565 matches
-
simplu, În timp ce eu mă poticnisem În mijlocul frazei. Am simțit cum mă Îmbujorez din cauza unui amestec de confuzie, durere și umilință, iar faptul că simțeam cum Emily se holbează la mine nu-mi era de nici un folos. Mi-am ridicat fața stacojie spre Emily și mi-am dat seama că, Într-adevăr, se holba la mine. — Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu toată lumea, cu ou și cu oțet pe coordonatoarea evenimentelor publice. Era Într-o dispoziție mizerabilă și Înghițisem destule din partea ei pentru o singură zi. Fata pe care o umilea În clipa de față Își plecase, rușinată, capul, avea obrajii stacojii și speram, spre binele ei, că nu o să izbucnească În plâns. — Andy, treaba asta e de-a dreptul ridicolă. Spune da sau nu și basta! E și așa destul de nasol că eu a trebuit să chiulesc de la ore azi, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În New York. Văd zilnic femei care vin aproape topless - și asta la locul de muncă! Țipam din nou, dar nu mă puteam stăpâni. — Pentru că și‑a arătat fundul. Se uita din nou la pantofi, iar fața lui era atât de stacojie, Încât nu‑mi puteam da seama dacă de jenă sau pentru că era amuzat la culme. — Și‑a arătat ce? — Nu sânii. Fundul. Partea de jos a corpului. Toată. Din față și din spate. Un zâmbet de la o ureche la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că nu Îmi trecuse prin cap să schimb dolarii mei americani În euro și nici nu trecusem Încă pe la un bancomat. — Ăă, Îmi pare rău, dar nu am la mine decât dolari americani. E OK? Fața i s‑a făcut stacojie de jenă și a Început să se scuze profund: — O, nu, domnișoară, vă rog să nu vă faceți griji În privința asta. Domnișoara Priestly se ocupă personal de asemenea chestiuni la plecare. Dar, pentru că veți avea nevoie de monedă locală atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bună alegere azi. S-ar putea ca alții să nu fie de acord cu planurile tale. Ăsta-i domnul Harrow de adineauri... Unde-i al meu? Virgo. Fecioara: Atenție la vizitatori neașteptați. Asta vine ca și cum m-aș umple de păduchi! Stacojiul Îți poartă noroc. Se strîmbă. Nu-i decît o femeie care lucrează pe undeva, Într-un birou, nu-i așa? Mi-ar plăcea slujba ei... Mai dădu cîteva pagini, apoi ridică revista deasura capului. Ce-ai zice de-o pieptănătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Salut, zise el, dînd din cap spre Viv. Apoi se Întoarse spre Helen. Îmi pare rău, zise el, scuzîndu-se cu sinceritate, că v-am creat o impresie greșită. Nu caut o nevastă, ci doar pe domnișoara Pearce. Viv se făcu stacojie. O privi pe Helen, de parcă ar fi fost iritată. — DÎnsul e domnul Robert Fraser, Helen, un prieten de-al fratelui meu. Domnule Fraser, permiteți-mi să v-o prezint pe domnișoara Giniver... S-a Întîmplat ceva cu Duncan? — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de operație din filme; chiar și suprafețele albe și lise ale căzii și chiuvetei creau un anume aer clinic, un sentiment al eficienței, chiar al datoriei. Nu semăna deloc cu o fătucă isterică. Își revăzu fața În oglindă și culoarea stacojie Îi dispăruse; părea absolut rațională și calmă. Se apucă să lucreze, de parcă ar fi planificat Întreaga operație dinainte. Deschise trusa și scoase o cutie Îngustă de crom În care se afla aparatul de ras pe care ea și Julia Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o clipă, te rog. Se auzi un pufăit și apoi senzația de telefon mort. Kay acoperise receptorul cu palma și Începuse să tușească. Tusea continuă. Helen și-o imagină, așa cum o văzuse deseori - În convulsii, cu ochii apoși, cu fața stacojie, cu plămînii plini de fum și praf de cărămidă. — Kay? Ți-e bine? — Încă pe linie, zise Kay, revenind. Nu-i prea rău. — N-ar mai trebui să fumezi. Fumatul mă ajută, și faptul că-ți aud vocea contează. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acel moment. Încercă să-și imagineze drumul de Întoarcere al tatălui său și nu reuși. Apoi Încercă să vizualizeze camerele din apartamentul tatălui, dar brusc Îi apăru În minte imaginea bucătăriei așa cum o văzuse ultima oară, cu toată harababura și stacojiul de pe pereți și podea... Se ridică repede În capul oaselor. Îi căzu scruml din țigară. Îl Îndepărtă și apoi Își frecă fața care Încă Îl durea, fără să-și ridice privirea. Credeți c-o să mă descurc, după ce-o să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să mă uit la viitor, dar și ăsta e un zid; nu văd cum o să-l trec. Încerc să mă gîndesc la ce-o să fac, unde-o să locuiesc. E casa tatei - și văzu din nou bucătăria acoperită de sîngele stacojiu - dar e la două străzi de - Își coborî vocea - de a lui Alec. Știți, Alec, băiatul acela, prietenul meu...? Tata mergea pe strada aia spre lucru. Acum ocolește vreun kilometru, mi-a spus soră-mea. Cum o să fie dac-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de transpirație. Tot ce se afla În Încăpere - mirosurile, aranjamentul obiectelor - părea să fi suferit o schimbare subtilă; avea senzația că timpul se Împleticise cumva, În vreme ce ea stătuse cu spatele, de parcă jucase Mersul moșneagului. Pe