10,783 matches
-
Băiat de doisprezece ani, nu părea încă să se fi trezit la o gândire mai vioaie, mai sprintenă. Spre deosebire de ceilalți, care au o privire isteață și fețele atente, pare adormit, deși fotografia a fost făcută ziua în amiaza-mare. Asta îmi stârnește mie tot felul de amintiri. Aveam într-adevăr această stare de încetineală. Trebuia să mi se spună un lucru de mai multe ori, ca să-l înțeleg. Surorile, frații mei, ca să mă facă să pricep ceva, sau să aduc ceva de
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să susțină valorile maternității comuniste, invocînd argumentul locurilor rezervate pentru "mama și copilul". În plus, abandonarea elevului bolnav "în coada mulțimii" (lăsat să se descurce cum o putea) îi stîrnește un amuzament teribil, comparabil doar cu entuziasmul izbîndei locative în fața asaltului navetiștilor. Scena tragi-comică a asaltului feroviar se regăsește și la Ion Băieșu, în romanul Balanța (1985), cu aceleași ingrediente de realitate socialistă: un tren neîncăpător, navetiști dezlănțuiți, bătăi pe
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
navetiști dezlănțuiți, bătăi pe compartimente. Printr-o focalizare la fel de crudă ca și cea operată de Monciu-Sudinski, Băieșu lasă posterității imaginea-tip a societății românești abrutizate de patru decenii de comunism; populată cu bestii, retardați mintal și bețivi, aceasta nu poate stîrni decît dezolarea amuzată a cititorului, pus față în față cu o familiară "felie de viață nouă": "În haltă se aflau circa cincizeci de bărbați uzi fleașcă, cu șepci și cu băști pe cap, care porniră spre tren cu figurile încruntate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
-l năpădea cu reverberați prin fiecare fantă a auzului... Un auz depravat ce se lăsa pătruns/ siluit/ violentat. Un auz precum o teacă de catifea, în care notele se scufundau ca nește picături de tril drăgăstos și infam. O plăcere stîrnită în eter și aceea a lui erea toată. Extinsă către fiecare val care-i săruta palma. Departe, perdeaua de la fereastră se prăvăli galeș. Suspină dintr-un soi de turbare sastisită și își lăsă capul pe spate să ajungă pînă la
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă că a fost altcum, altfel, doar în momentul morții. Abia atunci - el nemaideranjând pe nimeni - i se vor recunoaște cu parcimonie câteva merite, dar nu prea multe ca să nu stârnească în continuare complexe, și i se va trece mărinimos cu vederea că a stat în calea tuturor, scoțându-i din sărite. Așa a fost în secolul al XIX-lea, așa este și acum: trebuie să te scuzi umil dacă ai
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
grădină largă cu un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan, fostul iubit al doamnei Leonida, o vestită frumusețe a Capitalei, la ceasul acela. Crima săvîrșită de el stîrnise vîlvă în capitală. Fiind pedepsit cu cîțiva ani de închisoare, învățase o meserie și devensie unul din cei mai de seamă tîmplari de mobilă aleasă. De-abia întoarsă din vacanță la sfîrșitul acelei veri, intrarea în posesia noii mele garnituri
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
caut adresa marelui scriitor, să sun la ușa lui și să-l rog să mă asculte? De ce să mă asculte?, mă întrebam încercînd să-mi imaginez posibilul, refuz. Ce eram altceva decît o tînără doamnă, care visa și care putea stîrni o nedumerire penibilă. N-aveam altă armă decît îndrăzneala poziției mele sociale. În acel sfîrșit de vară, am căutat numele lui E. Lovinescu în cartea de telefon, l-am găsit, am format numărul și glasul meu a alcătuit cîteva cuvinte
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Oltețului, Pantelimon 113 bis sunt deja toposuri clasice pentru poezia contemporană. Din acest punct de vedere, este un caz. De aceea cred că poezia lui, tradusă și promovată atât cât trebuie, ne-ar face cinste și cu el am putea stârni un interes cu mult mai larg pentru literatura noastră. Succesul pe care l-a avut anul trecut împreună cu Nora Iuga și Robert Șerban, invitați să performeze în Elveția experimentul Renshi româno-elvețian - o poezie în lanț scrisă împreună cu doi autori din
