467 matches
-
Fagus sylvatica"), stejar, ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin), ("Fraxinus excelsior"), scoruș ("Sorbus dacica"), mojdrean ("Fraxinus ornus") sau măceș ("Roșa canina") sau alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște și stâncărie; printre care: floarea-de-colț ("Leontopodium alpinum Cass."), firuța ("Poa nemoralis"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), iarbă roșioara ("Silene acaulis") sau gușa porumbelului ("Silene viridiflora"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Cheile Gălzii () [Corola-website/Science/325611_a_326940]
-
are în componență arbori și arbuști cu specii de: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana") sau măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de pajiște și stâncărie, printre care: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), bozior ("Orchis sambucina"), cimbrișor (Thymus comosus), sau ghiocel ("Galanthus nivalis"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Cheile Văii Cetii () [Corola-website/Science/325629_a_326958]
-
foarte abrupți având înălțimi ce variază între 200 si 300 m. Date generale: Cea forestieră este reprezentată de arborete de molid în care apare sporadic fagul, paltinul și mesteacănul. Vegetația arbustivă este reprezentată de afin și merișor. Flora este specifică stâncăriilor, aici găsindu-se: Râul Bistrița este deosebit de bogat în pești: Dintre amfibienii și reptilele care trăiesc pe teritoriul rezervației sunt de menționat: Dintre păsări: Dintre mamifere se remarcă Zona este deosebit de pitorească prin sălbăticia stâncilor și a florei. Venind dinspre
Cheile Zugrenilor () [Corola-website/Science/325738_a_327067]
-
Corylus avellana"), alun turcesc ("Corylus colurna"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus L."), cornișor ("Ruscus hypoglossum"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (de pajiște și stâncărie); printre care: garofița pitica ("Dianthus nardiformis"), tămâioara ("Violă joói"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), brândușa galbenă ("Crocus flavus"), stânjenel de munte ("Iris graminea") sau săbiuța ("Gladiolus imbricatus"). Fauna este reprezentată de o gamă diversă de specii; dintre care unele protejate la nivel
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
a satului Mehadia, în zona Dealurilor Banatului, în versantul sudic și sud-estic al Dealului Darnovacea, are o suprafață de 9 ha, și reprezintă un "sill" constituit dintr-un zăcământ de "riodacit" format din rocă vulcanică de dacit și riolit, cu stâncării, grohotișuri, tufărișuri și pajiști naturale.
Valea Greațca () [Corola-website/Science/325833_a_327162]
-
întinde pe o suprafață de 50 de hectare. Aria naturală reprezintă o vale transversala în zona periferica a Călimanilor, cu o întindere ce se desfasoara din apropierea satului Bistrița Bârgăului, până la Barajul Colibița, cu un relief diversificat, alcătuit din abrupturi calcaroase, stâncării ("Stăncile Aninișului, Stâncă Arșiță Mare"), pâraie, poiene și pajiști; ce conferă zonei o valoare peisagistica deosebită. Floră (păduri de foioase și conifere, arbuști, ierburi, vegetație de stâncărie) și fauna (mamifere, reptile, păsări, pești) este una specifică lanțului muntos al Carpaților
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
Bistrița Bârgăului, până la Barajul Colibița, cu un relief diversificat, alcătuit din abrupturi calcaroase, stâncării ("Stăncile Aninișului, Stâncă Arșiță Mare"), pâraie, poiene și pajiști; ce conferă zonei o valoare peisagistica deosebită. Floră (păduri de foioase și conifere, arbuști, ierburi, vegetație de stâncărie) și fauna (mamifere, reptile, păsări, pești) este una specifică lanțului muntos al Carpaților Orientali. Floră este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
arțar ("Acer platanoides"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor sunt întâlnite rarități floristice de pajiște și stâncărie, cu specii de: vinarița ("Asperula odorata"), popilnic ("Asarum europaeum"'), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), năpraznică ("Geranium robertianum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), pâștița ("Anemone nemerosa"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), măcrișul iepurelui
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 148.850 hectare. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții Maramureșului. Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conserva și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de fauna sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în scopul protejării unei comunități de narcise din specia "Narcissus radiiflorus" care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Această adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea ("Cochelaria pyrineaca văr. borzaeana"). reprezintă o zona montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). Flori și ierburi La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele protejate prin lege) de: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), vârtejul-pământului ("Pedicularis verticillata"), curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), firuță-de-munte ("Poa granitica ssp. disparilis"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). În
