarecare sunt sortite eșecului datorită chiar specificului domeniului. Argumentele acestor demonstrații nu trebuie ignorate, pentru că ele sunt principial justificate, ci trebuie folosite pentru a defini limitele de utilizare asociate oricărui element cu valențe practice. În acest context, numărul manualelor care îndrăznesc să propună
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
se îndreaptă în direcția neașteptată a narațiunii filozofice din romanul Adam și Eva (1925). Este o metafizică a desăvârșirii morale prin iubire.Creația fantastică bazată pe ideea metempsihozei budhiste (există și în proza eminesciană) evocă istoria unei perechi de îndrăgostiți sortiți să parcurgă șapte existențe, sub nume diferite și șapte civilizații, în căutarea unității spirituale pierdute. Toma Novac descoperă în Ileana femeia ideală, corespondentul lui metempsihotic căutat în reîncarnările anterioare.Motivația filozofică, cam firavă, a cărții lasă să se întrevadă influența
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
în 1965 va fi marcată de o industrializare* inspirată din modelul sovietic. Locul rezervat partidului unic al FLN dovedește puterea de atracție a exemplului sovietic. Iar, în 1965, Che Guevara va încerca chiar să relanseze, în Congo, o luptă armată, sortită însă eșecului. Bilanțul acestor prime tentative, întocmit la Moscova, este totuși numai pe jumătate pozitiv, cu atât mai mult cu cât una din cele mai mari speranțe, Egiptul, închide ușa în nas, în 1972, „cooperanților” sovietici. Această lovitură vine la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unitatea profundă a gândirii lui Marx și eroarea manifestă care ar reprezenta-o descompunerea ei în „sectoare” separate unele de altele, ea nu explică totuși lesne succesul ulterior al acestei gândiri. A vorbi de succesul ei astăzi, când ea pare sortită declinului dacă nu cumva chiar pieirii, iată un lucru ciudat. și totuși, nu putem uita uimitoarea plasticitate a acestei doctrine care, în decursul câtorva decenii, a fost capabilă să dea viață atâtor puternice proteste populare, să suscite apariția atâtor mari
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Consiliul național al Rezistenței. După un eșec în octombrie, participă pentru prima oară, în martie 1944, la guvernarea „burgheză” condusă de Charles de Gaulle la Alger. Concomitent, dezvoltă, în lunile de dinaintea și de după Eliberare*, o strategie de dublă putere sortită eșecului din cauza fermității gaulliste în restabilirea statului. Totuși, de-abia în noiembrie 1944 și după întoarcerea în Franța a lui Thorez, muștruluit de Stalin în persoană, partidul se îndepărtează de tentația războiului civil*, „ascunde armele” și, bazându-se pe prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de amenințare: „cine nu muncește este un parazit”, iar „un parazit nu merită să trăiască”. Acesta este preludiul la nimicirea celor ce sunt deposedați definitiv și care, din cauza „tarei” de clasă, sunt privați de un loc de muncă și, deci, sortiți pieirii. Munca devine o datorie care definește un statut, iar obținerea, lipsirea de ea sau impunerea ei țin doar de arbitrarul comunist. în societatea capitalistă, munca este definită ca o obligație suportată, însă în societatea comunistă ea devine un drept
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
umanitate în fond tragică, proiectându-i chinurile, izvorâte din sărăcie, boală și mizerie, pe un ecran de epocă de un crud realism. Alte pagini vor tinde să complinească și să nuanțeze aria tematică predilectă, aducând în prim-plan psihologia celor sortiți să facă, neștiuți de nimeni, istorie. Semnificative rămân povestirile Căprarul Gheorghiță sau Unul dintre necunoscuți, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuși angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se oprește, de altminteri destul de stăruitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
B.P. Hasdeu Înregistrează diferite cazuri În care apare acțiunea ursitoarelor: Fata ursită să se căsătorească cu călătorul (cu varianta Fata ursită să se mărite cu ciobanul), Copilul ursit să se căsătorească cu mama lui, Copilul ursit să se Înece, Copilul sortit să fie trăsnit, Băiatul ursit să fure semnifică blândețea și puritatea, fiind alt simbol fundamental al lui Hristos. Lazăr Șăineanu arătă că, În basmele noastre, ursitoarele figurează ca simplu episod. El subliniază rolul important jucat de acestea: a treia zi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși lui Îi da brânci inima spre cealaltă. Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu păpușica licărea are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita Într-un mort. Fetei mult dorite de perechea Împărătească nu-i da inima brânci să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, parc-avea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și mă iei cu lăutari, a ta sunt. Dacă nu, nu mai Încerca, că vine băiatu albanez și mă ia de aici. Și cu acela nu-i de joacă, că-i tare. Sărutul pecetluiește această așteptare, conducând la recunoașterea celui sortit. Băiatul adoarme și, când se trezește, n-o mai găsește pe fată. Urmează un drum presărat cu peripeții, băiatul o recuperează pe fata nemuritoare. Și tatăl băiatului a Încercat, În tinerețe, s-o cucerească pe fată (vreo nouă ani de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o mai găsește pe fată. Urmează un drum presărat cu peripeții, băiatul o recuperează pe fata nemuritoare. Și tatăl băiatului a Încercat, În tinerețe, s-o cucerească pe fată (vreo nouă ani de zile). Fata Îl Învie pe băiat; cei sortiți să fie Împreună depășesc toate Încurcăturile. O istorie mai ciudată găsim În basmul Fata moșului. După ce iese din pulpa moșului, fata este luată de un corb și dusă Într-un cuib În vârful unui copac. Basmul utilizează În mod frecvent
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unitatea, legătura, unirea, fidelitatea. Rolul său de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este făcut (aur și, respectiv, argint); În această calitate poate simboliza căsătoria mistică cu domnul (inelul primilor creștini), cunoașterea și Înțelepciunea. g. Sortitul Semnalăm, de asemenea, căsătoria ca motiv central Într-o serie de basme nuvelistice. În Despina, naratorul popular insistă asupra rolului jucat de noroc În alegerea partenerului potrivit. Toate le alegi În lume, dar soțul ori soția nu, șinsurătoarea ori măritișul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unde pescuitul este o ocupație de căpătâi, oamenii considerau că aceste bucăți sunt benefice și le foloseau ca momeală. 2. Anomalii neîntâmplătoare Destinul acționează În anumite cazuri, abătându-se de la mersul firesc, de la calea cea dreaptă. a. Uneori, cea (cel) sortită (sortit) apare ca o pasăre blestemată. În basme, blestemul nu metamorfozează irevocabil. Uneori aceste degradări, rezultate prin schimbarea identității (căci este categoric vorba despre o depreciere, despre o involuție care, În urma unei relații de impunere Între două personaje, Împinge umanul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
pescuitul este o ocupație de căpătâi, oamenii considerau că aceste bucăți sunt benefice și le foloseau ca momeală. 2. Anomalii neîntâmplătoare Destinul acționează În anumite cazuri, abătându-se de la mersul firesc, de la calea cea dreaptă. a. Uneori, cea (cel) sortită (sortit) apare ca o pasăre blestemată. În basme, blestemul nu metamorfozează irevocabil. Uneori aceste degradări, rezultate prin schimbarea identității (căci este categoric vorba despre o depreciere, despre o involuție care, În urma unei relații de impunere Între două personaje, Împinge umanul spre
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
spune lui Ion că trebuie să scape de farmecele unei vrăjitoare, al cărei fecior a vrut să se-nsoare cu ea. Zâna n-a acceptat pentru că tu ești ursitul meu și vei fi pentru totdeauna. În basmul Zâna Zânelor, cea sortită i se Înfățișează eroului sub forma unei bufnițe. În basmul Cele trei pene [Basme și povestiri englezești], o fată se mărită cu un bărbat al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise În pețit la căderea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
soi de perpetuum mobile al spiritului creator, menținerea sa În stare de permanență, absolută disponibilitate, astfel Încît, abia atins pragul convenției, aceasta să fie deja subminată printr-un salt către „altceva”, rămas În nedefinitul mereu promițător, nicicînd coagulat În forme sortite perenității. „Să fie cu neputință oare - se Întrebase Voronca În același poem-eseu, Între mine și mine - o dezbărare definitivă de formulă, o plutire perpetuă deasupra raporturilor mai mult sau mai puțin admise, o respirație neîntreruptă Într-o atmosferă alta decît
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să supere timpanul convenției”. Voronca se delimitează astfel, Într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (În speță suprarealiste), asumîndu-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și În ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-a șocat pe mulți dintre confrații de la unu, el scrie aceste propoziții nu lipsite, nici ele, de un anume patetism: „CÎt de departe mi se par de aici
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-i fie soție unui muritor pe care nu-l voia, oricine ar fi fost. Și, cum se întâmplă de obicei, întreaga sa putere de dragoste se îndreaptă către singurul ei fiu, o ființă fără seamăn în toate privințele și totodată sortită unei morți timpurii. Toată Iliada e străbătută de tandrețea, de îngrijorarea și de durerea acestei maternități. Se află din poem chiar amănuntul, mișcător, că, la plecarea lui Ahile în război, Tetis i-a pus în corabie, să-l ducă acolo
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]