3,241 matches
-
și în legătură cu scenariul de bază, adică cu Noul Testament. E vorba acolo de un om care e judecat și condamnat, de un om care vorbește, care suferă, care înainte de moarte are timp să mai pună o întrebare Dumnezeului său. Pe cei spulberați într-o fracțiune de secundă în gara Atocha nu i-a judecat nimeni, nu i-a condamnat nimeni, nu s-a purtat nici o conversație filosofică cu ei, n-au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la pachet. E o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe inimă, declar că lucrurile astea (care-i contrariază pe mulți, fiind vorba de maniere, de educație, de felul în care se poartă un bunic cu nepotul lui) erau chiar izvorul bucuriei. Pe munte, diferența de vârstă dintre noi era spulberată de vânt, patruzeci și opt de ani se duceau în hăuri ca polenul sau ca praful, cum eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o direcție, ba Într-alta. Odată, Într-una dintre aceste călătorii, am Întîlnit un bărbat Într-un bar, care mi-a povestit o istorie despre cum era el copil În Berlin, În Germania, chiar la sfîrșitul războiului. Întregul oraș fusese spulberat de bombe, așa că aducea destul de mult cu felul În care va arăta Piața Scollay mai tîrziu În această poveste, și era iarnă și frig și nu era nimic de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iarba era presărată de pete roșii și galbene, triste și uscate, și tot mai multe prăvălii mureau În piață, cu ferestrele și ușile acoperite cu placaje. Gunoaiele invadaseră Întreaga zonă, zăceau pe străzi și În rigole sau erau ridicate și spulberate de camioanele ce treceau prin apropiere, ca niște frunze măturate de vînt. Nopțile erau mai liniștite decît altădată și Îl auzeam Întotdeauna pe Jerry cînd venea acasă călcînd apăsat, Îi recunoșteam pașii pe scări. Ai lui erau mai puțin grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu Îcercă să și-l mascheze. — Dacă vreți, vă dau exemplarul din Micul duce, urmă Rowe. I-ar da posibilitatea doamnei Fraser să facă o donație la fel de discret. — N-are rost să adoptați un asemenea ton. Farmecul după-amiezii era definitiv spulberat; pînă și muzica alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute. — Bună seara, zise Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i dea o mînă de ajutor domnului Sinclair, În frunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Avea momente cînd se simțea răspunzător de toate crimele omenirii; apoi, la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz Întrezărit Într-un ascensor cînd cobora scara - tot orgoliul i se spulbera dintr-odată. Atunci Își dădea seama cît de absurdă fusese fapta sa și simțea nevoia să se ascundă undeva, ca să plîngă, ca să uite că fusese vreodată fericit. Un glas parcă Îi șoptea la ureche: „Spui că ai omorît-o din milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau totuși funeralii naționale. VÎntul spulbera pe stradă frunzele galbene ale copacilor din parc. Din restaurantul Ducele de Rockingham ieșeau ultimii mușterii (era ora de Închidere) și-și scoteau pălăria În fața sicriului. — Și doar Îi spusesem să nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gîndeau oamenii din lumea de afară. — În țara mea, era ceva deosebit. Fratele meu... Se opri, ținîndu-și răsuflarea. — O, da, firește aveai un frate, spuse el, grăbindu-se să se agațe de umbra unei amintiri Înainte ca aceasta să se spulbere. Mi-era și el prieten, nu-i așa? — Hai să Încetăm acest joc! Deschiseră amîndoi ochii În aceeași clipă și se regăsiră În atmosfera artificială a salonului. — Vreau să plec de-aici, spuse el. — Mai rămîi, te rog. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o șansă unică, unică să intrați în istorie? Bă, cum vreți voi să vă întoarceți acasă și să vă priviți suporterii în ochi dacă jucați în continuare așa, ca niște mămăligi? Vreau să ieșiți acum pe teren și să îi spulberați pe ăia, să-i faceți varză, să jucați cu suflet, bă, cum ați jucat în semifinală cu Steaua! M-ați înțeles, băi? Hai, la treabă! Mâncați-i de vii! Și cuvintele avuseseră efectul scontat: în minutul 50, Tudor Marcel înscrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Botswana sau, cel puțin, nu în această parte a Botswanei. Plecară din birou și se plimbară prin restul casei. Câteva camere nu mai aveau acoperiș, iar podeaua lor era acoperită de frunze și rămurele. Câteva șopârle țâșniră să se ascundă, spulberând frunzele și niște șopârlițe gecko roz cu alb încremeniră pe pereți, speriate de prezența lor cu totul neașteptată. Șopârle, șopârlițele gecko, praful din aer; cam asta era tot - o casă pustie. Cu excepția fotografiei. Mma