1,218 matches
-
ne va aduce președintele care va ieși învingător din această încrâncenată luptă politică. La „Nașul” Emil Boc vine cu noi și șocante dezvăluiri privind guvernarea liberală alături de PSD. La TVR se difuzează secvențe ale momentului 13 iunie 1990 cu minerii sosiți să se răfuiască la București cu cei aflați în Piața Universității, comițând crime de neiertat împotriva celor ce visau vremuri mai bune cu reale libertăți democrate. Cum pot uita liberalii ce s-a întâmplat atunci? O lume întreagă vedea la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de rigorile iernii s-a hotărât mutarea lor pe timp de iarnă la Sibiu. În această nouă situație am trimis volumul Ii și scrisoarea din 3 oct. 2009 la noua adresă. De Crăciun, știindu-i pe părinți că sunt deja sosiți - pentru iernat, fiica și ginerele din București se deplasează la Sibiu pentru a se afla împreună. Cu această ocazie, dl. ing. Stanciu - cu învoirea adresanților, citește și recitește scrisoarea mea trimisă în împrejurarea relatată mai sus. După propria mărturie, ing.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu foarte mult bun simț, se ridică în picioare, se întoarce cu spatele, la cărarea pe care urmau a veni șiretele și face ce avea a face. Numai, ce, iaca, mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
după ploaia de aseară! Ei, da! Dar, dacă a fost să ne meargă, ne-a mers. Chiar așa? Chiar așa! Priviți și vă minunați. Când și-au scos, cei doi, juvelnicele, înțesate cu pești de diferite specii și dimensiuni, noii sosiți au căzut pe spate. Au revenit cu toții, la locul de întâlnire, adică,în barul de la PLOPII USCAȚI, unde se prinseseră, care să se ducă la baltă, să-și încerce norocul, și care să asigure partea culinar-distractivă, de mai de pe urmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stea aici, dar școlărița deschise poarta și Julius se opri, mort de curiozitate, o aștepta o prietenă și el, pe jumătate ascuns, să nu cumva să vadă că mă uit la ele. Prietena o primi cu bucurie pe școlărița nou sosită și se așezară amîndouă cu cărțile În mînă ca să Învețe la lumina unui bec care atîrna sus de tot, aproape că Învățau pe Întuneric. Una dintre școlărițe ridică privirile și Julius Își urmă atunci drumul; mergea Încet, Înainta prin mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Din fericire, se Învățase să n-o ia prea În serios și să-i spună, la fel cum Îi spunea Carlos, să nu se Înfierbînte, că i se urcă tensiunea. De aceea, acum, stînd, În sufragerie și așteptîndu-i pe noii sosiți ca să Înceapă cina de Crăciun, zîrnbea uitîndu-se de sub la Juan Lucas, curios să afle plîngerile Țanțoșei, pe care Julius și le amintea foarte bine: „Mai Întîi o formă foarte liberă, puteți să-i spuneți americană, puțin Îmi pasă, o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doar un zâmbet cinic și apoi îi urmă pe ceilalți, pierind din raza vizuală a lui Gosseyn. Chiar dacă trecuseră câteva momente după ce aceștia dispăruseră din vedere, trecerea timpului nu fu înregistrată de rațiunea lui Gosseyn Trei. Avu impresia că noii sosiți abia se îndepărtaseră când auzi un pocnet înapoia sa. Și, când întoarse capul, ușa de la dormitor tocmai se deschidea și imediat își făcu apariția mama împăratului. Avu ocazia să-și de-a seama imediat de ce apăruse cu atâta întârziere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
atente ale persoanelor importante care, fără să-ți arate prietenie, sînt pregătite să reacționeze cum se cuvine cînd alții îi tratează astfel. Era ușor să stai la coada aceea. La ușile de sticlă o voce puternică îi anunța pe cei sosiți: senatorul Sennacherib din Noua Alabama. Brian de Bois Guilbert, mare templier de Languedoc și Apulia. Guvernatorul Vonnegut din Atlantide de Vest... Ajunse la ușă și auzi strigătul satisfăcător „Lordul Provost Lanark al Unthankului Mare“, și dădu mîna cu un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele De ce și-a părăsit prietenele care îl îndrăgesc? Cele două îl luară de cîte un braț și-l însoțiră pe trepte, spre o parte a ringului de dans unde se adunaseră Odin și Powys, fetele celălalte și cîțiva noi sosiți. îl primiră cu atîta căldură că nu-i veni greu să zîmbească din nou. — Ți-aș fi putut spune că e inutil să vorbești cu cretinul ăla, spuse Odin. Ia un trabuc. — Dar nu-i așa c-a fost palpitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va mai fi până atunci? Sunt foarte mulțumit și reconfortat de această perioadă de grație. Ca stare de sănătate fizică am certitudinea că stau chiar bine, dacă mă raportez la vârsta mea și la alții de vârste apropiate. Cu bucureștenii sosiți ieri luăm masa la prânz, masa nu de adio, ci de revedere peste un an. sunt stăpânit de un sentiment de ușoară tristețe, dar asta e situația... La ora 16, mașina bine încărcată pornește la drum lung spre București. Rămân
