1,263 matches
-
pluton. Forțele sovietice dețineau câteva capete de pod în zona sudică a frontului, orice comandant militar competent considerându-le amenințări serioase. Hitler era atât de concentrat asupra orașului însuși, încât orice cerere pentru întărirea flancurilor și distrugerea capetelor de pod sovietice a fost respinsă. Șeful Marelui Stat Major German (OKW), generalul de armată Franz Halder, și-a exprimat preocuparea pentru atenția acordată de Hitler exclusiv orașului, atrâgând atenția asupra flancurilor slab apărate ale germanilor. Incomodat de observațiile lui Halder, Hitler l-
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
zilnic. Însă, angajamentul odată asumat, trebuia dus la îndeplinire, iar Hitler a susținut planul lui Göring, reiterându-și ordinul dat trupelor încercuite de a nu se preda. Misiunile de aprovizionare aeriană au eșuat aproape imediat. Condițiile meteo defavorabile și antiaeriana sovietică foarte eficientă au făcut imposibilă menținerea unui pod aerian. Doar aproximativ 10% dintre proviziile cerute au putut fi duse la destinație. Avioanele care reușeau să aterizeze, transportau bolnavii și răniții din enclava asediată. Militarii Armatei a 6-a sufereau de
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
să mai existe pe 26 decembrie 1991 prin declarația nr. 142-H a Sovietului Suprem al Republicilor Uniunii Sovietice, recunoscând independența a douăsprezece republici ale Uniunii Sovietice, și crearea Comunității Statelor Independente (CSI). În ziua precedentă, 25 decembrie 1991, Președintele Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov a demisionat, declarând funcția sa desființată. În aceeași zi, seara la 19:32 drapelul Uniunii Sovietice a fost coborât de pe Cremlin și înlocuit cu tricolorul rus. În săptămânile anterioare, 11 din republicile sovietice au semnat Protocolul de la Almatî
Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/332516_a_333845]
-
Социалисти́ческая Респу́блика, în ucraineană Молда́вська Автоно́мна Радя́нська Соціалісти́чна Респу́бліка; abreviată RASS Moldovenească, RASSM) a fost o entitate teritorială „autonomă” creată de autoritățile sovietice în componența Ucrainei sovietice la 12 octombrie 1924. Cuprindea raioanele transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Ananiev, Balta, Bârzula, Codâma, Cruteni, Ocna Roșie și Pesceana din actuala regiune Odesa a Ucrainei. Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Kotovski, dar în
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
opiniile exprimate au prezentat diferențe semnificative, ele fiind încadrate diferit. Ele sunt percepute în texte istorice și militare de limbă română drept un atac sau incursiune în care au fost implicate structuri militare și paramilitare ori detașamente sau bande bolșevice (sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Doilea Război Mondial s-a produs o nouă tranziție, astfel că țăranii tipici participanți la rebeliune au fost etichetați drept „muncitori”. Aceasta sugerează ideea că participarea pur bolșevică la acțiune n-ar trebui să fie supraestimată. Istoriografia moldovenistă, asemeni celei sovietice, caracterizează rebeliunea ca fiind una dintre cele mai glorioase pagini de lupă - atât îndreptate contra intervenției străine, cît și luptă bolșevică. Conform acesteia, "Răscoala" a cuprins 100 de sate. Enumerați frecvent, liderii revoltei au fost cu predilecție însă ruși sau
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
șoc, Divizia 1 blindată a obținut succese considerabile în bătălia pentru Chișinău, însă la Odessa a suferit pierderi grele atunci când tancurile R-2 au fost folosite în sprijinul infanteriei, blindajul subțire al acestora făcându-le o pradă ușoară pentru puștile anti-tanc sovietice. La sfârșitul campaniei din 1941, 26 de tancuri R-2 erau avariate fără posibilitate de recuperare, astfel că în 1942 Germania a fost de acord să livreze 26 de tancuri Panzerkampfwagen 35(t) aproape identice însă uzate pentru a acoperi pierderile
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
1 blindată a testat eficacitatea unui R-2 împotriva unui T-34 capturat. Testul a dovedit că T-34 era invulnerabil în fața tunului de 37 mm al tancului R-2. În timpul bătăliei de la Cotul Donului, unde masele de tancuri medii și grele sovietice au creat haos printre epuizatele și prost echipatele trupe române, Divizia 1 blindată a pierdut 60 la sută din capacitatea de luptă, traversând râul Cir cu 19 tancuri R-2, unele tractate de tancuri T-3 sau T-4 din cauza lipsei
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
prin care Cehoslovacia ceda Ucraina Subcarpatică către Uniunea Sovietică a fost semant în iunie 1945. Cehilor și slovacilor trăitori în Ucraina Subcarpatică și rutenilor trăitori în Cehoslovacia li s-a dat posibilitatea de a alege între cetățenia cehoslovacă sau cea sovietică.
