476 matches
-
reprezintă Lunca inferioară a Mureșului, pe ambele maluri (județele Arad și Timiș), unde își au loc de cuibărire și pasaj peste 200 de specii de păsări, multe aflate sub un regim strict de supraveghere internațională, între care: acvila țipătoare mică, stârcul de noapte, cormoranul mare, pescărușii râzători, corcodelul mic, stârcul pitic, lăstunul de mal etc. Astfel se explică suportul financiar (2,67 milioane de euro) pe care Direcția Silvică Arad l-a obținut de la Comisia Europeană, prin Programul PHARE, pentru înființarea
Agenda2003-13-03-4 () [Corola-journal/Journalistic/280838_a_282167]
-
Arad și Timiș), unde își au loc de cuibărire și pasaj peste 200 de specii de păsări, multe aflate sub un regim strict de supraveghere internațională, între care: acvila țipătoare mică, stârcul de noapte, cormoranul mare, pescărușii râzători, corcodelul mic, stârcul pitic, lăstunul de mal etc. Astfel se explică suportul financiar (2,67 milioane de euro) pe care Direcția Silvică Arad l-a obținut de la Comisia Europeană, prin Programul PHARE, pentru înființarea Parcului Natural Lunca Mureșului, în scopul protejării și conservării
Agenda2003-13-03-4 () [Corola-journal/Journalistic/280838_a_282167]
-
atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
regesc. Dădea rar din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i și o plecăciune caraghioasă. Pe malul altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce uncheșul a prins a se pleca și pădurea de sălcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a strigat el grangurilor (cu apostrofa necesară), să nu-mi faceți aci gălăgie; duceți-vă la culcare. Costică și Ilie însă au urmat să facă gălăgie, răspunzând mierlei și zvonului de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu după el în gârlă până la brâu. L-am ținut totuși bine și l-am întors la fața apei făcându-l să beie aer. În starea asta, pe jumătate înomolit, mă privea de pe celălalt țărm în fața Coloianului, împreună cu grangurii bordeiului, stârci, coțofene și alte lighioane care se minunau cât și dânsa de întâmplare. Ochi de urs, 1938 24 iunie a apărut prima dată în Însemnări ieșene, nr. 4 și 11/1938. 24 iunie 1937 este chiar data reală a unei vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinsei, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, sau ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă urmele lăsate în nămol. Fuseseră patru iar, printre ei, și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dar în selvă, acestea erau cele mai bune ore. Blândul răsărit de soare, plin de parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adevăr? Sau ei sunt cei nebuni, cei care sunt de cealaltă parte? Întârzie cu răspunsul. Privi copacii înalți care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
caimani și anaconde? De ce veneau broaștele țestoase să-și depună ouăle aici, pe plajă, preferând apele dense și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
glasul peste zgomotul asurzitor al exploziilor. Încercați să vă păstrați capul la dimensiunea asta. Nu răspunse. Ambarcațiunea începuse să se rotească încet și cârmaciul acceleră la maximum, îndreptându-se spre locul de vărsare a râușorului, pe unde veniseră. Papagalii și stârcii se ridicară în zbor. Familiile de maimuțe care se întorseseră se îndepărtară din nou, zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și privirea lui se opri, cu neplăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba, de la acoperiș până la temelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prezența omului, fiind poate în călduri, poate înfometat. Se trezi cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să se ridice la trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul lui de campanie, să o vadă pe Piá. Dar acoperișul se năruise din pricina ploii, focul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici nori albi pe cerul indigo. Nu mai era decât apă, și apă, și iar apă, care părea nesfârșită dinaintea provei caiacului, sub presiunea vâslelor, lângă mâna Piei atârnând afară peste bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și a doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar papagalii își căutau adăpost în coroanele copacilor preferați. Căldura pierdu din putere și apa mlaștinii se arătă mai liniștită. Mirosurile selvei se schimbară și prima pasăre-bombardier lăsă să-i scape șuierătura în depărtare. Selva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mai întâi, a fost un zumzet îndepărtat, ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape fără tranziție și trebuiră să facă eforturi ca să distingă silueta ce se ivise printre liane și înainta spre grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dăduseră seama de distrugerea pricinuită țării lor și știau că Roosevelt a fost primul președinte care a îndrăznit să-i înfrunte pe cei care aduceau prejudicii viitorului națiunii spre propriul lor beneficiu. Se rezemă de un copac și privi un stârc ce părea că alunecă pe apă zburând razant pe suprafață. Frumoasă pasăre! observă el. A fost cea mai interesantă campanie prezidențială din istoria Statelor Unite. Pădurile, râurile, pășunile și animalele sălbatice au devenit importante. Pentru politicieni, era un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prezentau interes. Nimeni n-ar da pe ei mai mult de douăzeci de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinse, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]