980 matches
-
s-a prăbușit lângă James, în capul patului. —Vino-ncoace, i-a spus bărbatul zâmbind, apoi a întins un braț și-a tras-o la pieptul lui. Julia a stat acolo câteva secunde, fără să scoată nici un cuvânt. Se simțea stânjenită. Julia adora atenția de natură sexuală, dar resimțea o senzație de disconfort atunci când avea de-a face cu manifestarea afecțiunii fără conotație sexuală, acel gen de afecțiune la care multe dintre prietenele ei spuneau că tânjesc. Julia nu le înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
treizeci și trei de ani și-n toate articolele pe care le-am citit scrie că fertilitatea, la femei, începe să scadă drastic după treizeci și cinci de ani. Julia a ridicat din sprâncene. —Ai citit articole pe tema asta? James a părut ușor stânjenit. Da... adică unul sau două. Nu vreau să fim unul dintre cuplurile alea care-au amânat prea mult. Adică, și dacă am începe acum și presupunând că tu rămâi gravidă destul de repede, tot o să mai treacă încă un an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se certaseră din cauza asta. Alison îi atrăsese atenția că, dacă vor să facă un copil, atunci trebuie să facă și sex în timpul perioadelor cu cele mai mari șanse. Luca îi replicase că sexul la comandă îl făcea să se simtă stânjenit, că el voia să facă dragoste în mod spontan, nu după un program prestabilit. După asta, Alison se străduise să dea dorințelor ei erotice un aspect inopinat, însă Luca nu era prost. I-a declarat că își dădea imediat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
le studieze cu mare atenție. E... cumva..., a spus el ezitând. Dacă nu mă gândesc prea mult la toate lamelele alea și la toate programele tale, atunci n-am nici o problemă. Numai sexul la comandă mă face să mă simt stânjenit, îmi răpește orice plăcere. Alison n-a scos nici un cuvânt, dar a ridicat din sprâncene și așa întrebătoare a și rămas. — Știu că e o prostie ca un bărbat matur să se simtă așa, a recunoscut el, și știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dormi? Feroviarul vru să spună ceva, dar deodată se uită la Gacel cu atenție, observă sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și decât aventura lor pe șantierele din Austria, e că, după mai bine de doi ani de când își face de lucru în bătătura Mirelei, uite-i în sfârșit neamurile. Fratele ăsta, care nici pomeneală să se simtă cât de cât stânjenit că n-a mai dat pe la soră-sa de niște ani ca s-o vadă. Uite-l minunându-se cu inocența senină a celui întors de peste mări și țări, surioară, de când nu ne-am mai văzut... De aproape patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
greșeală aducându-l aici. Chiar nu era genul lui de muzică. Tom e un fost admirator de genului soul și, În același timp, singurul din local care venise Îmbrăcat Într-un pulover și pantaloni reiați. Probabil că se simțea foarte stânjenit. — Ce zici? l-am Întrebat eu vesel. — Toată lumea poartă negru, Sam, răspunse el cu o grimasă. Asta nu e deja ceva demodat? — Genul ăsta de negru e mereu la modă, am zis eu hotărâtă. Uită-te la ea, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spațiu Întunecat, rotindu-se În vid și așteptând să fie găsită... Au urmat numeroase alte observații pe aceeași notă, dar am Încercat să nu le ascult. Dacă aș fi făcut-o, ar fi trebuit să mă târăsc sub canapea, extrem de stânjenită. Poate aș fi dat de sticla de vodkă acolo. Din greșeală, i-am prins privirea lui Jim Ashley, dar aceasta era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atâtea scrupule, zise ea. Și Sam, aici de față, suferă puțin. Asta nu Înseamnă că eu nu. Am ținut la fata aia. Trebuie să-mi amintesc mereu că ea n-ar fi mișcat un deget ca să te ajute. Derek părea stânjenit. — N-avem de unde ști cu siguranță, spuse el. Poate că aștepta să vadă ce se va Întâmpla. N-o Învinuiesc pentru asta. — Sam? Tu ce crezi? mă Întrebă Lou direct. Mi-am plecat ochii și n-am răspuns. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său. Or, această grădină s-a transformat Într-o adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un prilej să-i reproșeze „darul otrăvit” pe care i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va obține. Atunci când Malik Șah primește solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i se aduce la cunoștință. — Chiar a spus că e tovarășul, egalul meu? După ce emisarii au confirmat faptul cu un aer stânjenit, sultanul lasă să-i izbucnească furia. Vorbește despre tragerea În țeapă a tutorelui său, de tăierea În bucăți de viu, de crucificarea pe crenelurile fortăreței. Apoi fuge s-o anunțe pe Terken Hatun că a hotărât, În sfârșit, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Est. Ne găseam la New York, la gară, ca să vă primim. Aveam doi ani. Îmi aduc aminte perfect. Am vorbit despre tine, despre Khayyam, despre Persia, eu Îți prezisesem chiar un destin de mare orientalist. Mi-am luat o mină stânjenită ca să-i mărturisesc că mă Îndepărtasem de previziunile sale, că interesele mele se Îndreptau acum spre altceva, că mă orientasem mai curând spre studiile financiare, având de gând să preiau, Într-o bună zi, antrepriza de construcții navale Înființată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mă, Începând de astăzi, drept cel mai devotat dintre discipolii tăi. Mi-am Închis prăvălia, mi-am părăsit soția ca să se urmez. Poruncește-mi, mă voi supune!” Aducându-și aminte de acest bărbat, Djamaledin părea să sufere. — Eram emoționat, dar stânjenit. Sunt un filozof rătăcitor, n-am nici casă, nici patrie, am evitat să mă căsătoresc ca să n-am nici o ființă În grijă, nu doream ca omul acela să mă urmeze ca și cum aș fi fost Mesia sau Mântuitorul, Imamul Timpului. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui se putea citi Întreaga suferință a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În genunchi, Îmi Înșfăcă mâna, o acoperi cu sărutări. Fazel, stânjenit, bâlbâi o scuză și se Îndepărtă. I-am Întins lui Mirza Reza scrisoarea din partea Maestrului. Aproape că mi-o smulse din mâini și, deși cuprindea mai multe pagini, o citi În Întregime, fără să se grăbească, uitând cu totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un surâs. Mi-a apărut, dintr-odată, istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zidurile scorojite, sub luminile care dansau, avea ceva insolit și neliniștitor. Nu era el unul din liderii parlamentarilor democrați, un stâlp al Revoluției constituționale? Era oare momentul să se Îndepărteze de capitală? Întrebări pe care i le-am pus. Păru stânjenit. Vorbisem, totuși, În franceză și cu voce joasă. Își privi pe furiș vecinii. Apoi, drept unic răspuns, Îmi spuse: — Unde locuiești? — La caravanseraiul din cartierul armenesc. — Voi veni la noapte să te văd. Către miezul nopții, ne-am regăsit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai fost nevoie să muncesc pentru a-mi câștiga existența. Nu m-am ocupat niciodată decât de chestiuni esențiale, adică frivole: să călătoresc și să citesc, să iubesc și să cred, să mă Îndoiesc, să lupt. Să scriu, uneori. Râsete stânjenite, schimb de priviri perplexe. Am continuat: — Când vă veți găsi omul, aș putea să-i stau În preajmă, să-i dau sfaturi și să-i fac unele servicii, dar el este cel de la care va trebui să se ceară competență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
m-am gândit că Ariana...” „Ariana? Aha! Uite mâța din sac. Acum știm din ce cauză s-a schimbat tovărășelul nostru în ultima vreme.” În ochii tatei străluceau două luminițe ca doi licurici și asta mă făcea să mă simt stânjenit. Am înghițit în sec. „Ariana e o colegă de școală...” „Hm.” „Da, pe cuvânt, nimic altceva decât o colegă de școală...” „Hm.” „Hm.” „Voi deja v-ați...” „Termin-o, tată!” „Bine, e-n ordine.” Am tăcut amândoi, însă tata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu fiecare zi ce trece de dimensiunile copilăriei, iar când trec pe lângă el dimineața, înfășurată în prosop, să îmi iau haine din dulap, mă simt și eu la fel de stânjenită cum eram pe atunci, o copilă înaltă, mare, în comparație cu băiețelul acela mititel, iată-ne acum, pe măsură ce el se micșorează, eu cresc, amândoi ne întoarcem la măsurile inițiale, ca și când tot ceea ce ni se întâmplase de atunci nu fusese decât ceva temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gură, ca și când aș vrea să mă asigur că nu din gâtul meu ies, sunetul îmi e atât de familiar, încât am impresia că mă aud pe mine însămi de la depărtare plângând amarnic, jelind după silueta care se îndepărtează în susul străzii. Stânjenită, mă uit prin camere, una după alta, până când descopăr într-una dintre ele, lângă geam, o grămăjoară de membre adunate cu durere în jurul delușorului unei burți ascuțite, un cap aplecat acoperit de păr roșu, scurt, ochii de căprioară rănită se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am pe nimeni care să mă ajute, dar deodată mă aud spunând pe un ton grăbit, te voi ajuta eu, Yael, te voi ajuta să îl crești. Ea se ridică încet, mă privește uluită, eu îi răspund cu un zâmbet stânjenit, deja nu mai pot da înapoi și nici nu am vreun motiv pentru a da înapoi, acum și Udi crește fetița aceea, așa că eu de ce să nu o ajut pe fata aceasta minunată, care îmi intrase în suflet din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o femeie fericită, care stă în biroul ei și se distrează de una singură, iar eu trebuie să îi corectez greșeala, dar îmi devine repede clar că o greșeală mult mai complexă se strecurase între noi, pentru că el mă privește stânjenit și spune, tu ești Hava, iată că zâmbetul meu se transformă aproape într-un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oare ce anume vrea de la el, ce vrea el de la ea, este mult prea tânăr pentru a fi tatăl uneia dintre fetele însărcinate, ce caută el într-un asemenea loc trist, dar și el pare a fi puțin cam trist, stânjenit, nu îi place că se află aici, mă întorc în birou, las ușa deschisă, să îl văd când iese, poate că voi reuși să îl mai rețin, sunt încordată din cap până în picioare, mă uit fără chef prin hârtiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar care, în adâncul sufletelor noastre, credeam că nu va mai veni, crezuserăm că vom reuși să o transformăm în mii de poveri micuțe, iar uimirea aceasta ne legase atât de puternic, încât încă mai simțeam în birou răsuflarea lui stânjenită, mă apropii din nou de fereastră, în fața ochilor revăd privirea lui, dâra argintie lăsată de mașina sa în timp ce pleca de aici, iar durerea acestei oportunități pierdute parcă mă mușcă de gât, și în clipa în care îmi întorc privirea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce se întâmplă cu mine, nu reușesc să spun absolut nimic, iar el zâmbește, ce ai pățit, Naama, lui Hava nu i s-ar fi întâmplat așa ceva niciodată, sunt sigur că Hava știe întotdeauna ce anume să spună, eu râd stânjenită, din nou familiaritatea aceasta instalată între noi, dar mai este un lucru care ne leagă, cel din pricina căruia mă aflu aici, cea pe care o reprezint eu acum. Ce să îi spun, mă frământ eu, să îl îndemn să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]