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
48 era dublu de larg (3,6 m). Experiența în luptă a arătat ca tunul L/60 de 50 mm montat pe ultimele modele Panzer III era ineficient contra tancurilor inamice la mare distanță. Panzer III luptau contra T-34 sovietice și M4 Sherman ale Statelor Unite, care aveau tunuri de 75 sau 76 mm. Proiectul Panzer IV deja folosea tunul de 75 mm și a fost alegerea pentru dezvoltarea următorului tanc de mărime medie. Cum Wehrmacht avea nevoie de un tanc
Panzer IV () [Corola-website/Science/311165_a_312494]
-
fără răspuns pentru o lungă perioadă de timp. Între timp, la graniță aveau loc mici provocări permanente, provocate de ambele părți. Mulți locuitori de-a lungul frontierei au organizat unități de auto-apărare pentru a respinge trupele atât chineze cât și sovietice. Soldați chinezi acuză soldații Armatei Roșii că au comis atrocități, dar și partea sovietică acuză pe chinezi de același lucru. În ambele cazuri nu a fost o exagerare. O investigație independentă nu a confirmat dacă au fost crime de război
Conflictul chino-sovietic (1929) () [Corola-website/Science/318817_a_320146]
-
a apărut în Piața Roșie, în paltonul lui de piele vechi și o cască de muncitor strălucitoare și declară presei: „"Domnilor, cucerirea nu este scopul nostru. Noi nu vom păstra niciun centimetru pătrat din teritoriul chinez. Noapte bună."” Trenurile blindate sovietice de culoare gri se retrag din Manciuria în următoarele două săptămâni,lasând în zonele devastate de conflict numai frică și confuzie, panica chinezilor se transformă în anarhie. Sute de refugiați cer ajutor în orașele mai mari manciuriane, iar Harbin, capitala
Conflictul chino-sovietic (1929) () [Corola-website/Science/318817_a_320146]
-
zonele devastate de conflict numai frică și confuzie, panica chinezilor se transformă în anarhie. Sute de refugiați cer ajutor în orașele mai mari manciuriane, iar Harbin, capitala, a fost jefuită de toate bunurile ei de către trupele chineze, nu de cele sovietice.
Conflictul chino-sovietic (1929) () [Corola-website/Science/318817_a_320146]
-
proclamată, pentru o zi, Republica de la Ploiești. Până la instaurarea regimului comunist în România a purtat numele de „"Ploești"” și a fost reședința județului Prahova (interbelic). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost vizat de avioanele de bombardament sovietice (1941), britanice (1944) și americane (1942, 1943, 1944). Primul atac aerian al aviației militare americane asupra Europei controlate de către Germania nazistă a avut loc pe 12 iunie 1942 și a avut ca scop distrugerea capacităților de rafinare din jurul Ploieștiului. Un
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
contele Potocki (care l-a expus în palatul de la Wilanów) înainte de a trece în proprietatea familiei Branicki în 1892. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a fost furat de forțele militare germane, apoi a trecut în mâinile Rusiei Sovietice după război, fiind repatriat statului polonez abia în 1956. El este expus în prezent în muzeul din Palatul Wilanów din Varșovia.