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
care, spre dreapta, pornește largul pridvor înierbat al Brînei Portiței. În continuare, poteca ne conduce curînd în firul Vîlcelul Zăpezilor (păstrează multă vreme zăpadă), de unde urmează o fată stîncoasa, urcă pieptiș printr-un mic horn și răzbate deasupra zonei de stîncării; de aci, iese din nou pe o coastă puternic înclinată, reintră curînd în Vîlcelul Zăpezilor iar după un urcuș scurt, ajunge la cabană Caraiman (2025 m). De la cabană Caraiman (2025 m) urmăm către V, poteca în urcuș, pe malul stîng
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă zona de est a promotoriului (fâșie înaltă de pământ care înaintează în mare) "Doloșman", constituită din stâncării calcaroase, pe a cărei suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
km se află în partea central-sudică a țării, în partea central-nordică a voievodatului Sfintei Cruci, în coama munților Łysogory ce aparțin lanțului muntos "Góry Świętokrzkie" (Munții Sfânta Cruce). a fost înființat în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
a fost înființat în anul 1954, din anul 1992, acesta fiind inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvestris"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), mesteacăn ("Betula pendula") sau jneapăn ("Pinus mugo"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice de pajiște și de stâncărie (dintre care unele foarte rare) cu specii de: garoafa de munte ("Dianthus glacialis"), părul porcului ("Juncus trifidus"), gențiana ("Gențiana closii"), târsa mică ("Oreochloa disticha"), sisinel de munte ("Anemone alpina"), păiuș ("Festuca supina"), ghințurică ("Gențiana frigida"), ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
Mosina, la 15 km distanță de municipiul Poznań (în sudul acestuia), capitala voievodatului. a fost înființat în anul 1957 și este o arie protejată (în lunca stângă a râului Warta) cu dealuri, morene, mlaștini, lacuri, insule, canale, pajiști, păduri și stâncării (ansamblu neregulat de formațiuni geologice - roci). Arie naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Parcul național dispune de mai multe tipuri de habitate cu păduri de pin, păduri de stejar și carpen, păduri aluviale, turbării cu
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
63,40 km ocupă partea poloneză a munților Stołowe ("Góry Stołowe") și se află în extremitatea sud-vestică a țării, în sudul voievodatului Silezia Inferioară, la granița cu Cehia. a fost înființat în anul 1993 și reprezintă o zonă montană cu stâncării (roci stratificate constituite din gresii și marne sub formă de turnuri, ace, ciuperci, labirinturi), cu păduri, pajiști și văii ce conferă locului o priveliște aparte. Aria naturală reprezintă o zonă cu un deosebit interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Flora
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
de neuitat asupra munților. a fost creat în anul 1959, urmând ca din 1992 acesta să fie inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosfera”. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (aflată în partea vestică a munților Karkonosze) cu stâncării, abrupturi calcaroase (vârfuri, ace), circuri glaciare, văi, cascade, doline, lacuri, păduri, pajiști montane; ce adăpostește o mare varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită din specii arboricole de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
Ziua în care a fost fixat acest eveniment este întodeauna prima duminică după Duminica Paștilor, cunoscuta sub numele de "Duminica Tomii". Pietrele lui Solomon reprezintă o arie naturală în al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri) , fenomene carstice de un deosebit interes peisagistic și turistic. Cheiul este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
Carpinus betulus") sau alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de stâncărie și pajiște (unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.), printre care: clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), flămânzică ("Draba nemerosa"), coroniște ("Coronilla
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
perimetrul parcului natural sunt incluse mai multe arii naturale protejate, printre care: Complexul carstic de la Ponoarele, Pădurea de liliac Ponoarele, Cheile Coșuștei, Cornetul Babelor și Cerboanei, Cornetul Băltii, Cheile Topolniței și Peșteră Topolniței, Cornetul Văii și Valea Mănăstirii, Izvorul și stâncăriile de la Camăna, Pereții calcaroși de la Izvoarele Coșuștei și Peșteră Epuran. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară - "Platoul Mehedinți" și dispune de zece tipuri de habitate naturale (Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor. Flora ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 382 hectare. Aria protejată reprezintă zona nisipoasă (și stâncăriile submarine din Marea Neagră) încadrată în bioregiune pontică, aflată în imediata vecinătate a portului Mangalia; ce adăpostește o gamă variată de vegetație și faună marină. Situl a fost desemnat în scopul conservării unor habitate de interes comunitar de tip: "Bancuri de
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]