506 matches
-
poartă pasul. Nici nu mă-ntreba ce-aștept, atunci când stau privind departe... Nici eu nu știu ce am, dar am ceva... 24 septembrie 1964 Nimic. Iar nimic. Din ce În ce tot mai mult nimic... 25 septembrie 1964 M-ai auzit vreodată sporovăind despre una și alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Folosiți cea mai apropiată ieșire de locul în care vă aflați. Toate luminile se aprinseră. O zări pe Katherine Tunney la ieșire, zâmbind și însemnând oamenii să iasă. Te rog, îi spuse el în gând, ieși afară odată. Pleacă! Spectatorii sporovăiau însuflețiți în timp ce se ridicau de pe scaune - putea vedea asta vag, din cauza luminilor încă fixate pe el. Toți priveau către însoțitorii lor, întrebându-se cine să iasă primul. Și în ce parte să o apuce. Începură apoi să își cheme copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Gata, fetelor, ajunge cu prostiile. Avem un subiect serios de discutat, anunță Adriana. Știa că Leigh n-avea de gând să vorbească prea mult despre logodna ei — dovedise chestia asta cu vârf și îndesat cu o zi înainte când a sporovăit entuziasmată despre noul autor foarte important pe care trebuia să-l editeze (aceeași trăncăneală disperată pe care fetele nici n-o mai luau în seamă după atâția ani în care o ascultaseră pe Leigh spunând “Am ratat detot finalul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se transformă În magazin de pompe funebre. Mă Întreb dacă nu cumva moare omul și după două ceasuri vrea s-o ia de la capăt. Vorbele astea o făcură pe Ruby să se Înece de râs. Atâta au râs și au sporovăit, că trecu o groază de vreme până să se gândească să se uite pe meniu. Abia când chelnerul veni a treia oară să Încerce să ia comanda, hotărâră și ei că ar fi cazul să se gândească la mâncare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plăcere. Până la urmă, nu prea a avut destul timp ca să vorbească cu Sam, În parte pentru că telefonul suna Încontinuu, și În parte din cauza lui Chanel carea părea foarte hotărâtă să-i povestească lui Sam tot istoricul ei ginecologic. În vreme ce Chanel sporovăia, ea continuă să desfacă păturile. — Oricum mi-au scos fibroidele În ’98. Toate femeile din familia mea au avut fibroide. Se pare că asta ne ține de patru generații. Apoi au verificat dacă aveam ovare polichistice. Se pare că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-mă!“ Și când Eugenia trecu pe lângă el, când se încrucișă cu el, o salută mai mult din ochi decât cu pălăria. Fu pe punctul de a se întoarce ca să se țină după ea, dar triumfară bunul-simț și dorința de-a sporovăi cu portăreasa. „Ea e, da, ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă căuta. Eram sortiți unul altuia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și, știi și tu, și-o predică se poate structura foarte bine într-un dialog... — De ce?... Pentru că oamenilor le place conversația de dragul conversației, chiar dacă nu spun nimic. Sunt unii care nu suportă un discurs de-o jumătate de ceas, dar sporovăiesc trei ceasuri într-o cafenea. E farmecul conversației, al vorbitului de dragul vorbitului, al vorbitului rapid și descusut. — Tonul discursiv îmi e și mie nesuferit... — Da, plăcerea omului stă în vorbire, în vorbirea vie... Și mai presus de orice, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fratelui meu fusese deci pecetluit. Avea să devină desenator tehnic de mașini, trebuia încă de luna următoare să se prezinte la Elektrokonzern la examen, și „Oha“ o să aibă grijă să-l promoveze. Cazul fusese rezolvat, puteau să bea și să sporovăiască în liniște mai departe, iar fratele meu se uita la modelul plafonului, așteptând. Dar nimeni nu-i lua apărarea. Ochii tatei tremurau doar, până și mama tăcea. Părăsit de toți, fratele meu stătea singur acolo, nemișcat - și eu mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
