564 matches
-
rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un tunel; noaptea se derulează mai lent, adică se receptează ca lentă mișcare Într-un timp conștientizat ca și trecerea prin tunel, Întunericul este tunelul dintre două zile. Cuvintele pronunțate de actantul lector se dilată pufos, se corporalizează În aerul stătut al camerei; nu știu unde să se retragă după pronunție, rămân să plutească suspendate de fonemele disparate ce le fragmentează, le divid, le pulverizează, golindu-le de sens; ele se Înscriu În prezența nopții ca niște fâșii materiale, smulse unui corp sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lectură din Lacan). Azi am fost primul În sala de lectură nr. 1. Scormonesc tot ce a publicat Ion Barbu În diverse reviste. Orice rând scris de el sau despre el mă bucură ca o mare descoperire. Miroase a aer stătut În bătrâna sală a Bibliotecii Academiei. Miroase a transpirație iute de intelectuali isterici. Mă uit la umerii tineri a unei femei din fața mea; mă Întreb ce pedeapsă trebuie să ispășească posesoarea unor brațe atât de expresive. Mă plimb des pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mese, covoare, hârtia cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât această senzație de aer stătut, sfârâind În firișoarele de praf galbene. Nu receptam decât starea aceasta atât de inedită de a fi adus aici și apoi prins de braț de către E., care părea foarte În elementul ei, comițând acest gest ca și cum l-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era ca și cum singurul său scop fusese să arate mai gras. Ciudat... Burke trase din nou aer în piept, dar de data asta fu mai puțin norocos, căci o adiere de vânt îi băgase în nări un puternic miros de gunoi stătut și urină. Își scoase stația și începu să vorbească. - Agent 5212 către Centrală... Am prins suspectul din parc și l-am imobilizat. - Ești rănit? - Nu. Doar un cot făcut praf. - Poziție? - La câteva străzi de West End. Stați puțin. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea de foame, Începu să rîdă cu bunăvoință și scoase dopul de cauciuc de la gamela lui cu apă. Jim bău lichidul limpede, cu gust de clor, atît de diferit de apa stătută de pe Columbia Road. Se Înecă, Înghiți cu grijă și chicoti În pumni, zîmbind spre japonezi. Curînd, rîdeau cu toții, plasîndu-se pe spate În iarba Înaltă de lîngă piscină. În săptămîna următoare, Jim li se alătură japonezilor care patrulau pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i ferească pe prizonieri de suflul bombelor. De fapt, era o pedeapsă pentru raidul aerian, după cum aveau să simtă prizonierii pe pielea lor, chiar În acea seară, cînd mii de țînțari anofeli aveau să se ridice din bălțile cu apă stătută din jurul lagărului, la vremea mesei. Pe treptele Blocului E, unul dintre dormitoarele pentru bărbați, sergentul Nagata urla În fața șefului Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului stăteau trei paznici, cu baionete la armă, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mâna. Și era ca și cum aș fi prins-o pe ea. Nu ar fi trebuit să o fac, dar căutam deja în ușă gaura în care să vâr cheia aceea lipicioasă. Înăuntru era întuneric beznă și obișnuitul miros, doar și mai stătut. Eram în casa ei și ea lipsea, iar abuzul acela mă excita... acum îmi plăcea să cred că nu era o întâmplare cheia lăsată pe ușorul ușii, ci că o lăsase acolo pentru mine. Am pipăit peretele. Am găsit întrerupătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în spirală până la etaj, într-o sală goală care miroase a fum stătut. Se așază lângă mine, foarte aproape. Mă privește, apoi nu mă mai privește, apoi mă privește din nou. — Te-am așteptat. — Scuză-mă. Te-am așteptat mult. De ce nu mi-ai telefonat? Nu răspund, n-aș ști ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt uscate, aproape crăpate. — Vino lângă mine. Mă întind în patul ei regesc, larg, mobil, cu multe perne. Elsa are sânii mari sub cămașa de noapte și un miros de transpirație stătută și de medicamente: — Nu reușesc să dorm, mă simt ca și cum aș fi fost aruncată într-o mașină de spălat... După câteva clipe tace. Tace ca și părul ei. Și poate că acum doarme. Deschid ușa și alunec în întunericul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de șolduri. Am lăsat mâna în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută. Simțeam cum mi se înmoaie genunchii și a trebuit să mă apuc de o capotă ca să nu cad, dar nu îmi puteam controla stomacul. Corpul mi se convulsionă. Micul dejun ieși afară. Mă simțeam ca nesăbuiții care, după ce lagărele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau, de fapt, oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l priveau personal, erau puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai estompezi vina pe care o simți din cauza lui Ed? Doar pentru