KorAP: Find »[drukola/base=spahiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...25 >

617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii țâșniră spre cer. Atac asupra voievodului! Mențineți pozițiile! - Doamne, ajută-ne Doamne, dacă ne vezi pe ceața asta... șopti spătarul, blocând o lovitură de iatagan și tăind rapid, orizontal, pieptul unui spahiu. Călăreții din jurul lui simțiseră, Însă, că se Întâmpla ceva grav. Din flancul drept, comisul Toader trimise curieri spre voievod. Flancul stâng ceda. Din cinci mii de călăreți, comisul mai rămăsese cu jumătate. Iar presiunea otomană continua să crească. Dar comisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă atacul pe firul văii, urcând spre trâmbițași. Ziua nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană! Sună intrarea voievodului În luptă! Sunetul cornului se Înălță, aspru, În cerul Vasluiului. Călărimile tresăriră. Măria sa intră În luptă! Bătălia nu e pierdută!. Apoi cornul anunță ordinul căpitanului Oană. Zid În jurul măriei sale! urmat de un ordin care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mult În acea zi. Șoapte se auzeau din om În om, pline de nume și urmate de tăceri. - Căzu Ion al lui Suru, din Buciumeni... - Căzură Nechifor și Simion Aparaschivei, amândoi frații, din Nicorești... - Căzură flăcăii din Bălteni, rupți de spahii lângă pod... Nu scăpă nici unul că veni urgia drept peste ei... - Doamne apără-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
asta vor fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tânărul. La două mii de pași se afla scumpul meu tată, care a văzut atacul nostru, a intervenit cu o sută de Apărători, a tăiat retragerea turcilor și m-a scos din luptă. Abia am apucat să ucid trei sau patru spahii. E un nesuferit. - Și tu ești un nesocotit! spuse Oană, fără supărare. - Bine, bine, spuse Erina, o să lămuriți povestea asta mâine dimineață. - Dimineață? se miră Alexandru. Am de gând să dorm cel puțin până la prânz! Până deseară! - Atunci mâncați repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Topkapî, imobilizat de gărzile sultanului, dar salvat de Îngerul păzitor, Îmbrăcat În ienicer. Ceilalți doi fuseseră arestați, independent unul de celălalt, În cartiere diferite ale capitalei turcești. Unul putuse fi salvat de Înger, căci nu era escortat decât de patru spahii. Celălalt fusese dus la Închisoarea Edikule, pentru interogatoriu. Oană ordonase, prin mesaje pe calea săgeții, eliberarea lui, În timpul nopții, de către un grup de șase Îngeri. Altminteri, prin tortură turcii Îi puteau smulge fragmente de informații care puneau În primejdie corabia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stabilit de Gabriel, dar găsea mereu câte un colț pe care nu-l remarcase. Istanbulul era aglomerat, pitoresc și puternic militarizat. Nu trebuia să fii un expert al informațiilor ca să-ți dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie roșie. Lui Oană i se păru că Îl văzuse cândva, dar nu-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse comandantul turc cu un glas puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși, Între noi fie vorba, domnitorul nu este obiectivul nostru. Iar căpitanul nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși, Între noi fie vorba, domnitorul nu este obiectivul nostru. Iar căpitanul nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă... spuse, mai Încet, căpitanul. Luați-l pe Ștefan de la malul Dunării... acesta e ordinul. - Am Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai departe, până la măria sa. De acord? - Așa rămâne! se auziră mai multe voci. Simion descălecă, Își puse arcul și săgețile la spate și o luă la fugă Înapoi, oprindu-se În zăpadă ca să se asigure că nu e văzut de spahii care țineau sub Încercuire conacul. Apărătorii conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și culcară caii. Ceilalți porniră mai departe, spre voievod. Tropotele lor fură auzite de iscoadele turcești, care făcură semn comandantului că Apărătorii au părăsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și culcară caii. Ceilalți porniră mai departe, spre voievod. Tropotele lor fură auzite de iscoadele turcești, care făcură semn comandantului că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că mi-l lași mie! strigă tătarul, cu o expresie de furie pe față. Ai promis! Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe care Oană Îl ucisese cu șaptesprezece ani În urmă, când pornise În căutarea lui Ștefănel. Așadar, În toți acești ani, Ogodai căutase momentul răzbunării. Și Îl găsise. - Cine ești? Îl Întrebă, calm, pe comandantul turc. - Sunt Ali beg. Comandantul spahiilor luminăției sale Mahomed al II-lea. Un om care te respectă, deși ești unul din cei mai răi dușmani ai noștri. Te-am văzut luptând la Vaslui. Și știu multe alte lucruri despre tine. Iar tu știi multe lucruri care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă, ironic, Oană. Cum e când trimiți un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de sânge. Făcu un pas spre primul rând de ieniceri, care se retrase tot cu un pas. Mai făcu unul. Din pridvor se auzi strigătul spahiului: - Nimeni nu intră În luptă cu căpitanul! Chiar și rănit, va ucide prea mulți dintre voi! Retragerea cu un pas! - Doamne... Doamne... repetă Simion, În neștire. Îl omoară pe căpitan... Spune-mi Doamne ce să fac, că nu știu, netrebnicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți doi spahii care se apropiau. Dar În spate se aflau peste cinci sute de călăreți care porniseră În urmărirea lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]