692 matches
-
normale și democratice. Sînt sigur că provostul nostru nu o să apuce pe o cale greșită datorită ieremiadelor oaspetelui nostru și discursului sforăitor al fratelui Grant. încă o dată îi vedem pe extremiștii de stînga și dreapta dîndu-și mîna într-o alianță spurcată împotriva a tot ce e cu adevărat stabil în... — Va curge sînge, spuse o voce tare și monotonă din spatele coloanei. Regret, dar nu văd altă cale. — Al cui sînge va trebui să curgă, Scougal? întrebă Ritchie-Smollet blînd, și cînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le-ntoarce aurul ce li s-a furat! — Eu credeam că te-ai săturat de opreliști, se băgă în vorbă și tată-său. Mai știi când am vrut să te duc la școala M³rkar, fiindcă te-au bătut că le spurcai apa? Omar tresări ca pișcat de o goangă de stepă. Își aduse aminte de robinetele înșirate pe parapetul placat cu faianță și păzit de însemnele lui Allah. Toți școlarii de vârsta lui așteptau să își spele mâinile după înviorarea obligatorie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își spele mâinile după înviorarea obligatorie, de la prima oră, și, din când în când, se plecau să își soarbă din pumni apa rece. Vreo câțiva puneau direct gura pe muștiucul de nichel al țâșnitorii. — Nu cumva să-ndrăznești să ne spurci cișmeaua, farvaharotule! îi strigase unul mai mare, care aștepta după el, la rând. De îndată săriră și alții să îl salte în pumni și-l stâlciră ca pe un chiștoc de țigară. Supraveghetorul din curte nu îi despărți până când nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în ascunzători de sub pardoseală, iar mobed-ul Baroun îl veghease din tinerețe. Când veneau în control de la Teheran, le spunea aceeași poveste: — Doar nu ați bătut pân-aici mia de kilometri, ca să vă mănânce liliecii! Mergea totdeauna: nu voiau să moară spurcați de împunsătura unei credințe netrebnice. De aceea, la Teheran se vorbea despre Gonbad-e Gabri 1 ca despre o hrubă cu șoareci. Dincolo de ea, spre sud-est, se afla 1. Turnul Magilor (pers.), de unde se spune că au pornit magii vestitori ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el va ști de va trăi. 61Eu ți-am dat voie-n pat și tu m-ai băgat sub pat. 62Iepurii și-au semănat ardei, peirea capului lor. 63Ia din c... și bagă-n gură și păzea să nu te spurci. 64Ieften la făină și scump în tărâțe. 65Ion, Ion, Ion! trei cuconi din Vavilon. 66Isvoarele curg în sus. 67Isbește cu călcîile-n pinteni. 68Oala s-a spart în capul meu. 69Interesul poartă fesul. 70I se clatină dinții. 71I se mișcă plăselele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație. ― Până acum mi-ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Voievod Ștefan, s-au adunat români din țară și de peste hotarele de astăzi ale țării, dar n-au fost lăsați să se închine la mormântul domnului lor, în timp ce foștii comuniști, bine păziți de polițiști și de jandarmi, „au intrat să spurce sfântul locaș, asemenea unor nemernici”. Perfect justificată indignarea autorului și a noastră, a tuturor românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ne-ai dat puterea să trecem vămile istoriei. Astăzi s-au ivit altfel de vâlve care îți taie brazii, molizii și stejarii să-i dea arginți. S-au ivit zmei care înghit pădure bătrână și pădure tânără, făpturi care îți spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dragă, nu ai niște aspirină? — Irene! o mustră Santa. Știi ceva, domnu’ Robichaux, să zicem c-ai vedea pe polițaiu’ care te-a dus la secție. — Sper să nu-l mai văd niciodată, spuse domnul Robichaux cu convingere. Un comunis’ spurcat. Oamenii ăia vor să facă din noi un stat de polițiști. — E numa’ o presupunere. Nu l-ai ierta ș-ai uita? — Santa, o întrerupse doamna Reilly. Cred c-o să mă duc până-n bucătărie să văd dacă nu găsesc vro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum era posibil așa ceva. ă Era vorba - de - o fată, spuse Virginski cu tărie. ă Ah. ă Pe care o iubeam. Iată! Ce mai aveți de spus? El știa. El știa totul. Dar - o voia pentru sine. Voia să o spurce cum spurcă tot pe ce pune mâna. Iar faptul că eu, prorpiul său fiu, eram îndrăgostit de ea, nu a făcut decât să îi sporească apetitul. ă Dar fata? Ea ce voia? ă Ea... Eu nu puteam să fac față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
posibil așa ceva. ă Era vorba - de - o fată, spuse Virginski cu tărie. ă Ah. ă Pe care o iubeam. Iată! Ce mai aveți de spus? El știa. El știa totul. Dar - o voia pentru sine. Voia să o spurce cum spurcă tot pe ce pune mâna. Iar faptul că eu, prorpiul său fiu, eram îndrăgostit de ea, nu a făcut decât să îi sporească apetitul. ă Dar fata? Ea ce voia? ă Ea... Eu nu puteam să fac față minciunilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poate speriat de tăcerea minerală care-l înconjura, de simplitatea grosolană a construcției, de tonul alburiu și fantomatic al podelei și pereților, sau poate, pur și simplu, pentru că bănuia că stăpânul s-ar supăra pe el dacă și-ar găsi spurcat de un pișat infam regatul, tronul și altarul focului, creuzetul unde argila visează de fiecare dată că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano, dar ucigașul nu izbutește să-și mai controleze gesturile, cuprins fiind cu totul de acel impuls repetat și funest. Râde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