Portretul contelui Stanislas Potocki () [Corola-website/Science/323842_a_325171]
-
Armatei Sovietice în circa 1956 din Corpul al 10-lea pușcași de Gardă „Budapesta”, anterior parte a Districtului Militar Odesa ("Одесский военный округ") având cartierul general la Chișinău. În anii 1980 cartierul general a fost mutat la Tiraspol, în interiorul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească. Până în 1991, Armata a 14-a era formată din patru divizii motorizate de pușcași și alte unități mai mici. Numai și alte unități mai mici, inclusiv Regimentul al 1162-lea de rachete antiaeriene au rămas pe malul stâng
Implicarea Armatei a 14-a în Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/325204_a_326533]
-
muncă forțată pe viață. Reușește să evadeze și fuge în 1925 în U.R.S.S., revenind în România după 4 ani. Marcel Pauker s-a implicat în luptele politice cu Vitali Holostenco, reflectând diferențele doctrinare dintre secția comunistă română și cea sovietică ucraineană, susținându-și deschis opinia în Congresul al IV-lea al P.C.d R. de la Harkov. Este sancționat de Comintern pentru păreri personale. I se interzice activitatea politică și va fi trimis forțat la Magnitogorsk, în Siberia (1930-1932). În 1935 intră în
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
de viață de aici în cartea "Insula Sahalin". El a criticat obtuzitatea și incompetența oficialităților în privința condițiilor grele de viață, a risipei de fonduri guvernamentale și a productivității scăzute a muncii. Alexandr Soljenițîn, în cartea sa despre lagărele de muncă sovietice Arhipelagul Gulag, l-a citat de multe ori pe Cehov, pentru a demonstra teribila deteriorare a condițiilor de viață și de muncă a celor pedepsiți în epoca gulagurilor, prin comparație cu cei din katorgile țariste. Piotr Kropotkin, pe vremea când
Katorga () [Corola-website/Science/304061_a_305390]
-
din urmă a oferit refugiu guvernului polonez. La data de 23 august 1939 Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop-Molotov, care a conținut și punctul secret privind împărțirea Poloniei în două zone de control: cea germană și cea sovietică. La 1 septembrie 1939 Adolf Hitler a ordonat trupelor sale să intre în Polonia. La început, au fost atacate cetăți în Gdańsk (Westerplatte) și Wieluń. la 17 septembrie și trupele sovietice au atacat Polonia dinspre est, bucurându-se de suportul
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
Varșovia, unde a fost organizată revolta. Aceasta a fost plănuită cu încrederea că forțele sovietice, așteptând pe malul drept al Vistulei, în refacere, vor da un ajutor masiv în bătălia pentru eliberarea Varșoviei. Însă, nici un ajutor nu a venit din partea sovietică. Forțele Uniunii Sovietice au ocupat înainte fluviul și au dat polonezilor care au organizat revolta eticheta de „criminali” în radioemisiuni. În următoarele două luni, sovieticii au observat calm cum naziștii au reprimat cu brutalitate feroce eforturile revoluționarilor. După capitularea polonezilor
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
clasa politică locală, susținută preponderent de minoritățile conlocuitoare și de moldovenii românofoni care cred că ar avea de pierdut în cazul reunificării. Principala doctrină a antiromânismului în Republica Moldova este „moldovenismul”, concepție elaborată în URSS încă înainte de 1940, în timpul Republicii Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești din Ucraina, prin care se încearcă și în prezent să se demonstreze că în conștiința națională și în limba localnicilor, identitatea românească ar fi artificială și marginală, prin reinterpretarea "a posteriori" a identității locale medievale și tradiționale a
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
1967 membru al Prezidiului Academiei de Stiinte U.S.S.R. și un membru străin al Academiei Germane de Stiinte din Berlin. În 1971 a fost ales drept membru străin al Academiei Germane “Leopodina”. Doctorul Basov este un redactor-șef al jurnalelor științifice sovietice Priroda (natură) și “""Kvantovaya Elektornika"" (Electronică Cuantică). El este deasemenea un membru al Consiliului Editorial al “Îl Nuovo Cimento”. În 1970, doctorul Basov a fost premiat cu rangul de Erou al Muncii Socialiste, doctorul Basov fiind un membru al Comitetului
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
proprietari de pămînt. Către 1816 în sat trăiau circa 500 de oameni care se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor. Din 1872 și-a început activitatea școala de alfabetizare, care către 1915 număra 77 de elevi. În anul 1940 autoritățile sovietice au fixat 1 881 de locuitori în Cuizăuca. Războiul, foametea și deportările au micșorat numărul populației. În apropierea satului Cuizăuca, în inima pădurii se află Mănăstirea "Sfîntul Vasile cel Mare". Mănăstirea a fost fondată de cîțiva călugări în anul 1999
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
a înființat biroul său de proiectări în 1932. În 1935 a devenit proiectant principal, apoi proiectant-șef (1956-1984) al Biroului de Proiectări Yakovlev. Biroului de Proiectări Yakovlev a proiectat un mare număr de avioane de vânătoare folosite de Forțele Aeriene Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial. Cele mai cunoscute dintre aceste avioane sunt: În 1945 Yakovlev a proiectat primul avion sovietic cu motor cu reacție, Yak-15. El a proiectat și primul interceptor pe orice vreme, Yak-25P și primul bombardier
Aleksandr Sergheevici Yakovlev () [Corola-website/Science/329050_a_330379]
-
fiind excluși. Cercetările și exploatările ulterioare care au avut loc, au necesitat noi investiții, din moment ce planurile și documentele care au fost întocmite de Sovromcuarțit, nu au fost puse la dispoziția Statului Român. În perioada 1952 - 1960, România a furnizat Uniunii Sovietice 17.288 tone de uraniu metal, care a fost utilizat, cel puțin parțial, la programul sovietic de bombe atomice. Tot minereul de uraniu era transportat în afara României pentru a fi procesat, la început în Sillamäe, Estonia. Concentratul de uraniu era
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]