KorAP: Find »[drukola/base=spătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...139 >

3,462 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

proporții, dădea un aer maiestuos colibei, umplând-o de zgomotele și foșnetele unei familii fericite. în sfârșit, aproape de intrare, erau paiele pentru oaspeți, peste care dânșii se așezară deîndată în această ordine: la perete Barzovie-Vodă, lângă el Cosette, în dreapta ei spătarul Vulture, iar în dreapta spătarului bietul rapsod Broanteș, pe bruma de paie ce-i mai rămăsese de le ceilalți. Covaliov așteptă ca doamna Știucî să bea apă și să ajungă la locul ei, aruncă doi-trei pești câinelui, stinse opaițul și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
maiestuos colibei, umplând-o de zgomotele și foșnetele unei familii fericite. în sfârșit, aproape de intrare, erau paiele pentru oaspeți, peste care dânșii se așezară deîndată în această ordine: la perete Barzovie-Vodă, lângă el Cosette, în dreapta ei spătarul Vulture, iar în dreapta spătarului bietul rapsod Broanteș, pe bruma de paie ce-i mai rămăsese de le ceilalți. Covaliov așteptă ca doamna Știucî să bea apă și să ajungă la locul ei, aruncă doi-trei pești câinelui, stinse opaițul și îl auziră escaladând salteaua. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
locul ei, aruncă doi-trei pești câinelui, stinse opaițul și îl auziră escaladând salteaua. în colțul lor câțiva copii adormiseră iar alții nu prea. Nu ne rămâne decât să dormim! - șopti Barzovie-Vodă de lângă perete. — Ușor de zis - răspunse tot în șoaptă spătarul Vulture. Nu știu ce se-ntâmplă, dar am o trezie în mine... ceva de speriat. Tu stai bine, Cosette? Nu mă pot plânge - șopti țigăncușa. Am dormit în condiții și mai proaste. Dă, Doamne, să mă ia somnul - se rugă spătarul - că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
șoaptă spătarul Vulture. Nu știu ce se-ntâmplă, dar am o trezie în mine... ceva de speriat. Tu stai bine, Cosette? Nu mă pot plânge - șopti țigăncușa. Am dormit în condiții și mai proaste. Dă, Doamne, să mă ia somnul - se rugă spătarul - că dacă mă ia la timp, mă leg să zugrăvesc toată mănăstirea Secu și să-i schimb iconostasul. — Amin! - șopti Cosette. Episodul 142 CONTINUĂ NOAPTEA DE POMINĂ Deodată, din partea în care odihnea Barzovie-Vodă se auzi un foșnet, apoi încă unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
leg să zugrăvesc toată mănăstirea Secu și să-i schimb iconostasul. — Amin! - șopti Cosette. Episodul 142 CONTINUĂ NOAPTEA DE POMINĂ Deodată, din partea în care odihnea Barzovie-Vodă se auzi un foșnet, apoi încă unul și încă unul. în urma acestor trei foșnete, spătarul Vulture și Cosette văzură că Barzovie se răsucise spre ei și ținea ochii deschiși. — Ușor somn ai, Măria-Ta - șopti spătarul. — N-are ce să mi-l împovăreze - șopti și Barzovie. Am fost un domn bun: ce-am făcut, aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
din partea în care odihnea Barzovie-Vodă se auzi un foșnet, apoi încă unul și încă unul. în urma acestor trei foșnete, spătarul Vulture și Cosette văzură că Barzovie se răsucise spre ei și ținea ochii deschiși. — Ușor somn ai, Măria-Ta - șopti spătarul. — N-are ce să mi-l împovăreze - șopti și Barzovie. Am fost un domn bun: ce-am făcut, aia visez. — Da’ văd că nu vă prea iau visele - zise șăgalnic țigăncușa lungită. — Mirosul acesta de pește... Nu sunt obișnuit... - răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și-a citi corect în Cartea ăstei lumi? Nu, jună copilă - își mai zise el - nu mă atrag puternicele, dar trecătoarele tale farmece. Pentru mine nu ești decât o interpolare”. „Fă-mă, Doamne, să sforăi - se ruga la rândul său spătarul Vulture - și fă-o și pe ea să sforăie, căci nimic nu-mi e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș!... Tăcutul Broanteș stătea covrig pe mâna, pe bruma, pe mai nimicul de paie rămas și privea. Fie privirea lui Broanteș privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
privirea noastră. în cazul în care urmărim traiectoria dreaptă a privirii rapsodului, constatăm că vedem la 2,5 cm spatele mătăhălos, greu încercat în 1623 (octombrie - Podul Negruî, 1627 (februarie - Poiana Surăî și 1631 (tot octombrie, dar la Ilișeștiî al spătarului Vulture. Admițând cazul particular când privirea se face tot una cu ochiul minții și având capacitatea de a imagina a lui Broanteș drept condiție necesară și deocamdată suficientă, să presupunem acum reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
