578 matches
-
toți; se mai Îmbolnăveau de boli rușinoase unii, dar, una peste alta, aveau stil. Nu prea elegant, nu asta vroiau, dar apreciat, mai ales de către turiștii străini; fără motocicliști, orașul ar fi fost mai sărac. Mai ridicau puțin adrenalina celor stătuți, un plus de agitație era binevenit. Thomas conducea tot mai rar motocicleta; avea mașină, una oarecare, pe care o folosea mai mult pentru tîrguieli, mersul pe jos era bine-venit. Pentru un profesor de etică - cine ar fi crezut vreodată? -, drumul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
perioada 1965-1989. Centrul de obsesie s-a mutat în tranziție tot pe „obsedantul deceniu”. Ca și când pușcăria generalizată a anilor ’80 nu a existat. Ea este însă vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând deșeuri și exhibându-și resentimentele. Ca psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic. Vocile publice și mai ales parlamentarii sunt oameni cu un dram de viitor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
baza unei literaturi în care pușca apare, încă din abecedar, ca ingredient nelipsit al bărbatului kosovar.. Îi vedeam trecând râuri-râuri pe tinerii localnici pe străzile Priștinei, la lăsarea serii, cu un freamăt de bărbăție războinică reprimată, foindu-se de colo-colo stătuți și fără ocupație. Aerul era de nerespirat din cauza generatoarelor de electricitate pe motorină. Rețeaua publică de electricitate, ca și calea ferată au rămas amintiri din perioada ocupației sârbe. Inserție. Orientul este poate locul în care afli, frapant de repede, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Kane, Kane pe cea a lui Lambert, iar aceasta făcu același lucru pentru căpitan. Executară acest balet în trei eu cea mai mare concentrare, aidoma unor maimuțe care se purecă între ele. Regulatoarele automate erau branșate. Tustrei respirau oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de toate mărimile, aruncate claie peste grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput, chiar dacă nu mă crezi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Mai citi o dată lista aceea. Într-adevăr, a patra, era Aurelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe ea și vezi ce alții nu vede, cum văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se întoarce acasă nu mai îl toropea... - Poate, spuse el, dacă nu întârzia vaporul acela, atunci, m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenirii izvor de mîntuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El este moartea morții și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rostogolită În mâna lui de mâna unei tinere zâmbitoare, probabil studentă la arhitectură, după teul uriaș pe care-l poartă cu sine, Încheie timpul petrecut În inima orașului. Cerșetorii concubini au plecat clătinându-se și răspândind o duhoare de urină stătută. Antoniu știe că locul lui va fi zilnic din ce În ce mai vânat. Vremea s-a Încălzit și cloșarzii ies ca muștele la soare din canalele colcăind de șobolani, din subsoluri imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o vând,dar cu 60.000 de lei! -O cumpăr!... Aduc banii imediat... Se împrumută de la un prieten de 30.000 de lei,întregi suma cerută și fugi la ceasornicărie. Peste 2 ore ajunse acasă.Mândru deschise pendula.Un aer stătut și un miros de ulei îi invadară nările.Răsuci cheia.Pendula porni greu. N-o probase de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
generalului Sébastiani, la 30 iunie/12 iulie, că epidemia de cholera morbus, care de vreo două săptămâni amenința Bucureștii din trei părți diferite, s-a aruncat asupra acestui nefericit oraș. Murdăria numeroșilor săi locuitori, întinsele mlaștini ce-l înconjoară, apele stătute care băltesc în fața fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur, neputința de a le imprima deodată românilor obișnuința ordinelor și de a-i forța pe boieri să respecte măsurile luate fac să sporească din ce în ce mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
persoane. În orașele și satele unde se va manifesta boala, locuitorii "de clasa de jos" și alții cu "viață neregulată" să fie evacuați "pe la osebite locuri", ce într-adins se vor hotărî pentru acest sfîrșit". De asemenea, "vînzarea zarzavaturilor celor stătute, a poamelor celor necoapte ce au început a se vinde și a șerbeturilor ce se vând pe drum și a bragii cu ghiață să se poprească cu totul... în tot cuprinsul județului, fiind foarte vătămătoare". Era oprită și vânzarea racilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din barieri [ale orașului], la deosebite locuri ferite". Proprietarii erau obligați să-și curețe casele prin spoire, aerisire și scurgerea apelor stătătoare din curți. S-a recomandat oprirea vânzării cărnii sărate (pastramă, cârnați și pește sărat), asemeni și a zarzavaturilor stătute, poamelor necoapte sau putrede, porumbului fiert sau copt; în cazul agravării epidemiei, să fie oprită orice vânzare de fructe. Urmau apoi "băgările de seamă", cuprinzând mai multe dispoziții: pentru supravegherea măsurilor preconizate, doctorii "văpselelor" Capitalei trebuiau să facă inspecții de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-atâta nemângâiere sunt copac spuzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tare, pe urmă. Dă burtica asta jos! Și mai ales, orice-ar fi, nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea informativă a fugarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe balustradă, nici unul dintre cei de față nu și-a imaginat că Mihnea ar fi avut un asemenea plan nebunesc. * De fapt, după ce a privit cu melancolie restul festinului, ca orice băutor novice, Mihnea a fost apucat de greață, izul stătut de țigară căldura corpurilor adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă În viață, a greșit direcția și, În loc să pornească spre baie, a luat-o Înspre balcon. Numai că a fost Întors de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
balustradă? * Se poate presupune că până și Cătălin obosise să-l tot trimită În șuturi pe recalcitrantul băutor novice până În colțul său de pat, de aceea, În gălăgia din cameră, bolboroselile lui Mihnea nici nu au fost auzite. Iar fumul stătut de țigară și ora destul de târzie au făcut ca ultima deschidere a ușii dinspre balcon să pară o bine-venită măsură de aerisire. Să specificăm și că puțina Încredere pe care eu le-o inspir celorlalți Îi convinsese că mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de serviciu la rotativă și aștept să văd semnalul, ca să pot scăpa din hruba asta înghețată. Îmi clănțăne dinții de frigul adunat 12 ore în Casa Scânteii. Fum stătut de tutun și maldăre de hârtie pe jos - pagini ale revistei de mâine, din care cenzura a scos interviul cu Buzura, deși, după lungi parlamentări ale lui Ivașcu și Roger cu „forurile“, intervievatul acceptase unele tăieturi. Când toate paginile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]