773 matches
-
e o simplă prejudecată. Apare, în sfârșit, mașina trimisă după noi. Ajungem la sfârșitul vecerniei la biserică, unde preotul Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele câteva doamne care ne îmbie să ne servim. Ce caut eu aici? mă gândesc. Toți sunt politicoși, atenți, dar nu prea știu ce să spun. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zis preotul - mai bine să poarte fata numele ăsta, decât unul șters ca Frusina, Catrina sau mai știu eu cum.” Copilul a mai crescut și s-a făcut de câțiva anișori, iar firea-i colțuroasă a început să devină din ce în ce mai stânjenitoare pentru cei din jurul ei, sau, mai ales, pentru aceia cu care era de vârste apropiate. O irita orice, numele pe care, în joacă, i le dădeau ceilalți copii - Pami, Emi, Monda - ea se voia mereu chemată Epaminonda. Însă, cel mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pune întrebări. Ai înțeles? - Bine. Asta a fost tot. Apoi s-a lăsat liniștea, o liniște absolută. El stătea nemișcat, respirând adânc. Aparent nu-l interesa persoana mea, totuși voia ceva de la mine. Era o tăcere nefirească, fără a fi stânjenitoare. Deodată se mișcă brusc. Îl priveam din profil. Ce voia omul acesta? Își bătea joc de mine sau... Am încercat să reiau discuția. Costash mi-a căutat privirea apoi mi-a zâmbit cu prudență. Amândoi jucam un joc prostesc destul de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spune „nu” lui Dumnezeu asemenea aceleia care, în trecut, își etala propria putere. Tocmai la sensul misterului și al penumbrei, care inevitabil însoțește cuceririle noastre raționale, ne-am reîntors astăzi din mai multe direcții, redescoperind limitele cunoașterii raționale. Dincolo de cuvintele stânjenitoare și prezumpțioase pe care omul modern pretindea să le rostească despre lume, se deschide spațiul tăcerii. - O trezire religioasă. Se constată o largă trezire religioasă: există o înviere religioasă în fosta Uniune Sovietică și în alte țări europene. S-a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se îngrămădesc une-le peste altele, dispărând orice distanță; atunci când disproporția ia locul măsurii. Ținând cont de această paradigmă, constatăm că există astăzi o exagerare a urâtului de proporții destul de mari, cu consecința că el apare, printre altele, din cale-afară de stânjenitor, de respingător și incomod. a) Urâtul este absența unității. Această primă cauză a urâtului trebuie s-o avem prezentă astăzi în slujirea Cuvântului. Putem înșirui o listă lungă de rupturi, ca exemplificare de situații urâte: ruptura dintre trecut, prezent și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ceea ce am săvârșit deja. Nu toate relele sunt păcate «Nedreptatea socială» la fel ca și criminalitatea și alte rele sunt teme despre care se vorbește mult. Păcatul face referire la Dumnezeu, iar răscumpărarea vine prin har. Răul umilește și este stânjenitor, pentru omul care poate face atât de multe rele. În realitate, știința modernă a demonstrat că la multe dintre relele considerate drept păcate, le poate fi diminuată vina sau chiar exclusă: de exemplu, cele cauzate de un cod genetic defectuos
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de respingere, chiar și un simplu gest, și chestiunea ar fi închisă. Dar continua pur și simplu să spargă semințe, holbându-se la copia textului pe care i-o dăduse Tal. Ca de atâtea alte ori, asistentul său găsi liniștea stânjenitoare și se hotărî să o rupă: — O curiozitate: spune că „a încercat“ să țină secrete aceste informații. Asta sugerează că e posibil să nu fi reușit. Dacă suntem hotărâți să ducem lucrurile mai departe, va trebui să aflăm cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe pat, departe de el. Se cutremură scurt, apoi se ridică, își împinse părul la o