3,144 matches
-
aristocrația dintotdeauna putea să se împăuneze cu avutul lor. Rezultatul era un bulevard atât de larg și atât de aerisit cum nu se mai văzuse vreodată în oraș. La trecerea atelajului familiei Lax, unele doamne se opreau să salute, iar stăpâna le răspundea cu o bucurie sinceră, strângându-și șalul de catifea pe după umeri. Era foarte frig și începuse să cadă o lapoviță pe care copiii au luat-o drept ninsoare. Cu inimile bătându-le de fericire într-un ritm pe
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
lor, guralivi și goi până la brâu. Cei trei frați îi priveau înspăimântați: oamenii aceiau erau prea neciopliți pentru obiceiurile lor de copiii crescuți în puf. Fuseseră așteptați cu nerăbdare. Când caleașca pătrunse în curte pe sub arcul de la intrarea destinată caleștilor, stăpâna văzu că întreg personalul de serviciu se aliniase în patio, ca o trupă gata de inspecție. Surâse cu bunăvoință, îi șopti doicii să aibă grijă de copii și de pepeni și coborî, ajutată de vizitiu, să-i salute până la ultimul
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
oră înainte de culcarea stăpânilor. Nu era nimic mai supărător decât jarul stins dintr-un vas pentru încălzitul picioarelor. Ziua, se umbla prin încăperi bine înfofolit în haine și una dintre grijile cele mai mari ale Eutimiei, la cererea expresă a stăpânei, era ca toți servitorii să aibă haine suficiente. În zilele cele mai friguroase, singura soluție era refugierea într-un colț cât mai cald din casă. În această privință, se poate spune că servitorii o duceau mai bine decât stăpânii, căci
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
sculptat din salonul principal era mult prea mare și se folosea numai în zilele de duminică și la ocazii speciale, cum ar fi Crăciunul. Cel mai bine se stătea în bibliotecă. Sau, dacă nu, rămânea varianta vaselor cu jar, chiar dacă stăpâna casei le folosea numai când nu avea altceva mai bun în loc. - Chestiile astea sunt ca și copiii mici: trebuie să fii mereu cu ochii pe ele, dacă nu, poți oricând să pățești o nenorocire. Cum mutarea s-a petrecut într-
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
de feratec?.../ Cu fulger de smalț la oblâncuri/ și ropot de pegas sălbatec?... În penitenciarul din Cluj, În timpul procesului, am cunoscut camarazi din Frăția de Cruce de la Sighetul Marmației. De la ei am Învățat o poezie formidabilă a lui Radu Gyr: Stăpâne-n sângerat, Domn al luminii / și Veșnicie limpede, Iisuse! Tu, care ai primit pe frunte spinii / și cuie adânci În mâinile-ți supuse. // (...) și spune morților de sub troițe sfinte / că va veni cândva o dimineață / când Neamu-ntreg va fulgera la
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
lumi devenind necunoaștere pentru om, tocmai ca acesta să poată trăi iluzia. 2676. Cunoașterea este o furtună doar pentru superficial și o liniște pentru Înțelept. 2677. Cunoașterea este visul acestei lumi deșarte care nu se lasă Înțeleasă. 2678. Cunoașterea este stăpâna inimii până În momentul când inima Începe să simtă. 2679. Cunoașterea este izvorul legității În această lume iluzorie. 2680. Nu există lege fără de cunoaștere precum nu există amintire fără de Destin. 2681. Cunoașterea te așteaptă doar În gara unde trenul vieții tale
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
sticletelui care e doborât de praștia unui băiat și ajunge în colivia unei doamne care se îmbolnăvește și moare e istoria cuștii, a spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii, i se ia libertatea unei ființe. Doar moartea stăpânei cuștii îi va reda păsării libertatea. Narațiunea circulară poate fi înțeleasă și că o metaforă a capriciilor destinului construită pe înțelesul minții inocențe a cititorului copil. Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
considerare. Și de când lucrați aici? De mai bine de un an de zile. Dar nu aveti familii și nu mergeți niciodată pe la casele voastre? Suntem, toate, orfane și celibatare. Mi se părea din ce in ce mai ciudat. Dar, oare, aveți vreun stăpân ori stăpâna, vreo firma care se ocupă de voi? Avem un stăpân, da, se grăbiră ele să răspundă, însă nu l-am zărit niciodată. Ne trimite doar scrisori, toate primim scrisori de la el. Epistole de serviciu, am bănuit eu, rostindu-mi bănuiala
