4,031 matches
-
de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea îmi dau seama dacă e o rană sau o arsură. Margoulies ridică din sprâncene și îl privi pentru prima dată pe Bull. Alan îl plăcea pe Bull. Fusese unul dintre primii săi pacienți când începuse munca acolo, cam cu patru ani în urmă. Se întâmpla destul de rar să se îmbolnăvească, și atunci nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să nu fiu acasă. Păi, mă gândisem că probabil o să fii... Apoi avu o bănuială și continuă: Ai luat cumva pastilele acelea? Bull se lăsă cu greutate pe un fotoliu cu umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea. Postura lui Bull era plină de patos. Își strângea genunchii inocent, de parcă ar fi vrut să-și ascundă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ghicită decât simțită. Bull se ghemui pe vine, apoi se lăsă cu totul pe spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un șervețel înmuiat într-una din propriile ape de colonie, deși temperatura de acolo nu prea justifica un astfel de gest. — Și ai spus și tu destul de des că nu ai fost angajat să scrii despre spectacole. Bull rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aici, au fost găsite numeroase măști din bronz. Anterior, fuseseră descoperite câteva și în provincia Henan, din centrul Chinei. În Sichuan, mai apăruseră de-a lungul timpului obiecte frumoase din bronz, dar nici o mască din acest nobil metal. Măștile au sprâncene groase, ochi mari, nasul cârn, gura lată și bărbia aproape inexistentă și au o expresie vie, schițând un ușor surâs ori o expresie de ușoară supărare. Ce semnificație aveau aceste măști? Arheologii au emis tot felul de ipoteze privind rolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în timp ce faci șapte pași prin cameră. De nu vei reuși, să știi că unde îți stau picioarele, îți va sta și capul." Auzind porunca fratelui său, Cao Zhi s-a întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini de soia amarnic bocesc în tigaie. Din aceeași rădăcină ne-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
realizat în orașul Fengxiang, provincia Shaanxi din nord-vestul Chinei, este o podoabă populară specială, făcută din argilă cu ajutorul unei matrițe pentru pastă de hârtie. Ca reprezentare, "Nigua" este un cap de tigru stilizat, cu ochi rotunzi și mari, urechi mari, sprâncene arcuite și fruntea lată și bombată. Pe frunte are desenate diverse motive: rodii, flori de piersic și alte reprezentări ce simbolizează norocul. Corpul are o lungime ce variază între 6 și 100 de cm și are aplicate linii decorative pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta totdeauna, vară, iarnă, o bască trasă până în sprânceană. Faptul că nu era destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În loc de alinare, Îi provocasem lui Norman Încă o grijă În plus, și Îmi părea rău. După asta, nu i-am mai adus nici un alt cadou. N-am fost niciodată prea Întreg la minte, Însă nu sînt dement. Puteți ridica din sprînceană, puteți chiar ridica din ambele sprîncene, Însă faptul e fapt, fanteziile și scăpările mentale sînt una, iar nebunia cu totul alta. Iar eu nu sînt genul de ființă care să fie țicnită și să nu fie conștientă de asta. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încă o grijă În plus, și Îmi părea rău. După asta, nu i-am mai adus nici un alt cadou. N-am fost niciodată prea Întreg la minte, Însă nu sînt dement. Puteți ridica din sprînceană, puteți chiar ridica din ambele sprîncene, Însă faptul e fapt, fanteziile și scăpările mentale sînt una, iar nebunia cu totul alta. Iar eu nu sînt genul de ființă care să fie țicnită și să nu fie conștientă de asta. Există mulți oameni care sînt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