podea era o singură pată stacojie de mărimea unui șiling, dar restul era curat ca lacrima. Găleata din zinc fusese puțin mutată și acoperită. Își aduse picioarele la marginea canapelei, iar durerea din stomac și spate se transformă Într-una care o apăsa constant În interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă s-o curețe, să curețe apoi și scaunul pe care stătea și marginea vasului de desubt. Apoi văzu o mică pată de sînge pe covor: se aplecă dar ameți - i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vă sperie În mijlocul nopții? Mie mi-ar fi frică să nu se repeadă la gambă În timp ce-aș trece. Se uită la prosopul pe care stătea Viv și rîsul i se stinse, dar fața Îi rămase blîndă. Prosopul era stacojiu, Îmbibat cu sînge. Își puse mîna pe frunte și-i zise bărbatului Încet: Pielea e cam rece. — N-am putut să-l fac să se oprească, bîigui Viv. Bărbatul stătea ghemuit În fața ei. Îi dezgoli brațul și prinse o bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mare ca mine. De aceea a fost chemat primul. — Doar nouăsprezece. Nasol, Pearce! Prima oară frate-său, și apoi el. Ezită și-și coborî vocea. Apoi? — Apoi? După ce-a murit? Tu... Lui Duncan Îi apăru din nou imaginea bucătăriei stacojii din casa părintească. Îl privi pe Fraser În lumina lunii, simțind cum inima i-o ia la goană, voind să-i spună ce s-a-ntîmplat, dorindu-și să-i spună! - dar era incapabil să scoată un cuvînt. Își coborî privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca două păsări colorate: Jolene era îmbrăcată într-o rochie sexy, albastru-deschis, strânsă în talie pentru a-i sublinia formele, iar Lara, posesoarea a două dintre cele mai lungi picioare din Manhattan, purta o fustă albă mini și o bluză stacojie. Părul ei lung, blond era strâns într-o coadă de cal. Are un stil băiețesc care o prinde de minune, fapt care o bagă în draci pe Jolene, deși sunt prietene la cataramă de când lumea. Câteodată mă gândesc că Lara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ea. Acum era rândul ei să arate neîncrezătoare. Mi-a spus că v-ați despărțit la Paris. —Nu-mi vine să cred! exclamă ea. Când ți-a spus? Fără să mă gândesc, i-am răspuns: —Noaptea trecută. Julie se făcu stacojie la față. —Tu erai la telefon, nu-i așa? Erai cu el azi-dimineață. Nu-mi vine să cred. —Ce? am întrebat-o și se lăsă tăcerea. —Doar nu... murmură ea. Nu! am replicat, înroșindu-mă de indignare. —O, ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tot personalul plecase acasă, iar restaurantul și sălile de bridge rămăseseră În Întuneric; doar orga de lumini a discotecii baleia intrarea cu razele ei. Pe trepte așteptau trei tinere Îmbrăcate ca niște tîrfe amatoare, În fuste microscopice, ciorapi-plasă și bustiere stacojii. Am presupus că erau membre ale clubului costumate pentru o petrecere și eram tentat să le duc Într-acolo cu mașina, dar erau ocupate să consulte o listă cu numere de telefon. În parcare nu era lumină, așa că am bîjbîit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unghiilor, udîndu-i părul blond. În vreme ce Laurie Fox țipa ca o dementă și tot scuipa sîngele care-i intrase În gură, Sanger o apucă de talie. În apa adîncă Îi scăpară pantofii din picioare și amîndoi se rostogoliră laolaltă În valurile stacojii. Sanger, cu părul argintiu strălucindu-i acum de sînge, o susținu pe tînăra femeie de subsuori și o cără pînă la apa mică. Toată lumea s-a dat la o parte din calea mea, făcîndu-mi loc să Îngenunchez și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s it! declară ea, țâșnind din scaun. Mă mut din ban că. Oricum mă chemase Leni să stau cu ea zilele astea, cât e Ani bolnavă. Pistruii Georgianei au luat o tentă albăstrie. Mă uit cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i se dusese pe apa sâmbetei. Se plictisea îngrozitor și nici nu se simțea prea bine. Unde este Clara? o întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o nuanță stacojie, devenind tot mai proeminenți. — Și Bobo m-a întrebat de ea acum câteva zile. Habar n-aveam că o tipă ca ea ar putea preocupa atâta lume, zău așa! Și tu mă întrebi atât de serios, aproape că mă sperii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
temenele! mai șopti, încă o dată, chiaburul Petrea Păun, cugetând la primarul care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îmbălsămată, împănată și țintată cu șiruri de negre perle"... Dar un murmur contrariat vibră îndelung, în cercurile unduitoare de bărbați, femei și copii. Unii din gloată mai pretinseră și după aceea că ar fi zărit, episodic, un fel de țesut stacojiu, ca o ceață spongioasă, vaporizându-se, în câteva clipe. Ceva ca o mreajă purpurie! au adăugat alții. În fond, nu văzuseră nimic, totul adeverindu-se a fi doar închipuire. Nici un fel de textură! Nici măcar niște hieroglife austere sau, barem, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un ton politicos, dar ferm: "Domnișoară, cu tot respectul, cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și smucind brusc hățurile, pornise într-un galop furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]