956 matches
-
retipăriri, publicând mai ales texte originale sau preluate din volume aflate sub tipar. Colaborează cu versuri, între alții, St. O. Iosif (Tudor Vladimirescu, 1901), D. Anghel (Populare spaniole, 1903), O. Goga (Fior, 1911, din volumul Ne cheamă pământul), G. Coșbuc (Spânzuratul, 1916). Se inserează proză și teatru de Al. Vlahuță (Cetatea Neamțului, 1901, din volumul România pitorească), N. Iorga (Mihai Viteazul, 1901), M. Sadoveanu (Zâna lacului, 1904, Întâia iubire, 1911), Ilarie Chendi, Ioan Slavici (Bobocel, 1904, Spaima zmeilor, 1908), M. Eminescu
CALENDARUL „MINERVEI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286021_a_287350]
-
a celor două relatări, Însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând În două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând Împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul În registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sale ca traducător se îndreaptă spre proza românească a secolului al XX-lea, a cărei ambianță socială este apropiată propriei sale creații. În versiunea maghiară dată de B. apar astfel Dulăii lui Zaharia Stancu, Bărăgan de V. Em. Galan, Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Tot în anii ’50, el realizează mai multe traduceri din folclorul românesc. Traduceri: Zaharia Stancu, Vérebek [Dulăii], Budapesta, 1956; Liviu Rebreanu, Akasztottak erdeje [Pădurea spânzuraților], Budapesta, 1957; Szegény ember okos leánya [Fata săracului cea isteață], Budapesta, 1958
BÖZÖDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285848_a_287177]
-
apar astfel Dulăii lui Zaharia Stancu, Bărăgan de V. Em. Galan, Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Tot în anii ’50, el realizează mai multe traduceri din folclorul românesc. Traduceri: Zaharia Stancu, Vérebek [Dulăii], Budapesta, 1956; Liviu Rebreanu, Akasztottak erdeje [Pădurea spânzuraților], Budapesta, 1957; Szegény ember okos leánya [Fata săracului cea isteață], Budapesta, 1958 (în colaborare cu Ignácz Rózsa și Jékelg Zoltán); Román népmesék [Basme populare românești], Budapesta, 1958; V. Em. Galan, Baragán [Bărăgan], Budapesta, 1961. Repere bibliografice: Szilágy Domokos, Zaharia Stancu
BÖZÖDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285848_a_287177]
-
ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... le stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el înalt și ea înaltă. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
continuă Carol, că a stat în temniță vreo douăzeci de ani. La un moment dat, i s-a adus vestea că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi dimineață a fost găsit în celulă spânzurat. Asemănător se întâmplă lucrurile cu păsările care trăiesc prea mult timp în colivie. Dacă le dai drumul, vor zbura fericite în pădure, bete de libertate. După câteva zile se vor întoarce. Uitând să mai trăiască în libertate, vor reintra în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Se întrerupse un moment; încrețindu-și fruntea, căută să reia firul poveștii. — Ce ziceam? Ah, da... Apoi însă lucrurile s-au schimbat. Banda se mărea de la o zi la alta. Foametea, violențele soldaților, abuzurile săvârșite de clarissimi... Au fost oameni spânzurați, sate arse și... Se întrerupse iarăși, privind în jur un moment, iar faptul că se știa înconjurat de soldați ai Romei, îi arătă, evident, că nu trebuie să întindă coarda prea tare în acel punct. — în sfârșit, reluă, violența a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
continuă Carol, că a stat în temniță vreo douăzeci de ani. La un moment dat, i s-a adus vestea că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi dimineață a fost găsit în celulă spânzurat. Asemănător se întâmplă lucrurile cu păsările care trăiesc prea mult timp în colivie. Dacă le dai drumul, vor zbura fericite în pădure, bete de libertate. După câteva zile se vor întoarce. Uitând să mai trăiască în libertate, vor reintra în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de mere de mine. pentru o oarecare imagine. pentru contur. I când pleci apar corăbii paralizate la mal se întâmplă să văd o fetiță desenată pe mere prinsă cumva între creangă și fruct. imaginează-ți durerea culesului imaginează-ți o spânzurată care se rupe cu fiecare gest mărturii din livada cu meri 5 vineri azi nu e liniște marea se zbate o să se verse, spuneai, o să dea pe dinafară dar eu te țin de mână și visez de parcă ai fi vie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de imperator intrară în sat, văzură un bărbat spânzurat de stejarul sub care fură rugați să-și lase caii. În coliba lui Julius Civilis, înconjurați de preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sunt alături de tine. Și-apoi, și-apoi, o, da, nici n-am intrat bine pe ușa apartamentului ei, că a și pescuit o sticlă de șampanie din frapiera cu gheață, mi-a dat o doză de cocaină mare cât funia spânzuratului, după care m-a luat de mână și m-a condus jucăușă în dormitorul ei, sala oglinzilor, cum îi spune ea. Cred că s-a strecurat o greșeală. Probabil că mă confundă cu un alt tip. În clipa următoare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele clipe, tot adevărul meu. Mai adevărată chiar și decât zăpada aceea, chiar decât urmele împleticite din ograda bisericii, chiar decât funia cu care mă jucam. Trebuia să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului”, spuse medicul, care Își simțea capul din ce În ce mai greu. „Iar faceți aluzie la numele cu care m-au blagoslovit părinții și bunul Dumnezeu?” „Nu fac nici o aluzie”, răspunse stomatologul. „Vreau doar să vă atrag atenția că ne aflăm totuși Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se lua la trântă cu un cavaler, el îl înșfăcă și sări cu el în lac pentru a se întoarce la suprafață singur și purtând, în triumf, armele cavalerului. În vreme ce Faleria îi repeta sfaturile, Roland a văzut armele lui Rinaldo spânzurate, ca trofeu, printre celelalte prăzi făcute de tâlhar, și, a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