domnule, uite-așa, uite-așa, uite-așa. Am făcut-o. Normal, am vrut să fac altceva și uite ce-a ieșit.“ Mai dădeam un pumn, mai tăiam pe unul cu briciul, mai nu știu ce. Mai închidea ochii... Acuma, că m-am spurcat la fier... Deja se vedea și ea victimă. Acuma, femeia probabil că știa ce are la ușă. A văzut ea ceea ce trebuia să vadă și bine-a făcut. Ei, m-a condus la gară, la doișpe patruș’ cinci pleca trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sosit momentul să stăpânești și partea întunecată care se ascunde în orice om. Pentru a da curs celor spuse, i-a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era al meu. Lipsește doar scaunul evanghelistului Marcu. Unde e? Cipriano și-a împreunat mâinile pe piept, ca și cum s-ar fi pregătit pentru o convorbire liniștită, și i-a răspuns laconic: - Eretic ce ești, nu-ți ajunge că ți-ai spurcat mâinile cu aurul și cu argintul catolicilor bizantini? Fortunato, roșu de mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
inspirația să-i răspundă: - Am avut de gând, ce-i drept, la San Giovanni, dar nu-mi convine să-mi aflu odihna de veci alături de un rege eretic, care, în primul rând, a umplut orașul de străini dornici să ne spurce sângele cu al lor. La acestea, Ariberto a exclamat: - Bine zis! Și nici Gundeperga nu s-a lăsat mai prejos. - Chiar dacă mi-a fost soț, nici eu nu vreau să zac alături de el și de concubina lui. Din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a deschis poarta. Discuțiile au fost lungi și fără mare folos; ei spuneau că au poruncă, starețul trimitea vorbă printr-un călugăr, care îl delega pe altul să se ducă la poartă și să le spună: nu vrea pentru că ne spurcăm mănăstirea, a fost om rău și a omorât mulți oameni, o să ne rugăm pentru el, dar luați-l de-aici că nu e suflet de creștin. Cum să nu, răspundeau ei, e botezat în biserică și e os domnesc, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ARTUR: Nu. În primul rând că nu e frumos. CĂLĂUL: Ce știm noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? ARTUR: Și apoi că eu nu mă sinucid niciodată. CĂLĂUL: N-are nici un rost să vorbiți așa. Niciodată e un cuvânt spurcat... Nu se știe... Nu... (Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
coboare și apoi îl omorâm... PARASCHIV: Nu vreau. MACABEUS: Trebuie să-l omori. PARASCHIV: Eu? Eu? Eu... MACABEUS: Trebuie... Îl omori și gata! PARASCHIV (Înspăimântat.): Eu nu omor pe nimeni... Eu n-am omorât niciodată pe nimeni... Vrei să mă spurci? MACABEUS: Dacă nu-l omori îți crap capul! PARASCHIV: N-ai decât... MACABEUS (Rugător, fierbinte.): Trebuie să-l omori... Dacă nu-l omori tu, te omoară el... PARASCHIV (Făcut ghem.): N-are decât. MACABEUS: Taci! (Explozii apropiate, haosul în dezlănțuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de un fior.): Secături! HAMALUL: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL: Să vă dau o înghițitură de rom? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fii o brichetă? mi-a zis el seara trecută. — Ai auzit vreuna din emisiunile mele la radio? l-am întrebat. Crimele mele de război se petrecuseră prin intermediul programelor radiofonice. Am lucrat la radio ca propagandist nazist, am fost un antisemit spurcat la gură și dezgustător. — Nu, a zis el. Așa că i-am arătat o transcriere a unei emisiuni, transcriere furnizată mie de Institutul din Haifa. — Citește! l-am îndemnat. — N-am nevoie să citesc, a spus el. Pe vremea aceea toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care își ura trupul, care voia să-și taie sânii, căruia îi repugna prezența altor bărbați. Uneori, dormind, devenea din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă, numai la gândul că o posedase. Apoi, a devenit o umbră tristă, singura ocupantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că are un detector de „energie negativă“ În fund, cert e că Într-o noapte au Încărcat În furgoneta cheliosului niște bolo- vani pe care acesta Îi cărase tocmai din rarău, unde, susținea el, energia este intactă, pentru că nu fusese spurcată de oameni, și m-au luat și pe mine cu ei ca să le țin de șase. mai Întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acesta că are un detector de „energie negativă“ în fund, cert e că într-o noapte au încărcat în furgoneta cheliosului niște bolovani pe care acesta îi cărase tocmai din rarău, unde, susținea el, energia este intactă, pentru că nu fusese spurcată de oameni, și m-au luat și pe mine cu ei ca să le țin de șase. mai întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]