c-o să descoperiți că persoanele care pretind că mărimea nu e totul sunt bărbați care au penisuri foarte mici. Mai târziu, când s-a terminat. Vreau să zic când s-a terminat a treia oară. Am rămas întinși în pat, sporovăind și râzând. Îți aduci aminte de ziua aia la sală? m-a întrebat Adam. —Mmmmmmmm, am răspuns eu. Eram așa de relaxată și de mulțumită, că abia puteam să vorbesc. —A fost groaznic, a continuat el. De ce? am vrut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
subiectul nu are importanță, mai ales dac-ai văzut Little Big Man În ’70, accentul cade pe valoarea cromatică Într-un film spațializat În uleiuri de mare efect, cu bizoni, cavalcade, praf, indieni pentru prima oară pot fi auziți indieni sporovăind mai multe minute În graiul lor autentic devastat puțin mai tîrziu de intelectualii de pe May Flower, prilej cu care se observă bizara asemănare dintre limba sioux și cea japoneză, dacă nu cumva s-o vorbi În japoneză -, cu un lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Cohen, Mickey Cohen junior, care era Îmbrăcat șic, Într-o hăinuță flocoasă de catifea. Ed Își trecea În revistă Însemnările de la discuția cu Whalen. Acesta bătuse cîmpii, imposibil de stăvilit. Whalen a rîs de teoria fraților Englekling și a sporovăit În voie pe tema crimei organizate din L.A. Activitatea mafiotă intrase Într-o stare de somnolență după ce Mickey C. poposise la mititica. Părerea unui cunoscător: după căderea lui Mick banii din conturile elvețiene au fost ușuiți: mălai pentru reconstrucție. Morris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mickey Cohen. Și Van Gelder, cu vizita lui, cu două săptămîni Înainte de Nite Owl, În aceeași perioadă cînd frații Englekling Încercau să-l ungă pe Mickey - Întîlnirea cînd au dat pe cioc tărășenia cu pornografia. Tipul de la Închisoare continua să sporovăiască. Jack Îi Închise telefonul În nas. Cazul Nite Owl Începea să se urnească. CAPITOLUL 57 Ed o conduse pe Lynn Bracken acasă, vrînd să mai facă o Încercare cu ea Înainte de a o aresta. Lynn a protestat, apoi a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a cerut niciodată să spună cum le cheamă. Ședea între Louis și Mark, care părea mai puțin rezervat și reținut decât în ocaziile anterioare. Sporovăia liber despre munca lui și Târgul din Bagdad și ce dezvăluia el despre ambițiile lui Saddam cui avea ochi să vadă. Graham înregistra conversația pe un casetofon cu bandă subțire din buzunarul interior al sacoului: asta însemna că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi-e greu să țin socoteala intrărilor și ieșirilor voastre. — Și nici urmă de Dorothy, nu? se aventură Hilary. — Singura persoană pe care am văzut-o, spuse bătrâna, a fost tatăl tău. A trecut pe aici acum câteva minute. Am sporovăit și noi un pic. Phoebe și Hilary schimbară priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu să vorbească foarte rar și deslușit. — Mătușică, Mortimer nu mai e printre noi. A murit, alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio cu tranzistori pus pe noptieră. — A, Michael! exclamă ea. Ai venit mai repede decât mă așteptam! E deja momentul să sporovăim și noi un pic? — John Farringdon, spuse el, trecând direct la obiect. A fost tatăl meu, da? — În sfârșit ai înțeles! Bravo, Michael! Excelent! Deși, ca să fiu absolut sinceră cu tine, mă așteptam să ajungi la această concluzie ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