își împart singurătatea. Despre vârsta a treia și problemele ei (observați că am evitat să folosesc cuvântul, știți dumneavoastră careă) nu se cade să vorbim, deoarece ne-am afla în situația nefericită a celui care pomenește de funie în casa spânzuratului. Și o concluzie: ideile care nu devin mobiluri pentru inițiative și fapte, nu au nici o valoare. Oficiile de bună gazdă ale colegei noastre s-au materializat într-o ceașcă de cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Gâtul îi era tăiat dinspre față, ca de un topor, iar capul îi atârna pe spate, prins de gât doar printr-o bucată subțire de piele. Nu puteam să-i văd fața, dar îi auzeam vocea. Zicea: „Trebuia să fiu spânzurată, nu decapitată!“. Zicea că a fost trimisă de judecătorul lumii de dincolo ca să găsească un înlocuitor. Pentru a se întoarce pentru viața următoare, trebuia să facă în așa fel ca înlocuitorul ei să moară la fel ca ea. O liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care a rămas precum o stană de piatră. Se apleacă și îi șoptește la ureche, în vreme ce mâinile lui trasează cercuri în aer. Statura lui robustă o împiedică pe Nuharoo să mă vadă. Sunt sigură de ce îi spune: cu cât sunt spânzurată mai repede, cu atât mai bună va fi viața ei. Îi descrie o viață fără rivale, o viață în care doar cuvântul ei contează. Nuharoo este prea speriată ca să gândească. Știu că nu are încredere în Su Shun, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deplin. Pânza contemporană a fost însă pictată, cu mai mare succes, de către alții, și a atribui palidelor sale povestiri despre târgurile moldovenești calități care strălucesc în literatura unui Camil Petrescu, a Hortensiei Papadat-Bengescu sau a unui Liviu Rebreanu (din Pădurea spânzuraților, dar chiar și din Ion, unde viața învățătorului și a preotului, stâlpii spirituali ai satului, ștearsă la Sadoveanu, e plină de tragism și de culoare la autorul Răscoalei) înseamnă să pui în mod arbitrar peste literatura română modernă pălăria unui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
arunca la coș, aceste manuscrise din care s-a extras tot... Iată, într-unul e topit Moromete însuși. Se numește Matei Dimir și apare în 1950, într-o situație specifică, într-un conflict în care protagoniștii sfârșesc unul ucis, altul spânzurat, altul executat pentru ucidere. Iată altul, cu scene închegate. E descrisă o masă țărănească, o discuție cu perceptorul satului, o scenă a ieșirii la seceriș, alta în care era implicat cel mai mic dintre Moromeți, și câteva portrete (portretul Guicăi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui Rebreanu: omul ar fi, după el, o ființă slabă, strivită de marile structuri în criză, în care trăiește și pe care nu le poate înfrunta (Pădurea spînzuraților) sau la care se adaptează, mîntuindu-se de greșeli printr-o credință (Ion, viața preotului și a învățătorului). Nu am îndoieli: de la Creangă la Matei Caragiale găsim un răspuns la eterna întrebare, în literatura noastră. Nu avem o literatură mică, chiar dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din copilărie, mort În apa adâncă a Gropanului de la Dunăre. Mi-am luat și unele mici măsuri de protejare a celor ce mă vor găsi: n-am băut și n-am mâncat nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură prea inteligentă: ochi beliți și limbă vânătă atârnând din gură precum cea a unui porc după Înjunghiere. Am mai auzit că, În urma unor astfel de triste Întâmplări, spânzurații masculi Își revarsă pentru ultima oară sămânța așa, ca să arate lutul lor cel Îndelung și adânc păcătos că nu se lasă cu una cu două și nu-și primește moartea fără să-i azvârle În obraz cea de pe urmă batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Era ceva tipic pentru secretarele-șefe să aibă printre cunoștințele lor șefi de poliție care să vrea să reintroducă spânzurătoarea. Fetele de la clasa de secretare-șefe n-aveau în cap decât pe mami și pe tati și povești de doi bani. Oricum, spânzurații nu suferă, zise tânăra cea masivă. Sir Frank zice că un călău bun poate să scoată un bărbat din celula condamnaților, să-l ducă sub trapă, să-i pună lațul de gât și să tragă de manetă în doar douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea de‑a binelea. Mă simt atât de groaznic! — Nu e vina ta! Iau un șervețel și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e a celor de la Daily World. — Îi urăsc! zice Suze pe un ton sălbatic. Ar trebui spânzurați și biciuiți. Așa a zis Tarkie. — A, da? zic, după o pauză. Deci... l‑a... văzut și el, așa‑i? — Sinceră să fiu, Bex, cred că sunt puțini cei care nu l‑au văzut, spune Suze cu jumătate de gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]