când privirea se face tot una cu ochiul minții și având capacitatea de a imagina a lui Broanteș drept condiție necesară și deocamdată suficientă, să presupunem acum reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce vede el? Peste spatele spătarului vede năsucul poznaș al Cosettei, mai departe bărbia dublă odată cu trecerea anilor a lui Barzovie-Vodă, mai încolo zidul de lut nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată-ne acasă! - suspină Barzovie-Vodă. O, ce n-aș da să pot rămâne mereu pe pământul acesta! — Păi, dă tribut, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - și-aice-ți rămân oasele, precum dorești. Dă un tribut mai mare decât cel de-acum și-ți făgăduiesc că-n trei săptămâni din Sima-Vodă nu mai rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dă tribut, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - și-aice-ți rămân oasele, precum dorești. Dă un tribut mai mare decât cel de-acum și-ți făgăduiesc că-n trei săptămâni din Sima-Vodă nu mai rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare fără tribut nu se poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mare decât cel de-acum și-ți făgăduiesc că-n trei săptămâni din Sima-Vodă nu mai rămâne decât Sima, un drumeț spre Stambul. — O, spătare! - făcu Barzovie-Vodă. O, tempora! Oare fără tribut nu se poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să trimită atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
noi cu altceva. — Cu ce? - zise trist Barzovie-Vodă. Cu grâul s-a obișnuit, aur n-avem, iar Cotnarul, de când și-a snopit în bătaie haremul, îl refuză. — Trebuie să-i dăm ceva nou, ceva ce n-a mai văzut - zise spătarul Vulture. Cunosc eu lângă Bârlad un boier, un om umblat, a bătut și Răsăritul și Apusul. Când a bătut Răsăritul, a fost cum a fost, dar când a bătut Apusul și-a adus de-acolo un fel de tufa, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pui în pământ și după un timp o scoți și-am auzit că toți la curtea lui s-au îngrășat de cât mănâncă din ce dă tufa aia. — Și cum îi zice la tufa? - întrebă Cosette. — Tufă de barabule - răspunse spătarul. Pentru că tufa dă barabule și barabulele se mănâncă. — Și crezi - zise Barzovie-Vodă - că dacă ducem sultanului barabule și presupunând ca o condiție sine qua non eventualitatea că o să-i placă, va considera el necesar să schimbe actuala stare de lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o să-i placă, va considera el necesar să schimbe actuala stare de lucruri, chiar trecând peste firești considerente strategice care cer continuitate pe tron, și să mă pună pe mine în detrimentul lui Sima-Vodă? — Dumneata iar vorbești ca din cărți - zise spătarul. Eu am văzut acum vreo treizeci de ani cum Stanciu-Vodă a luat domnia pentru două luni c-un sac de zarzăre, plus bineînțeles tributul. Tributul venea oricum, așa că la alegere au cântărit mult zarzărele. Episodul 171 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (Iî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îmi arde una și pleacă. Chiar vreau să vă-ntreb: nu sunteți atât de bun să v-apropiați și să-mi dați o palmă? Se uitară cu toții uimiți la el. — Și ție ți-a dat prin cap lucrul ăsta? - făcu spătarul. — Ei, mie! - zise țiganul. Dacă-mi venea mie gândul ăsta, stăteam aici de mic. Nu mie. Boierului i-a venit. Mi-a zis: „Mă, Tănase, ai îmbătrânit; de muncă nu mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Mă, Tănase, ai îmbătrânit; de muncă nu mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te la răscruce și fă ce-ți spun eu”. Mare minte, boierul meu, Dumnezeu să-i dea sănătate! — Și banii cine îi ia? întrebă spătarul. — îi împărțim pe din două: jumătate boierul, jumătate eu. La zece palme câștig cinci galbâni. Nu e rău. Mi-am făcut și casă. — Și cât câștigi pe zi? — în zilele de târg scot până la cinșpe galbâni, dar sunt zile când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vreo două, să nu plec cu mâna goală. — Vodă s-a oprit? Da - răspunse Tănase - s-a oprit și-a dat de patru galbâni. Om de treabă, nimic de zis. Episodul 175 SPRE CONAC — Da’ azi a trecut cineva? întrebă spătarul Vulture. — A trecut un negustor polac, de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]