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
doua grădină unde era ținut în lanț și într-o împrejmuire specială spaima cartierului: uriașul Ursei, un dulău cum altul n-am mai văzut (iar acum îi înțelegeți numele, așa-i?). Stătea culcat, plictisit, cu botul pe labe. Nimeni, cu excepția stăpânei lui, nu cuteza să viziteze ditamai ursul de câine, iar când m-a văzut cred că nu și-a crezut ochilor. La început m-am speriat și eu strașnic, am socotit că dintr-o îmbucătură n-are ce-alege din
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
lumini se vântură și pier; De-o fi să te-ntâlnesc în bucurie, Când nu mai știi de mâine și de ieri, Eu te întorc pe padina pustie, Să simți cum bate vântul de dureri; Și fără drum, sub zodia stăpână, Din deal în vale trecem neștiuți; Eu te sărut cu sabia-n mână, Tu mă rănești adânc și mă săruți Nici un zeu Abia mă-ntorc în zori, Abia ajung în noapte, Totul a devenit obositor, Am obosit să tot mor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
asupra mea, mă domină profund, irațional aproape, tocmai prin această fixitate a atitudinii ei față de mine - tocmai fiindcă mi s-a dăruit cu totul, fiindcă s-a pus necondiționat în slujba mea, tocmai de aceea ea a ajuns, de fapt, stăpâna mea. Da, adevărul este că necontenit am avut un stăpân eu, care mi-am făcut un crez din a spulbera ierarhiile, din a refuza să fiu condus de altcineva decât de mine însumi, eu, care chiar și pe Dumnezeu l-
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
sunt simple și cochete, majoritatea doar cu parter, multe construite în ciorchini de clădiri identice și simetrice, separate de porțiuni cu iarbă impecabil întreținută. Toate înalță spre cer instalația de încălzire a apei, pe bază de celule solare. Liniștea este stăpîna locurilor, prea puțin tulburată de foșnetul valurilor sau de muzica restaurantelor - niciodată depășind surdina. Nici un scandal, nicăieri, nici o agresiune, nici urmă de vreun sentiment de nesiguranță. Nu se fură nimic, nimeni nu deranjează pe nimeni. Dincolo de Istanbul și de litoral
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
Pune sonda trandafire aburilor din țărână cât suspină în stupină o leoaică de albină filtre cu hemoglobină după rang a împărți la înalte-mpărății pe unde treceau profeții stihuiți în ceara ceții. Povestește-le fântână măștile caleștile ducând Doamna mea stăpână răni și taine surâzând tavernalilor de rând. Mă cheamă la cer părinții strânși la masa suferinții cimitirului de ger. Zăpada topește sfinții pânea frântă rar respiră dogoare/ înmiresmare și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
Ții minte văile cu jderi prin care rătăceam mai ieri? Cărări înguste, grote, salturi, fugi... Și gleznele-ți ostatice-ntre rugi... Printre lumini, lumină tu fiind, brațe de rai simțeai cum te cuprind, O clipă ai fi vrut să strigi, stăpână peste liniști și ferigi, te-o auzi cu unda-i vreun izvor și-ți va sări în ajutor, Ții minte, ai fi vrut să zbori și-ai implorat și vânt și nori să te ridice spre iubiri, mereu mai sus
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
mereu, Va trebui să-i stau alături, în răsfrîngeri, Să-nving în străluciri, cu pieptu-mi rău, Slab, și fricos, și păcătos, și tulbur, Aroma raiul deodată la-ndemînă, Cu heruvimii să-ți cînt lin din tuburi, Ca să te-aleg mireasă și stăpînă, Și să te plimb printre copaci cu mere, Și printre șerpișori cu sîsîit prelung, Pînă ce carnea-n noi o să dispere, Plăcerile o să ne prindă-n jug, De o să dăm cu Dumnezeu de-a dura Și-o să mîncăm bezmeticiți: zmeura
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
unei faze inevitabile, dar trecătoare, de asimilare a numelor proprii, a cuvintelor străine și a formelor atipice; nici cu prețul unui mare efort nu reușesc să-mi imaginez că modelul s-ar putea extinde, modificând structurile gramaticale fundamentale ale limbii ("stăpîna casă", "intervenția poliție"!).
