533 matches
-
masa, mâncase înainte, iar acum n-avea altă treabă decât să se ocupe de el. Îi punea în farfurie, apoi se așeza în capul mesei, pe un taburet, își lăsa mâinile în poală și n-avea alt țel decât să sporovăiască. Daniel ar fi vrut să nu-i asculte cum stau la taclale, dar n-avea de ales. Acuma lucrurile s-au lămurit, o auzea pe maică-sa spunând. Continua o discuție începută mai înainte. Cu capul pe perna acoperită de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram Iancu, pe care o ocupa dintr-un gard într-altul. Din mers cineva îl înghionti pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Jenat, se grăbi să iasă din zona nișei-antenă pentru a nu fi obligat să asculte o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în grupulețe, sporovăind în voie și râzând. Ieși pe coridor și închise ușa în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
confuzii dintre ficțiune și realitate, însumate în figura patetică dar sinistră a lui Seagrave deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți, reprezentând părți de mașini sport construite la cerere și berline de lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui Dej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei fericiri banale. Pe care n-o vor cunoaște niciodată. Alungă acel gînd, dar păstră un pic de bucurie de pe urma lui. - Ai face măcar o dată În viață ceva pentru copilul tău? - Crezi că ți-aș putea refuza ceva? Semeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
idele lui iunie? Dar când ai sosit În oraș? — De trei zile. Taman la vreme ca să asist la triumful dumitale. Taman la vreme ca să ca să fii de față În noaptea crimei, se gândi Dante scrutându-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi mergea bine și vorbeau tot mai rar despre el. Scaunul său era Însă liber. Pentru orice eventualitate. Dacă Îl apucă din senin un dor de frig și zăpadă? Elveția e scumpă, iar Austria nu mai e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dăduse regizorul. Mai toate fetele primesc de la regizori flecuștețe ieftine, dar al lui Betty era scump. Era agățat de un lănțișor și avea o cutiuță de catifea. Îmi amintesc că în seara aia Betty era în al nouălea cer, și sporovăia fără încetare. — Ți-a spus cumva titlul filmului? Sheryl clătină din cap. — Nu. — A pomenit vreun nume legat de filmul ăsta? — Dacă da, nu-mi amintesc acum. M-am uitat în jur, am numărat douăsprezece paturi de campanie la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei, ci al unei alte femei. Și de fiecare dată când atingea un bărbat din jurul ei, duceam involuntar mâna la revolver. Timpul se scurgea încetișor, într-o pâclă bleumarin și kaki, cu un strop de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi iubit și nici n-ar fi sângerat de moarte în brațele mele. Tăcerea lui Re-nefer pulsa de durere, dar când m-am întins s-o iau de mână, ea și-a reluat zâmbetul vesel și s-a întors să sporovăiască despre frumusețea palmierilor sau despre poziția înaltă a fratelui ei ca scrib-șef și supraveghetor peste preoții lui Ra. Mi-am întors ochii spre apă și i-am ținut acolo până când am ajuns la Teba. Marele oraș era uimitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii mari se repeta. Până la sosirea Moașei, toți sporovăiau, uitând adesea că se aflau lângă un mormânt. Discuțiile ajungeau să fie pipărate, iar Călugărul nu pierdea niciodată prilejul să ne aducă aminte de faimosul tratat scris pe la începutul secolului de un pictor al cărui nume îl uitase, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și li se păru că hainele străine îi strâng prea tare. Și le scoaseră amândoi, lăsîndu-și numai o bucată de pânză în jurul coapselor. Acum păreau niște robi ca toți robii negri, așa cum înșiși au fost cândva. Stătură așa multă vreme, sporovăind liniștiți, când deodată, de după tufe, se aruncară asupra lor patru oameni înarmați. Aveau și lațuri de frânghie. Luat pe neașteptate, Auta fu doborât cu fața la pământ, și doi inși pe care nu-i vedea îi suceau mâinile la spate căutând