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
deci, pentru care fapte grave Sorana Gurian este căutată, făcîndu-se astfel o excepție de la regulă. Cert este că respectivul comisar-șef nu se ocupa de delictele "politice", de "atentatele" la siguranța statului. Se cuvine a menționa că anunțul poliției nu stîrnește nici un ecou în presa bucureșteană. În schimb, se înregistrează unul în cotidianul ieșean "Moldova", unde un ziarist antisemit, ascuns sub pseudonimul Gh. Sânger, își exprimă indignarea în articolul Cazul Sorana Gurian. Aici citim: "Uitasem cu totul de obscura existență a
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
i se poate întîmpla unuia precum Jacques G. Costin, coîntemeietor al reputatei reviste Contimporanul, frondist și "spirit iconoclast", autor al unui unic volum publicat și decedat în exil amar la Paris, care prea puțin în ultimii ani (cîteva zeci) a stîrnit curiozitatea bietului cititor, rămînînd, și el, în galeria marilor necunoscuți ai literaturii româ-ne din vremuri nu foarte de mult apuse și de mare interes astăzi. Succintul prolegomen, cu semnătura lui Ovid S. Crohmălniceanu (dintr-o carte închinată Evreilor în avangarda
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
Daniel Tei Daniel Tei: - Permiteți-mi să vă stîrnesc cu cîteva întrebări, maestre Victor Eftimiu, întrebări în jurul cărora o să vă rog să brodați un autoportret, un medalion... Opera vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
perdea se contopesc într-o vervă narativă extraordinară, care face aproape imposibilă o abordare critică "la rece". Cititorul este nevoit să se declare vinovat de ceea ce criticii școlii formaliste americane numeau affective fallacy. Dionisiacul acestei scriituri are darul de a stârni reacții viscerale. A se citi acest volum ca leac de textualism și de prejudecăți deopotrivă. Critică eseistică Volumul lui Iosif Cheie-Pantea, De la Eminescu la Nichita Stănescu, reprezintă, așa cum o spune și subtitlul, o colecție de reflecții literare, unele redactate foarte
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
cînd am pășit într-un "spațiu tehnic", pe care nu-l bănuiam că se află ascuns de fațada elegantului magazin cu nume atrăgător. Am trecut printre agregate de care nu îmi aduc aminte și care într-un fel nu îmi stîrneau curiozitatea, cu toate că E. Lovinescu părea încîntat de faptul că mi-a furnizat o inedită vizită în ascunsele ateliere ale tipografiei, unde de fapt, se săvîrșea ceea ce era mai important în acel ceas în planul editorial. La cîteva zile după această
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
perfect în simplitatea calmă, matură și frumos alcătuită estetic: " Și ce o se se-ntâmple cu mine, o, Doamne, când totul / din jur va-nflori în această lumină a mea, de șaizeci de ani, cu gânduri tot copilăroase? Un tunet stârnește în peștera morții oricare înflorire. Poemul... De ce? Ca și / astfel să știm cum frigul devine durată? Și-n timp ce pământul se zbuciumă-n spații, un ins mai / mărunt decât bobul de grâu, reașează cuvintele și mai mărunte în formă
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
lup uitarea sau aducerea aminte sînt ca o teacă cu timpul acolo poveștile se tocesc încet dinspre deznodămînt spre început se scurtează și parcă devin mai strîmte se adaptează și ele vremurilor silite să expire mai repede (pentru a nu stîrni alergii?) personajele se împuținează pericolele se îndepărtează așa că îmi voi aminti și apoi voi uita cum mergeam pe strada aceea pe care (lucru ciudat) casele se răreau și erau înlocuite de arbori cu frunzișul atît de umed că părea aproape
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
un stil aparte sau obsedat de anumite motive, despre povestirile lui Bogdan Suceavă nu se pot spune prea multe. Ele sunt, pur și simplu, bine scrise, bine gândite în desfășurarea lor și, indiferent de registrul abordat, cu subiecte întotdeauna interesante, stârnind lectura no mather what. Povestiri din câteva tușe Povestirile Getei Brătescu sunt de fapt o sumă de momente simplificate până la esența care dezvăluie dintr-odată foarte mult. Detaliile au un loc aparte, atent distribuite, astfel încât, cantitatea virtuală de semnificații este