precis. Dar ea ce spune despre toată povestea asta? — Spune că i-am salvat viața. — Mamele libere, murmură domnul Prentice. Ți-a explicat fata cum de-ai ajuns În sanatoriul doctorului Forester? — I s-a interzis. (Domnul Prentice ridică o sprînceană.) Voiau - cel puțin așa mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet, de la sine, fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui. Ai fi zis că-i un vînător ce-și Îngăduie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
blocat atunci când forțaseră ultimele picături de fluid să iasă din veziculele seminale. Pe scaunul de lângă el se aflau fotografiile rupte ale actriței de film pe care i le reprodusesem eu în dimineața aceea la birou. Detalii mărite de buze și sprâncene, coate și decolteu, toate formau un mozaic spart. Pentru Vaughan, accidentul de mașină și propria-i sexualitate se uniseră într-un mariaj definitiv. Mi-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pare. Te poți uita din nou peste proiect? A făcut câteva modificări. Am alungat dosarul cu o fluturare din mână, uitându-mă alene la reflexia mea în oglinda de mână a lui Catherine. Nervul retezat din scalp îmi coborâse parțial sprânceana dreaptă, ca o cârpă neagră de pirat care părea să-mi ascundă mie însumi noul caracter. Această înclinare pronunțată era evidentă în toate lucrurile din jurul meu. M-am uitat atent la fața mea palidă, ca de manechin, încercând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
luat de un filon de idealism nativ, de ciudata lui viziune asupra automobilului și a adevăratului rol al acestuia în viețile noastre. Rămase lângă balcon, uitându-se la tamponarea de jos. Farurile iluminau cutele mari ale țesutului cicatrizat de deasupra sprâncenelor și gurii sale, puntea nasului rupt și pus la loc. Încă mai țineam minte de ce fusese curmată brusc cariera lui Vaughan - la jumătatea serialului său, fusese grav rănit într-un accident de motocicletă. Cât se poate de clar, fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am dat seama că avea sprâncene subțiri, arcuite cam la fel ca buzele. - Dă-ți jos tricoul. - Ok. O pauză. - Gata. - Privește-ți sânii. Cum sunt? - Mari, zise. Frumoși, au pielea fină. Îmi plac. - Dă-ți jos sutienul. - L-am dat deja. - Ok. Te deranjează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe anul 4781. Chitanța o găsiți în plic. Toate bune vă urează Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi înapoie hârtia fără nici un cuvânt. Auzeam cum îi bate inima, se auzea până-n Băneasa. Venele i se umflaseră pe gât, frunte, sprâncene, credeam ca vor plesni toate deodată, împroșcându-mă cu sânge fierbinte, crud. - Apă, șopti muribund. Cineva îi dădu un pahar cu apă. Maestrul bău, mai bău încă unul, și încă unul, după care respiră puțin după o tehnică yoga. - Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
centru, acvarii de apartament, pești exotici, cel mult broaște țestoase. Mi se cer iguane din când în când, dar eu nu mă ocup de astea, sunt prea delicate. Tânărul, să tot fi avut optsprezece ani, stătea acolo, cu mustața și sprâncenele ca niște pene negre pe obrajii portocalii. — Iartă-mi curiozitatea, cine te-a trimis la mine? l-am întrebat, căci atunci când e vorba de cineva din sud-estul Asiei am întotdeauna îndoielile mele, serios motivate. — Mademoiselle Sibylle, face el. — Ce legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reușit să te salvez, spune ea. Poate sistemul a fost puțin brutal, dar nu aveam de ales. Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în calea lui... — Avem aceiași ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îl păstrau pentru clienți, în timp ce Mma Makutsi își făcu de lucru cu ceainicul. Sunt doamna Andrea Curtin, se prezentă vizitatoarea. Am auzit de la cineva din ambasada mea că sunteți detectiv și că m-ați putea ajuta. Mma Ramotswe ridică o sprânceană. — Ambasadă? — Ambasada americană, răspunse doamna Curtin. I-am rugat să-mi furnizeze numele unei agenții de detectivi. Mma Ramotswe zâmbi. — Mă bucur că m-au recomandat pe mine. Cu ce vă pot ajuta? Femeia își pusese mâinile în poală, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]