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
canine. Unul dintre ele cade victimă comportamentului absurd al omului. Un june face curte unei tinere doamne și o vizitează adesea sub pretextul admirației față de cățelușa ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpîna, mai mult pe curtezan decît pe stăpînul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputîndu-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocînd reflecții melancolice poetului Lucian Blaga este Cîinele din Pompei, surprins de valul de lavă
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
o sticlă de 2.5 litri de vin de la Amărăști. Era un vin special, iată de ce: de 7 ani, via mamei mele nu a mai fost muncita și totuși în acel an de pomina, anul 2007, parcă să-i mulțumească stăpânei care placă spre alte tărâmuri cu vii veșnice, a făcut mai mulți struguri decât viile din preajma, muncite și stropite cu chimicale din belșug. Ciudat! Adevărați struguri organici, greu de cules din buruienile care năpădiseră via, dar dulci și parfumați cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
abordarea directă a adevărurilor existențiale incomode dezvăluie o structură hipersensibilă și fantastă. Basmele sînt mereu răstălmăcite, iar personajele lor apar fie în ipostaze duios-hilare: fata răpită se îndrăgostește de zmeu, fie de-a dreptul funebre : calul înaripat ce-și poartă stăpîna dincolo de ,hotar" e, în fond, un psihopomp. El are pielea scrisă ,cu vechi cîntece de moarte", iar aripile lui ,bat încet de dorul / dus al unei alte lumi". În final fata îi netezește coama ,cu-un piaptăn" din chiar osul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
în oameni, nici în semnele cerului. Viața ți-o faci singur! Clipa de față naște clipa care urmează! Asta a învățat de când a rămas o orfană și încă se juca în țărână, cu Andrei, fiul arendașului cu care se încurcase stăpâna. Conița Olga Sâmbure, bunica mea Olga Sâmbure, nevasta generalului... O figură! De ce mi-am amintit, taman acum și aici, de ea, o bătrână cu Alzheimer? Doar am conștiința împăcată. I-am lăsat conacul, cea mai mare parte din moșia recuperată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din Iliada) și, într-o formă mult mai clară în capodopera lui Cervantes, Don Quijote. În capitolul XXX, precizează eseistul, Don Quijote îl trimite pe Sancho Panza să salute un grup de vînători. Scutierul zărește în respectivul grup o doamnă care pare stăpîna alaiului vînătoresc. În momentul în care îi transmite salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat pentru o carte scrisă în primul deceniu al secolului al XVII-lea: Ia spune-mi, dragă scutierule, stăpînul acesta al tău nu
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
nemurire Viața iarăși mă reține. Fete vin și zile pleacă. Se întorc ciudat oleacă. Ochiul tremură-n privire. Fetele sunt amăgire. De păienjeni nesupuse Se prelasă chiar seduse De ispite presupuse Îngropate-n doruri duse. Prin vibrațiile vremii Trec iubirile stăpâne. Numai ele ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele tare Printre gânduri nestelare Dintr-o zare-n altă zare..... SCURGERE Singurătatea A născut Cuvântul. Cuvântul A creat universul. Noi am fost urmărea. Sarea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Motto: „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră...” (Eminescu, Fragmentarium, București, 1981, p. 241). Orice s-ar spune despre limba română este prea puțin. Dacă unii vor să o facă uitată sau folosită doar pentru Înjurături deh fiecare după suflet și educație, și includ aici cei șapte
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
de jug. Accabadora examină obiectul, apoi își întoarse privirea spre bătrânul întins în pat. Când vorbi din nou o făcu adresându-se hotărât celorlalți. - Ieșiți cu toții. Nici unuia dintre bărbați nu-i trecu prin cap să n-o asculte. Văzând că stăpâna casei nu se mișca, bătrâna o fixă cu privirea. Împotriva voinței ei, femeia părăsi încăperea, închizând fără zgomot ușa în urma ei. Rămasă singură cu bătrânul, îl examină. Ochii larg deschiși ai lui moș Jusepi Vargiu aveau imobilitatea fără întoarcere a
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
s-au dus ca pericol pentru noi, în orice caz. Pe de altă parte, lucrul de care se temeau cel mai mult sovieticii și rușii în general erau Statele Unite ale Americii, care, în cele din urmă, au fost cu adevărat stăpâne pe lume. Adică ceea ce vor să facă americanii se face, iar ceea ce vor să nu se facă, nu se face. Adică asta e părerea mea, că SUA sunt absolut dominatoare asupra Europei și lumii cum a fost, că trebuie să
Djuvara: Ne temem de ruși ca acum 200 de ani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41892_a_43217]