să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți studenții din București își modificaseră din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până când aceasta plânge Încet. Poți să amesteci puțin În sosul acela, Kate? Cheryl intră În bucătărie și se apucă să dezghețe crochete de brânză și sos vol-au-vent pentru cocteilul de mâine. Mă simt atât de singură atunci când Barbara și Cheryl sporovăiesc În bucătărie, În ciuda faptului că sunt și eu acolo. Îmi dau seama că așa este de secole. Femeile Își văd de treabă și schimbă priviri complice și oftaturi indulgente În ceea ce privește bărbații. Dar nu am devenit niciodată membră a Lojei Șorțurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din răsputeri căruța șubredă În care mai rămăseseră doar Va și uimirile sale, ceilalți, făcându-li-se milă de caii asudați, se dădură jos și mergeau sporovăind În urma căruței a cărei cai cunoșteau drumul și cu ochii Închiși. În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte ca Victor Olaru să-l mai cinstească pe căruțaș cu un rom, o secărică și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mă crezi. Poate, chiar nu mai am vanități. O fac dintr-o mare nevoie de liniște. ― Nu te îngrijorează această nevoie, Galilei? ― La început, m-a îngrijorat Nu eram obișnuit să rămân singur. Dar când am auzit cam ce se sporovăiește pe seama mea, m-a cuprins o revoltă surdă. Am înțeles că nu mai interesa pe nimeni, de fapt, ce gândeam eu. Nu mai eram decât un "caz". Și acela, închis, cu crucea pusă."Galilei? A, da, cel care a abjurat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cumva face cafea? Fac eu pentru toată lumea, adăugă rapid. Violet se comporta ca la carte. —Fisher, dragul meu, poți să-mi arăți cam pe unde să o iau? Braț la braț cu Fisher, traversă sala către zona unde era bucătăria, sporovăind. Mesajul era clar; nu era nevoie să stea să-și apere teritoriul de cineva atât de lipsit de importanță ca Tabitha. Hazel dădu cu bâta în baltă, surprinzător pentru o actriță așa de bună, și spuse gânditoare: E chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așteptăm să ne salute el. Violet dădu din cap. —Bun. Veniți? făcu ea către mine și Janey. Am clătinat din cap. Eu mă plimb pe aici. Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor Nunn, sporovăind cu glas tare, având grijă să nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu privirea pe Violet, părând de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și revină. Tuturor celorlalți petrecăreți li se spusese că Violet căzuse și se lovise la cap și, cum aceștia erau prea ocupați cu distracția, n-au făcut decât să scoată niște sunete de îngrijorare, după care și-au continuat matoleala, sporovăind de zor. Cântecul și voia bună care urmară învăluiră congregația, în timp ce noi ceilalți - Hugo, eu, MM, Matthew și Janey - ne-am adunat în biroul mamei lui Matthew pentru a ține un adevărat consiliu de război. Violet încă o ținea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
palatul sultanului. Încăperea în care am fost primiți era mare și înaltă, cu un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc încântate să mă vadă. Sporovăiră câteva clipe în legătură cu prezența mea acolo, apoi una dintre ele se ridică greoaie, mă luă de mână și mă instală într-un colț îndepărtat al încăperii, făgăduindu-mi să-mi aducă jucării. N-am văzut urmă de jucării, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie, desigur, dar și fără mare tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
discuții ce avea să schimbe multe lucruri în viața mea. Sara cea Bălțată se dusese la haremul lui Zeruali ca să-și vândă parfumurile și flecuștețele, cum făcea și în casele și palatele din Granada. În tot timpul vizitei, femeile nu sporovăiseră decât despre noua căsătorie a stăpânului lor, făcând glume pe seama vigorii lui neslăbite și discutând despre consecințele acestei din urmă achiziții asupra favoritelor din acel moment. Omul avea deja patru neveste, cât îi dădea voie Legea să aibă atunci; trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]