că te-am lăsat să-mi alegi garderoba nu înseamnă că ai căpătat o nouă perspectivă a modului în care gândesc. Nu e nici o perspectivă nouă, e una veche, stătută. Poate că ai păcălit-o pe tipa de la Estée Lauder cu noul tău look, dar eu știu că-n adâncul sufletului ai rămas la fel. Aici greșești! Uită-te la mine, îmi asum riscuri! Port o bluză decoltată fără eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fața cu o jumătate de oră înainte de a mă îmbrăca. Transpirasem atât de tare în timpul nopții, încât Ed a sfârșit prin a dormi pe jos, pe pernuțele de la fotoliu. Am făcut o baie bună dimineața, ca să mă spăl de mirosul stătut de boală, lăsând ușa întredeschisă în caz că Ed ar fi vrut să mă acompanieze. Nu a făcut-o. Nu-mi adusesem haine pentru călărie, din motive evidente, așa că mi-am pus pantalonii largi vineții pe care-i alesese Maria pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu nici doi ani mai mare decât mine: un tip de toată isprava, care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru a-și face cunoscute grijile și dorințele în germana din nord, ei lăsau la o parte articolul și, ca să meargă la sigur, când spuneau nu, preferau s-o spună de două ori. Vorbirea lor tărăgănată semăna cu laptele gros stătut, peste care puneau pâine neagră fărâmițată și zahăr. Rămășițele populației kașube au sălășuit, statornic, de când se știu, în ținutul deluros de dincolo de orașul Danzig și, sub stăpâniri schimbătoare, au fost considerate de fiecare dată ca insuficient de polone, insuficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-mi atragă atenția. Mie și numai mie mi-a revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de citit, de a-l deschide. Nerăbdător, cu briceagul meu cu trei lame. Dinăuntru m-a izbit un miros stătut, de parcă aș fi deschis un mormânt. Praful s-a învolburat, dansând în lumină. Ceea ce am găsit a devenit un indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile retrospective îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără un cuvânt - și fără să mă las oprit în loc de cuvinte emanate de autoritatea pedagogică - nu numai sala de clasă pentru participanții la război rămași în urmă cu materia, ci, pentru totdeauna, școala, cu aerul ei din principiu închis și stătut. Se poate chiar să fi savurat ieșirea asta. Pe colegul meu de școală, care cu siguranță și-a luat bacalaureatul și care după aceea se va fi simțit toată viața lui tratat la întreaga sa valoare, nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care eu, sătul de repetiții, nu voiam să mă amestec. Apartenența mea de odinioară la tinerii naziști părea consumată temeinic. Cu acest trecut care se tot lungea, certăreț, nu voiam să am nimic de a face. Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume să umpli spărtura care, deși nu era vizibilă, se căsca atunci în interior? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
descrisă șederea noastră la Paris și se răspunde la întrebarea în legătură cu impulsul care a declanșat migăloasa scriere a unui roman după cum urmează: „Imboldul cel mai de încredere a fost probabil originea mea mic-burgheză, această manie a grandorii saturată de aer stătut, potențat de întreruperea studiilor gimnaziale - am rămas în clasa a cincea de liceu -, ce m-a făcut să vreau să produc ceva imposibil de trecut cu vederea.“ A mai existat și o altă sursă de propulsie, dar un lucru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scap de un casus belli cu ostenitu. Că io Îmi zic Întruna: nu te pune, dacă poți, cu lihniții. Când ieșeam dân debaraua dă 0,60, care acolo mi-au dat, pă straiu dă urs care mă năbușea, o legumă stătută și un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix, a zăcut hoitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
camionu. Da spune-mi cevașilea: nu crezi că soarta ie ca loteria, care se dă obstinantă să-i ajute p-alții? Chiar pă podețu dă scânduri, În fața sticloanței cu beutură dă drum, ieram gata-gata să Învăț să not În apă stătută, cu surpriza să curg În Întâmpinarea lu pretinu Dinte dă Lapte, care ie unu din punctele care dai din când În când peste iele. Nici nu i-am văzut bine moaca dă bugetivor, că mi-a și sărit inima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ora: Oscar’s Sleepytime Lodge. Plăti pentru o săptămînă, cără sacoșele Înăuntru, făcu un duș și Îmbrăcă la loc hainele murdare. Un adevărat rai al gîndacilor. Pe peretele din spatele patului se vedeau gîngănii și grăsime. El Însuși avea un miros stătut, bătînd spre Împuțit. Încuie ușa și Începu să frunzărească dosarele cu mizerii personale. Numere vechi din Hush-Hush, tăieturi din ziare, documente șterpelite de la poliție. Dosare: Montgomery Clift are cea mai mică puțulică din tot Hollywoodul. Errol Flynn, agent nazist. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]