până când aceasta plânge Încet. Poți să amesteci puțin În sosul acela, Kate? Cheryl intră În bucătărie și se apucă să dezghețe crochete de brânză și sos vol-au-vent pentru cocteilul de mâine. Mă simt atât de singură atunci când Barbara și Cheryl sporovăiesc În bucătărie, În ciuda faptului că sunt și eu acolo. Îmi dau seama că așa este de secole. Femeile Își văd de treabă și schimbă priviri complice și oftaturi indulgente În ceea ce privește bărbații. Dar nu am devenit niciodată membră a Lojei Șorțurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița se pierde cu ghiozdan cu tot în nor, călcând apăsat, cu mersul ei abătut, fără să observe că plutește. Copiii din fața ei își continuă drumul sporovăind nepăsători și se urcă gălăgioși într-un tramvai. Rămân cu privirea în sus, la norul alb care și a schimbat înfățișarea. Acum pare a fi un inorog alb, cu cornul lui maiestuos îndreptat spre soare. — Ce-i cu tine? aud
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asemenea unor limbi de șerpi veninoși. Ceva se frânsese înăuntrul meu, înțepenindu-mă. M-am ridicat cu greutate și am pornit spre stația de autobuz târșâindu-mi picioarele. Era liniște deplină în casă, când am intrat. Nu se auzea radioul sporovăind, ca de obicei, nu se auzea nici glasul mamei, dialogând la telefon cu tot felul de cunoscuți, nenumărați cunoscuți. Am auzit, în schimb, în mod surprinzător, niște suspine. Cineva plângea. Cineva plângea în dormitorul alor mei. Am deschis ușa speriată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și mai punea întrebări neutre, ca să nu se dea de gol că nu-și amintește deloc de ea. — Mai țin legătura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi-e dor să mîncăm iar Împreună”, și, ca prin minune, ne trezirăm În casa mătușii mele, ea trăia, mă miram cum de trăia, ca În vremea cînd eram elev În penultima clasă de liceu, ne conduse În bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de cînd stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prînzul zilei, la tribunal. Ne Îmbrățișarăm; părea În afara vîrstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, În care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm, de data asta În sufrageria doamnei și domnului Pavel, amîndoi bucuroși de rarul oaspete al casei, vioi amîndoi, cu toată vîrsta lor Înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
poate aranja foarte repede." Și tăcerea se așternu iar peste noi, pe care o rupse tot ea, uimindu-se în franțuzește, să nu înțeleagă șoferul cum de poate să stea Silvia cu mine atât de multă vreme liniștită, fără să sporovăiască tot timpul cum face acasă. Te pomenești că îi impuneam respect, pe ea n-o mai ascultă. "C'est normal, îi răspunsei cu afectare, te judecă în sinea ei și să nu te aștepți să fie altfel." " Da, știu, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi case?! Chiar așa se și întîmplă, dar nu-mi arătă decât una singură. Nu știam unde mă duce, dar îmi dădeam seama că avea o țintă; după ce tăcuse atâta timp asupra a ceea ce ași fi vrut să aflu, acum sporovăia. Între ce ani fusese studentă? Terminase oare facultatea? Cum ajunsese casieriță, așa, în general, și la Oraca îndeosebi? Cine erau părinții ei? Fusese măritată? (Nu, nu purta verighetă, dar...) Care fusese anturajul ei în acei ani când eu și Ion
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e a oricărui om care tace zile întregi. Nu era apatică și nici neatentă, pur și simplu tăcea, și ași putea spune că o făcea cu mare poftă (dacă mă pot pronunța astfel!), tot așa cum mai înainte îi plăcuse să sporovăiască, și această tăcere era la fel de obstruantă pentru a comunica cu ea... Cred că nu sânt exact afirmând că nu era preocupată, se vedea că avea un gând care era prezent în tăceri, dar impenetrabil. Ai fi zis însă că acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și târându-și picioarele. Apone ar fi putut să le ordone să meargă în cadență, aliniați, dar considera că nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop de glume deocheate și răsuflate: dar aceasta era sfidarea morții din partea acestor bărbași și femei, aluzii lubrice la excremente și desfrâu. Toți pedestrașii cunoșteau cupletele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]