parte din ochi și se uită în jos, la el. Avea obrajii roșii și ochii întunecați de dorință. — Îmi pare rău. În acel moment stânjenitor, telefonul lui Rick începu să sune. Lisa se întinse după el, spre măsuța de lângă pat, și i-l întinse repede. Da, ce este? întrebă Rick tăios. Era furios. — Domnul Diehl? Sunt Barry Sindler. — Oh. Bună, Barry. — S-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spui răspunsul? întrebă Gail. — Trebuie să îmi spui tu ce scrie, repetă Gerard. Sărea de pe un picior pe celălalt, pe stinghia lui, devenind iritat. Se uita mereu la camera video. Lui Gerard nu-i plăcea să fie pus în situații stânjenitoare. — Scrie cincisprezece fără șapte. — Opt, răspunse imediat papagalul. Gail rezistă tentației de a se întoarce spre cameră și a striga de încântare. În loc de asta, întoarse calmă pagina, ca să-i arate un alt exercițiu. — Acum. Cât face dacă din douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc Gerard. — Așa. Gerard. Nu prea-mi place. Sună a nume străin. Ce zici de Jerry? Îți convine? Nu, spuse papagalul. Deloc. — De ce? — E stupid. E o idee stupidă. Urmă o tăcere stânjenitoare. — Chiar așa? zise Barton Williams, pe un ton ușor amenințător. Williams știa că era un simplu animal, dar nu era obișnuit să i se spună că e prost, mai ales de către o pasăre, și nimeni nu făcuse asta, de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
simțit că era momentul să mărturisească un alt adevăr esențial al vieții sale. Poate că nu-mi va fi atât de greu să găsesc relațiile potrivite din moment ce maică-mea e căsătorită acum cu un turc. S-a așternut o liniște stânjenitoare. O clipă nimeni n-a răspuns nimic, așa că Armanoush a continuat. Îl cheamă Mustafa, e geolog și lucrează pentru o companie din Arizona. E un tip de treabă, Însă nu e deloc interesat de istorie și de când a venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ciudat care-i făcea pe amândoi să-și dea seama de distanța geografică dintre ei. Aveam de gând să te sun dimineață. Știu că ești În Istanbul; mama ta m-a sunat să mă anunțe. A urmat o scurtă tăcere stânjenitoare, Însă Barsam Tchakhmakhchian n-a comentat nimic vizavi de asta, nici n-a certat-o. — Mama ta și cu mine am fost foarte Îngrijorați pentru tine. Rose vine la Istanbul Împreună cu tatăl tău vitreg... vin să te ia. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E foarte generos din partea ta. — Îmi face plăcere. Mă bucur că-ți place camera, spuse el cu cel mai seducător zâmbet cu putință, apoi se aplecă să-și Împacheteze hainele. Când termină, Își luă geanta, se apropie de ea, mult, stânjenitor de mult, și o privi În ochi. Ce naiba voia? — Trebuie să-mi cer scuze pentru prietena ta, spuse În cele din urmă, accentuând rece cuvântul „ta“. Nu mi-a plăcut că te-a făcut să te simți prost mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În ochi. Ce naiba voia? — Trebuie să-mi cer scuze pentru prietena ta, spuse În cele din urmă, accentuând rece cuvântul „ta“. Nu mi-a plăcut că te-a făcut să te simți prost mai devreme, În mașină. A fost extrem de stânjenitor s-o aud bârfind despre viața ta personală. Nu ar fi trebuit să facă asta. Îmi pare rău și Îmi cer scuze. Primul gând care-i trecu prin minte fu că vorbea ca Ashton, că era ca Ashton. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aici. Aceste fotografii sunt ale mele, zise el, arătând spre peretele din dreapta al rulotei. Cum vă numiți? — Kitty. Sunt prietenă cu Desert Rose. Lucrările ei sunt pe perete, zise ea amuzată. Bună seara, perete drept! — Bună seara, perete stâng! Liniște stânjenitoare. — Ar trebui să fiu curator pentru peretele stâng, zise ea În cele din urmă. Dar ce știu eu despre artă? Ce nu știu, inventez. Apoi cercetă repede peretele lui, acoperit cu reportaje În mozaic alb și negru. Despre ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se uite. Interiorul intuitiv al lui Maggie Îl Înconjoară cald, ritmul ei se accelerează, amenințînd să rupă filmul. Îi cuprinde șoldurile cu mîinile, ca s-o Încetinească. A surprins oameni În plăceri furișe și a tras cu urechea la convorbiri stînjenitoare și, pe la șaisprezece ani, a Început să se rușineze de năravul său. Nimeni nu-i spusese că ceea ce face el este de rușine (asta pentru că nimeni nu știa ce face), dar așa simțea el. Oricum, Îi era greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
această lipsă de respect și asculta fiecare vorbuliță a lui cu un soi de uimire. Wakefield Însuși era uimit cînd ecoul unor astfel de reacții Îi ajungea la urechi. „Fantastic“, "un adevărat profet“ „vizionar“ erau doar cîteva din cele mai stînjenitoare evaluări ale Îndemînării sale. Dacă Wakefield ar fi fost predicator, ar fi putut lua astfel de laude drept ceva ce i se cuvenea. Dar așa, n-avea nici cea mai mică idee despre ceea ce auziseră de fapt ascultătorii lui. Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
schimb, nu-și putea lua gândul de la chipul lui Jack când îi povestise cum Virginia Woolf făcuse pipi în ziar. Și își dădu seama ce forță incredibilă avea dragostea, puteai să vezi pe cineva într-o situație dintre cele mai stânjenitoare și, cu toate astea, să-l prețuiești și mai mult. Ca o confirmare, Fran simți cum i se învârte stomacul, reamintindu-i felul în care-l pusese la încercare bând sangria, și trebui să se repeadă la baie. În timp ce vărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
delicat terenul. — De fapt, m-am hotărât să-mi pun diafragmă. Henrietta rămase interzisă. — Ce-i aia diafragmă, mami? Lottie părea fascinată. Henrietta nici măcar nu clipi. Ea și Simon aveau o politică în privința întrebărilor de genul ăsta: sinceritate absolută și stânjenitoare. — E un mic dispozitiv, făcut de obicei din cupru, pe care femeia îl introduce în vagin și care împiedică fixarea ovulului în uter, astfel încât sperma lui tati să nu-l poată fertiliza. Lottie o privi circumspectă. — Zău, mamă ... Sophie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în Ghost și Jean Seberg în rolul Ioanei d’Arc? Având ceva din puterea de atracție a unei martire, până când bănuiau pe cineva că vrea să le fure bărbatul, moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la birou, și pe Fran, de la PR, care știam sigur că va fi Încîntată. Nu eram hotărîtă dacă să-l sun sau nu pe tata. Nu vorbiserăm decît de două ori În ultimul an și, În ambele cazuri, conversația fusese stînjenitoare. Mă invitase la Potters Bar, la prînz, dar fusesem ocupată În perioada aceea și, În plus, nu prea avuseserăm ce discuta. De fiecare dată, conversația se scursese către punctual mort În care Întrebam „Și, ce mai zici?“, și nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aer de tristețe. — Asta e una din problemele cu divorțul. Copiilor le e foarte greu. Și e extrem de dificil să faci planuri, În condițiile În care ticăloasa lor de mamă te anunță de schimbări În ultima clipă. Fran Întrerupe liniștea stînjenitoare care amenință să se instaleze, bătînd din palme și ordonînd tuturor să se așeze la masă, deschizînd apoi ușa dublă de sticlă și chemîndu-le pe fete din grădină. Copilele sînt impecabil de bine-crescute. Se așază una lîngă alta pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
direcția mea. Eu simt cum mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele? Se lasă o scurtă tăcere stînjenitoare, Întreruptă de Anna, care Înjură și roșește: — La dracu’. Of, Doamne, am făcut-o de oaie. Am uitat de-a binelea, adică, nu mă gîndeam că... Mai bine-mi țin gura, nu-i așa... Vocea i se pierde lamentabil. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]