Potsane fu fericită să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și părăsește adunarea care nu-i poate pătrunde învățătura. În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din mintea noastră? Nu este ea mai ușor trecătoare decât nourii aduși de vânt? Ceea ce pare într-un fel este, de fapt, altfel? Este ea precum ploaia de vară, precum frunza cea verde pe care-o usucă toamna și-o spulberă vântul rece al iernii? E bine, încep să-mi vină în minte comparații din Psalmi. - Este ea altfel decât fumul, este ea altfel decât umbra după care aleargă fără odihnă cel fără de minte și caută s-o prindă în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și lanțurile? Cheile? Și oglinzile, toate? - S-a spart una, am scăpat-o alaltăieri noapte, mi-e al dracului de ciudă, dar e dusă de-acum... - Ah, asta nu e bine deloc... Ai strâns? - N-am mai avut cum, a spulberat-o vântul, s-a luat pe picioare... - Bine, de-acum asta e... - Asta e... Data viitoare... - Stop! Oprește! - Ce ți-a venit, Furfur? Nu tu trebuia să spui asta! - Dacă n-are cine... Facem o baie înainte de-a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și o străbătu apoi foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile fusese distrusă În mod deliberat. Nu mai rămăsese În picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi folosit împotriva ta în sala de judecată. Și, pe plintă, scriu: Adevărul E Că M-am Împușcat Singură În Față. Nu mai am loc să scriu, nu mai am sânge cu care să scriu, și Brandy zice: — Ți-ai spulberat singură fața? Încuviințez. — Asta, zice Brandy, asta nu știam. Capitolul 31 Sari la un moment anume, nicăieri în mod special, doar Brandy aproape moartă pe podea și eu îngenuncheată deasupra ei cu mâinile acoperite de sângele ei de Prințesă Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și care l-ar fi putut ajuta. De fapt n-ar fi plecat atît de decis și atît de în ascuns dacă între timp, în cam două luni și jumătate, încrederea sa în superiori și ierarhie n-ar fi fost spulberată ca puful de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți aducătoare de distrugere și de moarte, si apoi cădeau pe coroanele palmierilor, spulberându-i în bucăți sau prăbușindu-i peste valurile uriașe, ale căror crește străluceau cu o lumină verzuie, ce le conferea un aspect aproape supranatural. Insula, și oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-are cum să nu reușească. Are fetița. Băiatul. Pistolul. Chiar dacă rămâne fără benzină, nimeni n-o să-i fută copiii. Chiar dacă trupele speciale îi trag în cauciucuri. Chiar și atunci, o să-i împuște în trupurile lor de silicon. O să le spulbere chipurile. Sfârcurile și nasurile. N-o să rămână nimic în care vreun bărbat să vrea să-și bage scula. O să facă la fel cu Betty Suflătoarea. Și o să se împuște și ea. Ca să-i salveze. Să ne înțelegem. Nimeni nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sanda sări cât colo. Nici nu se gândea s-o vadă profesoară, cu un salariu de mizerie, omorându-și nervii în fața unei clase de elevi indisciplinați. Făcu ce făcu, îl trase pe diriginte de partea ei și visul Luanei se spulberă. Hotărâră că meseria viitorului era ingineria și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la tine mai înainte să apuc să deschid gura. Ești o femeie inteligentă, cu reale valențe. Mi-e teamă să spun că, într-un timp foarte scurt, ai depășit faza de fetiță neștiutoare pentru ca, nu cumva, acest fapt să se spulbere precum visul unei nopți de vară. Încearcă să ai încredere în mine și să-mi vorbești ori de câte ori simți nevoia să o faci. Bariu aprinse o țigară și deși era nefumătoare Luana își alintă nările cu aroma de tutun. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu proiecte de un astfel de calibru. Preocuparea majoră care urma era aceea de a căuta o modalitate să-l convingă pe Abel Nost să pună în practică noile idei ale Luanei. Și deodată, întreagă această stare de bine se spulberase ca un balon de săpun. Lucrurile așezate, în sfârșit, pe făgașul cel bun, deraiaseră ca un tren accelerat, imediat la ieșirea din gară. Asistenta lui, perfectă în postul ei prin modul inegalabil de a aborda și cuceri partenerii de discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o dimineață de tribunal, avu impresia că umbra impunătoare a clădirii o strivește, că ea este prea mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a scurma la bază, de-a făuri canale întortocheate, întretăindu-se unul pe altul, cu răbdare, cu migală, fără oprire, șubrezind în acest mod temelia în așa fel încât, la prima adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]