5,409 matches
-
casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În față În cele două fotolii din piele, fata umplu pe jumătate cele două pahare și spuse. Știu că te-am supărat, te rog să mă scuzi pentru că team făcut să crezi că ... cea mai frumoasă fată nu numai de pe pământ, parcă așa mi spunea-i, nu?, are cea mai rece inimă și te trimite acasă fără
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că este un costum englezesc de firmă. Pe sub costumul de culoare grena Îmbrăcă o cămașă din mătase, tot grena, cravată asortată cu un ac de argint aurit și cu o perlă minusculă. Ger Îl privi admirativ și arătându-se mulțumită spuse: Ieși tu primul și așteaptă-mă În spatele hotelului Decebal! Eu sosesc În zece minute. Peste fix zece minute, În dreptul lui opri un Fiat 1800, grena și iubita sa Îl invită lângă ea. Într-o oră și ceva opreau la recepția
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu exactitate; de fapt, fiecare prizonier avea propria sa oră. La începutul prizonieratului, cei treizeci și doi de prizonieri avuseseră trei ceasuri bune și un ceas deșteptător cumpărat la mâna a doua, pe care nu prea se putea conta, după spusele celui căruia îi aparținea. Mai întâi dispăruseră cele două ceasuri de mână: posesorii lor ieșiseră din celulă într-o dimineață la ora șapte, șapte și zece - după cum arătase ceasul deșteptător - și în scurt timp, la numai câteva ore, ceasurile își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acum de ce nu pleci? întrebă Charlot. Omul care-și spusese Chavel își ștergea fața cu mâna. Nu pot, răspunse el. Sunt urmărit. —De ce? — Orice om care are un dușman e luat drept colaboraționist. Dar ai fost închis de nemți. După spusele lor am fost trimis acolo ca informator, spuse bărbatul calm. Promptitudinea replicii păru să-i redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar fi trebuit să vin aici, dar orice animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se schimbă multe. și nici nu e greu.“ Ei, și Herta Müller, și Eginald Schlattner, și-au făcut-o. Noi, ceilalți, spre rușinea noastră, nu. Marian Vă citesc mereu cu atenție articolele și mai întotdeauna sunt în acord cu cele spuse. Totuși am impresia că tocmai ați săvârșit unul dintre păcatele românești de care ne lovim permanent, inclusiv aici, în spațiul comentariilor, și pe care îl denunțați cu alte prilejuri. Păcatul de a ne crede competenți în orice domeniu și de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a întrebat din nou Vasile Hliboceanu, plin de curiozitate. Cât le știe, cât le înflorește...Pâcu îi mare meșter. La scorneli nu-l întrece nimeni - a intrat în vorbă moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite sau din închipuire. Că Pâcu îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
văzut cu ochii mei în dimineața ceea când o plecat? L-am văzut! Ei, ce mai aveți de spus? Hai, Dumitre, mai zi ceva! Pentru a se bucura de faptul că cei din jur nu mai au nici o îndoială asupra spuselor lui, Pâcu a lăsat o pauză. A tras apoi de câteva ori din lulea și a pornit să cuvânte din nou, printre vălătucii de fum. De la Regimentul de gardă, unde s-o prezentat, l-o trimis din nou în tranșeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum înainte poți să-ți dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în lulea. La un moment dat,l-a întrebat pe moș Dumitru: Ce mai zice,cocoșul tău? N-o cântat a ploaie? Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat...Indată au zăngănit țoiurile cu rachiu, ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată. Să trăiți, oameni buni, și să ne meargă bine și de acum încolo - le-a urat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înțepându-l subțire. Ii bun un om cu vederea ascuțită, mai ales la un drum ca aista - i-a luat apărarea Hliboceanu, dar cu toată seriozitatea. Is buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa Ion Cotman cel tăcut, semn că îi stăruia în minte încă discuția dintre Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tras cu sete din muștiuc. Apoi, cu un gest tandru, a pus mâna pe ulcica cu vin și a băut până la fund. Si-a dres mustața și, cătând în jur cu o mutră șugubață - semn că i-au plăcut cele spuse de Hliboceanu - a reluat firul povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul, către fiare. Acestea au rămas nemișcate o veme. Până la urmă, au dat semne de nerăbdare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule - s-a arătat și Hliboceanu de acord cu spusa lui Ion Cotman. Si chiar așa li s-o întâmplat țiganilor sau?... Tare mă bate gândul că tu ai scornit povestea asta, Pâcule - și-a arătat îndoiala moș Dumitru. Dacă ești Toma Necredinciosul, Dumitre, du-te și îl întreabă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bagă altul o cioată și îți strică soba? Ce te faci? nu l-a slăbit Pâcu. Nu te teme matale! Am eu grijă să umplu bine bine soba cu lemne, ca să țină până mă întorc eu - și-a întărit Mitruță spusa, roșindu-se până în vârful urechilor. Brava,băiete! Așa gospodar zic și eu - l-a aprobat în cele din urmă Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sau trăsnește...Ingheață apa pe foc, domnule, și ei nu stau acasă, ferească Dumnezeu...Bine ați venit, gospodarilor! Drept să vă spun, nu vă așteptam pe un ger ca aista. Dar sunteți bine veniți. Si bine plătiți - a rimat Pâcu spusa lui Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici o primejdie - l-a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu o zână. Când vezi o femeie frumoasă, nu zici? „Uite la ea cât îi de frumoasă, parcă-i o zână!” Zici! Așa că nu mai spune că te ai întâlnit chiar cu o zână adevărată - i-a pus la îndoială spusele moș Dumitru. Dumitre, ai răbdare și ai să vezi care-i deosebirea între o „catrință”, cum spui tu, și o zână. Si cum spuneam - a reluat Pâcu firul povestirii - în fața mea se afla chiar zâna florilor, care, cu o voce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nici nu se simte că le scoate una câte una și le împrăștie cu dărnicie - l-a lăudat Vasile Hliboceanu. Păi nu spuneam eu că Pâcu s-o născut cu traista cu povești legată de gât? Iaca cum se adeverește spusa mea - s-a înfoiat în pene moș Dumitru. Da’ când am să pun eu lacata pe gură,atunci să vă văd eu ce îți face? i-a prevenit Pâcu. Să nu te puie cel viclean să faci una ca asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putea, l-aș înjuga pe Iordache Cocoșitu în locul murgului meu, că îi cam vlăguit. Ce spui, Pâcule? Ce te-o apucat? Am eu așa un chef...Da’ ce, îi pe vruta mea? Da’ lasă că am eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
apelative precum Domnul Ludic, Ironistul, Cel Mai Ludic Dintre Serioși, Cel Mai Serios Dintre Ludici. Pur și simplu mă fură condeiul. Pe de altă parte, mi-e frică mereu de penibil, de rizibil. Ca să fiu mai clar, vreau să evoc spusa unui critic la un spectacol de-al meu, de pe la nceputuri, cu „Patima roșie”, o piesă pe care am tratat-o În cheie parodică, nu ca pe o dramă, cum o priveau toți la acea vreme. Mi s-a părut că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și navigația altor popoare spre ținuturile din jurul Mării Negre și de la gurile Dunării; iar prin cucerirea Chiliei și a Cetății Albe, în 1484, aceștia au avut capacitatea de a înainta de-a lungul văii Dunării spre Vest, dovedind adevărul conținut de spusele lui Baiazid al II-lea, cum că puternică cetate a Chiliei "este cheie și poartă pentru toată țara Moldovei și Ungariei și a țării de la Dunăre."23 La scurt timp, în 1521, după luptele de la Sabat și Belgrad, ungurii pierd
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
1859 sub Cuza a fost considerată necesară deoarece, pentru stăpânirea Dunării, era nevoie de o țară mai mare condusă de un domn legat prin recunoștință de Franța.38 Importantă Dunării atât pentru România, cât și pentru Europa, reiese clar din spusele lui Nicolae Iorga, care afirma că România este un stat "de necesitate europeană,"39 prin rolul pe care este chemată să-l joace în crearea și menținerea unor căi de comerț și de aceea statul nostru se află în atenția
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele, ale lui sau ale altora, în așa fel încât să-și păstreze coloritul și miezul de înțelepciune. Toate astea învelite într-o bună dispoziție ce se transmite, neapărat, publicului care îl urmărește. Cui nu-i plac poveștile? Constantin Paiu săvârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și mânioase, ca cele pe care le-am auzit cu puțină vreme înainte de la dumnealui Ceaun, mare bucătar. LIANA: Măria Ta vei alege ce vei crede de cuviință că-i adevărat. LIOARA: Pot zice c-am și ales. Cumpănind cele spuse de jupâneasă, cu însemnarea pe care cu mare obidă mi-a pus-o sub ochi Ceaun-bucătar, m-am veselit și-am vrut, cum ziceam, să te văd și să te cunosc. Și să știi, fata mea, că nici eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]