932 matches
-
mâna lui Himmler. — Ce fel de informații personale, Herr Prim-Ministru? — Mă tem că, din păcate, nu pot să-ți spun asta. Domnule, uitați cum stă treaba, dacă e să vâslesc În barcă, mi-ar plăcea să știu dacă sunt spărturi În ea. Asta e diferența dintre mine și un polițist obișnuit. El nu are cum să Întrebe de ce, eu da. Este privilegiul independenței. Goering dădu aprobator din cap: — Admir vorba dreaptă, fără ocolișuri. Eu nu zic doar că o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi Îndreptam umerii dintr-odată, deveneam rigid ca un faraon pe tron. Parcă se deschidea un gol Înainte-mi; parcă se surpa spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai spre infern. Ce mă mai strigară căutările toate prin spărtura sângelui. De-atâta alergare mi s-a-nvinețit carnea de pe trup Oh! Cum mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor Dar marea clipă ce sunt se zbuciumă-n lumi nevisate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Continuă. Conducătorul unității de intervenție spuse: - Suntem înăuntru. Am izolat scena. Cum le zice? Premiile Darwin? Știi tu, când răufăcătorii fac greșeli stupide? Stop. - Știu, răspunse Bell. Unde s-a împușcat? Stop. Bell îl localizase pe asasin nu din cauza vreunei spărturi în geam, ci din cauza unei mari pete de sânge pe una din ferestre. Haumann îi explică lui Bell că bărbatul folosise gloanțe îmbrăcate în cupru, care se loviseră de geam, explodaseră și apoi se întoarseră spre el, rănindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pistonul mașinii de lipit. Mașina funcționează cu benzină. De obicei cu mașina asta lipește țevile de plumb de prin casele oamenilor sau În canal. Acolo, lângă ceasul de apă, umed și mereu plin de limacși. Întâi Încinge țeava, lasă pe spărtură o lacrimă de cositor topit și cu o bucată de hârtie de ziar, bine Împăturită, unsă cu stearină, Întinde lipitura peste țeava spartă. Mirosul de stearină se amestecă cu mirosul frunzelor ude care ard sub dud și al gogoșilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al lichidului de răcire. În ceafa pufoasă a strungăriței, care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
părea mai cinstit decât veghea. Deși ajunsese de mult la concluzia că adevărul e intangibil, voia să se distanțeze cât mai mult de micile minciuni care Îi umpleau viața zilnică asemenea unui praf fin, ce pătrundea până În cele mai tainice spărturi. Luni, dis-de-dimineață, când niște licăriri tulburi, portocalii Începură să se strecoare printre crăpăturile jaluzelelor, se ridică În capul oaselor și notă: „O femeie, mai curând atrăgătoare decât frumoasă, s-a apropiat de mine; nu a venit la biroul de recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și plec. Nu Întârzii nici măcar să-mi schimb cămașa. Mă scol și plec. Acum. Mă prosternez la picioarele tale. Cad În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum. Încremeni brusc, auzind din depărtare un scâncet subțire. Ca al unui prunc abandonat Într-o pătură udă, pe o pantă a văii. Parcă primise sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când am strigat. Armin a venit la mine și a privit cu invidie obiectul pe care îl găsisem. XIItc "XII" Zbortc "Zbor" W. se întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Harper’s și intitulat În zilele de apoi. Dat fiind că, În februarie 1910, Henry era prins În ghearele unei depresii paralizante, suntem siliți să presupunem că a scris eseul Într-o perioadă de relativ calm din 1909, o spărtură În norii tot mai groși ai deprimării, căci este un text elocvent și optimist. Leon Edel, care a ajuns autoritatea supremă la nivel mondial În ce privește viața și opera lui Henry James, rezumă astfel eseul În monumentala sa biografie: „Dacă vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gravat nimic din care s-ar putea citi vreun semn de spaimă sau chiar de groază. Mai degrabă voi fi privit Waffen-SS ca pe o unitate de elită, care era aruncată în luptă de fiecare dată când trebuia astupată vreo spărtură în front, spartă vreo încercuire, ca aceea de la Demiansk, sau când trebuia recucerit Harkovul. Runa dublă de pe gulerul uniformei nu mi se părea scandaloasă. Pentru băiatul care se vedea bărbat, importantă va fi fost înainte de toate arma: dacă nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