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și șocante dezvăluiri, fapt ce incită și îndârjește la maximum pe micuțul luptător tot mai dârz, pe măsura maturizării sale. Abia sosit, prizonierul înțelege că “acasă va fi mai greu ca în lagăr și mulți bărbați vor fi loviți de soartă, că aliații ruși se poartă cu românii de parcă ar fi cei mai mari dușmani”. Concluzia firească e că “s-au înmulțit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe 6 august mi s-a trimis volumul de poezii cu titlul enunțat mai sus. Autograful consemnat de autor m-a emoționat la culme! E cu totul special și rămâne deocamdată cititștiut de autor, de mine și de fiica mea, sosită acasă în vacanța de vară. îl țin în inimă și nu-l difuzez deoarece încă mai am o doză de modestie și că tocmai acest autograf mă obligă și mai mult în privința scrisului... în momentul acela, în curtea și în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
drăguț devine foarte operativ. Abia cobor scările sprijinit în baston și de după colțul străzii și apare taxiul solicitat, cu un șofer comunicativ și deprins să zâmbească... profesional care mă transportă după dorință. Lume suficientă la ghișeu, întreb cine e ultimul sosit și-l rog să mă recunoască în rândul solicitatorilor după el, în timp ce eu mă așez confortabil pe un scaun, de pe care se ridică respectuos un tânăr ce mă invită să iau loc... zâmbindumi. Nu trece mult și un bărbat în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură. Da, domnișoară. — A întârziat, nu? — Se pare că a durat mult controlul medical. Pe când se îndreptau spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca toate celelalte. Tomoe trebuia să se întâlnească cu Ōkuma la cafeneaua de la subsolul hotelului Nikkatsu. Sosea din străinătate, la aeroportul Haneda, un oaspete influent al firmei italienești, iar Tomoe și Ōkuma urmau să-i cumpere un cadou de bun sosit. Stabiliseră să se întâlnească la ora zece, dar Ōkuma nu-și făcuse încă apariția când a sosit ea. Pe când își bea paharul cu limonadă, se gândea cât era de nepoliticos să faci o doamnă să aștepte. După incidentul din Shinjuku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
De pe case antenele pipăie spații cu alte graiuri și alte vești. Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi. În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului. Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele. Undeva se trage la sorți cămașa învinsului. Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul s-au rătăcit prin baruri cu penele arse. Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă. Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe fereastră și văd cum ploaia măruntă continuă să lovească ușor asfaltul. Ce monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când un băiețel pe nume Cosmin și o fetiță ce se numea Alexandra, au construit cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tare, semn că Înțelegea. Fiul lui Întoarse capul spre ușă auzindu-i pe Marie și pe Fersen sosind Însoțiți de Armelle. - Poliția e aici, tată. Totul o să fie În ordine de-acum. PM Fac. o mutră neliniștită În direcția noilor sosiți. - Continuă să nu scoată o vorbă. Totuși mă aude, sînt sigur. Marie luă fotografia pe care i-o Întindea Armelle, tresări văzînd portretul și i-o dădu apoi lui Lucas. - Am avut aceeași reacție ca dumneata, Marie, Îngăimă Armelle. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
publica ziarul abject se afla doar la câteva străzi de mansarda mea și m-am dus acolo să-l rog să retracteze cele spuse. Nu l-am găsit. Când m-am întors acasă, cutia poștală era doldora de scrisori proaspăt sosite, aproape toate de la abonați ai ziarului Luptătorul creștin alb. Tema comună era că nu sunt singur, nu sunt lipsit de prieteni. O femeie din Mount Vernon, New York, îmi spunea că aveam un tron rezervat în ceruri. Un bărbat din Norfolk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cei care se mai puteau ține pe picioare, erau atât de obosiți și de dezorientați, încât le lipsea nu numai puterea de a deosebi între dușman și prieten, ci și capacitatea de a recunoaște semnificația cuvântului „prieten” sau „dușman”. Familiile sosite după ce nu se mai auziră împușcături îi găsiră complet pierduți, bălăcindu-se într-un lac de sânge și cadavre, prea epuizați pentru a articula cuvinte, prea șocați pentru a înțelege unde se află. Fură găsiți și șefii - Mallami împușcat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în picioare în calea lui. Colegii lui, care fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde se afla scara lui Iacob; peretele era în umbră și era greu de distins cine era persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu arcuri, săgeți și sarbacane, și se trăia într-un autentic climat de „western“. În Santa Marta, totuși, armele erau strict interzise - chiar și maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea de gardă în „port“ ca să amintească celor sosiți că trebuiau să-și lase „armele“ la debarcader. „Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]