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
față, somptuoasă cea a Casei Sadoveanu, impunătoare cea a Universității, magnifică cea de la Palatul Culturii. Albumul lui Val Gheorghiu e o încîntătoare plimbare prin bătrîna capitală a Moldovei prilejuită de alăturarea tematică a unui detaliu arhitectural încărcat de simboluri. Ușa stîrnește curiozitate, separă sau unește, ușa înseamnă trecere sau izolare. Doar cîteva dintre sensurile contradictorii pe care le adună ușa și pe care imaginea, întotdeauna mai bine decît cuvîntul, reușește să le conserve și să le transmită simultan. Nu pot formula
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
vrut să înalțe un imn de slavă Bucuriei. Nimic nu a fost în stare să încovoaie forța lui neîmblânzită. Nefericit, cu inima plină de amărăciune, a năzuit întotdeauna să cânte fervoarea Bucuriei. Și a reușit! Simfonia a 9-a a stârnit de la început un entuziasm delirant. La prima audiție care a avut loc la Viena în 1824, compozitorul a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, pe când familia imperială era salutată la intrarea în sală, conform obiceiului împământenit în această capitală
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
a cunoscut în România (cu Ion Bianu avea să viziteze Argeșul, cu Iacob Negruzzi, să poarte discuții pe tema statutului evreilor și a, pe atunci, atât de actualei chestiuni a revizuirii Constituției), cea mai puternică impresie avea să i-o stârnească tot mentorul Junimii, care, cu obișnuita sa solicitudine față de tinerii studioși, i-a împrumutat cărți, l-a invitat la întâlnirile Junimii bucureștene, i-a furnizat informațiile istorice de care avea nevoie, i-a verificat apoi datele pentru un articol despre
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
a-l citi cu glas tare. E o mică piesă într-un act, plină de viață și scrisă sprinten, iar autorul are parte de suficiente aplauze; dar tot mai găsesc câte unii ceva de obiectat în privința evoluției personajelor, și se stârnește o dispută plină de vioiciune și haz, la care Maiorescu și fiica sa Livia 4) participă cu înflăcărare. Aceasta din urmă, deși tânără, abia trecută de 20 de ani, e deosebit de cultivată, având, în plus, o gândire ageră, fină, pe
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
paradoxal, în același timp surprinzător de îngust, de limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire ce nu voia să-și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
de îngust, de limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire ce nu voia să-și impună și cu atât mai
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
trădez, a rostit Maestrul cu glas ferm. Mi-am dres vocea și am continuat cu îndrăzneală, ideea mea. - Orașul Sibiu l-ați cunoscut, dar stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele, spuse într-o doară. Am luat de la început pledoaria mea, care, cu toate că voiam să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
sinceră nedumerire. - Dumneata nu pricepi că mîine dimineață va vui tot Bucureștiul? - Ce anume să pricep?, am întrebat cu un curaj care m-a uimit și pe mine. Indignarea lui Lovinescu, percepînd uriașa mea neputință de a pricepe ceea ce se stîrnise în sinea lui, trecuse într-un stadiu cu totul imposibil de imaginat. Făcu un efort să-și stăpînească tăria enervării lui și mi-a spus cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu o forță de evocare trezită pe neașteptate, a răsărit amintirea acelei călătorii pe care am reconstituit-o verbal și cu ușurință, exact așa cum ea s-a desfășurat înainte cu peste 65 de ani, săvîrșită într-un elan de tinerețe, stîrnit cu naivă îndrăzneală de către mine și pe care E. Lovinescu o acceptase.
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]