substantive, cultivată de comandamentul general, a luat naștere un amalgam a cărui viitură deviată a măturat din cale tot ceea ce realitatea găsea în materie de obiecții meschine: „În conformitate cu ordinul Führer-ului, se aștepta ca a douăzeci și cincea divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar fi putut manifesta în orice caz Divizia Frundsberg, care ar fi putut fi considerată ca aparținând grupei de rău augur a lui Steiner. Nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de zi în pubele de gunoi. Deoarece priveam la risipa asta fără o vorbă, sentimentele amestecate nu puteau fi decât bănuite. Este oare posibil ca oglinda în care văzusem până atunci, înfrumusețată, imaginea învingătorului să fi prezentat dintr-odată o spărtură? E drept că evreilor și nouă, care eram de aceeași vârstă cu ei, ne reveneau destule resturi, dar la asta se și rezuma viața noastră în comun. Supravegheați doar neglijent, ne înfruntam din vorbe de îndată ce pauzele de lucru ne ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voiam să am nimic de a face. Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume să umpli spărtura care, deși nu era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărămizi sparte. „Toate astea“, le-am declarat pontifical ignoranților, vorbindu-le din chioșcul-casă de bilete unde am dat lovitura cu zero patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată; esențial pentru gustul rafinat este spațiul circulant dintre muluri și spărturi“. Critica, nevăzând dincolo de vârful nasului, n-a captat evoluția Înregistrată Între timp, care stătea mărturie, și s-a mărginit să deplângă lipsa frunzelor, fructelor și picioarelor. Rezultatele campaniei, pe care nu șovăi s-o calific drept imprudentă, nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar adevărat, că noi, băieții de pe vremuri, am Îmbătrânit: pletele ni s-au rărit, câte o ureche ni se astupă, zbârciturile noastre prind scame, măseaua are concavități, tusea prinde rădăcini, spinarea ni se face cocoașă, piciorul ni se prinde În spărturi de piatră și, Într-un cuvânt, pater familias Își pierde valabilitatea. Pentru mine venise, fără doar și poate, momentul aparent să-i cer doctorului Narbondo să mă facă nou-nouț, mai ales dacă țineam seama că el schimba organele uzate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lustruită, Încât Norman putu vedea fața lui Harry, deformată de curbura peretelui exterior. — Da, așa cum bănuiam. Aceste marcaje cabalistice, cum le numești tu, Ted, nu sunt deloc decorative. Au o cu totul altă destinație și anume să mascheze o mică spărtură În suprafața sferei. În acest fel Își reprezintă ei o „ușă“. Harry se retrase. Și totuși, ce este sfera? — Am să-ți spun ce cred eu, zise Harry. Cred că această sferă este un container gol, cred că Înăuntru are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Timp berechet. Aduse submarinul aproape de DH-8. Reflectoarele din exteriorul habitatului răspândeau o lumină galbenă și palidă. Probabil că energia era pe terminate. Stricăciunile cilindrilor erau vizibile: șuvoaie de bule ridicându-se din cilindrii A și B, cavitățile din D și spărtura din E, cilindru care era deja inundat. Habitatul era zdrobit și pe moarte. Dar de ce venise atât de aproape de habitat? Privi cu coada ochiului la hublouri și Își dădu seama că, de fapt, spera să-i vadă pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și Începu să plângă din nou. Norman Încercă pe rând toate trapele: Cilindrul B - blocat; Cilindrul C - blocat; Cilindrul D - blocat. „Atențiune. Treisprezece minute și numărătoarea continuă.“ Se afla lângă Cilindrul E, care fusese inundat la un atac anterior. Studie spărtura cu margini neregulate din Învelișul exterior. Gaura era Îndeajuns de mare ca să se poată strecura Înăuntru, dar avea marginile extrem de ascuțite și, dacă-și tăia costumul... Nu, decise el. Era prea riscant. Se deplasă sub Cilindrul E. Avea oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
distrus. — Poate că a fost distrus mai târziu, În timpul exploziilor. — Prea complicat, spuse Norman. Să găsim ceva mai simplu. A fost un accident care a avut loc brusc și ne-a luat prin surprindere. În habitat s-a produs o spărtură, instalația de purificare s-a avariat și, În consecință, majoritatea oamenilor a murit, iar noi am scăpat pentru că... — Ne aflam În submarin? — Perfect! spuse Norman. Când au căzut sistemele, noi ne aflam În submarin. De aceea noi am supraviețuit,iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care destinul dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile vremii, un cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
surprins aici acum peste viețile accidentale ale dragostei. Și, Ea, cea care m-a făcut să cunosc în trupul nopților ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE. ȚIPĂT GLACIAL AL DELIRULUI Noaptea s-a lăsat peste sufletul universului în care dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]