779 matches
-
cu umanitatea lui specifică, cu regulile și cu limbajul lui îl constituie. Și pe care, drept e, l-a valorificat într-un proiect literar de o viață, care încă își așteaptă lectura adecvată și re-cunoașterea. Bibliografie Damian Stănoiu, Alegere de stareță, prefață și tabel cronologic de Dumitru Micu, București, Editura pentru Literatură, 1964. Damian Stănoiu, Cum petrec călugării, ediție îngrijită de Ion Nistor, București, Editura Minerva, 1974. Damian Stănoiu, Amintiri din mănăstire, prefață de Dumitru Mincu, București, Editura pentru Literatură, 1962
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să-și petreacă vacanțele de vară în cadrul mănăstirilor din Moldova. Iată, de pildă, care sunt amintirile băcăuancei Maria Cantacuzino-Enescu în legătură cu această practică: „Lunile de vară le petreceam la mănăstirea Neamț, precum și la mănăstirile de maici de la Agapia și Văratic, unde stareță era Eugenia Negri, sora străbunicii Catinca. Era destul de greu să găsești aici severa asceză, renunțarea la orice bucurie, atâta vreme cât de jur-împrejur puteai vedea balcoane vesele, proaspăt văruite, în care mirosul de trandafir agățător, de flox și de begonie se amestecă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o să vin și eu. — Sfinția ta, crezi că și-a pierdut mințile? rugător întrebă vodă. — Mi-e teamă. Parc-ar avea o vedenie. Să vină cineva să stea cu dânsa, să-i citească psalmi, o monahie bătrână. Să trimită maica stareță pe cineva care a văzut multe... Să mergem, măria ta, să mergem să ne rugăm pentru ei... N-au avut mult de străbătut, căci închisoarea Bostangi bașa se află lângă prima poartă a seraiului împărătesc iar piața deschisă Iali Kiosk
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
merinde cu forța și ia cu japca din staule și curți de păsări. Țăranii sunt siliți să furnizeze mijloace de transport. Am văzut cu ochii noștri un stat-major instalat într-o mănăstire de femei și soldați chinuind satele din jur. Stareța înaintă plângeri energice. Nu fu ascultată deloc. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari, cf. DEX (n. tr.). Celebră pentru frumusețea și spiritul său
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
au Învârtit. Până a venit Iosua și a intrat În Țara Sfântă, a luat și Ierihonul. Ierusalimul l-a luat David, după chestia cu praștia. Iar eu v am luat maul. Să știți că dacă Elena Udrea ajunge vreodată maică stareță mă călugăresc fără regrete. Și scriu Evanghelia după Elena din Pleșcoi. Și dacă-ți cântă cocoș de trei ori, În miez de noapte, ce faci? Eu iau poziția lui Simon Petru, zic că nu te-am văzut, nici pe la tine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din poiana „de la marginea Codrilor Iașilor”? Păi care-i voievodul care, la împotrivirea boierilor de a le fi el domn, a răspuns: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau”? -Alexandru Lăpușneanu, vere. Se spune chiar - fapt neconfirmat - că prima stareță a acestei mănăstiri ar fi fost chiar fiica voievodului. Din câte îmi amintesc eu, ieri ai spus că doar până în 1803 au viețuit călugărițele aici. Ce s-a întâmplat în acel an de au părăsit mănăstirea aceasta și unde s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vița de vie. Multe din viile Socolei erau ale unor proprietari care plăteau embatic pentru aceasta și dădeau „a dzecea” din vin și alte produse obținute. Hai s-o începem cu cele spuse la 7 mai 1666 (7174) de Elisafta stareța: „Scriem și mărturisim cu acest zapis al nostru cum noi,... am vîndut un loc de prisacă deasupra Iezerenilor, în Rediu, și loc pen pregiurul prisăcii în toate părțile,... dumisale lui Gligorașco vătavul părintelui mitropolitului Ghedeon... și cu acei bani am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
al doile an să pui viță și un pogon de livadă... Și acestu loc prinsu esti pe Dealul Vămășoai”. S-au găsit și oameni care au luat și loc împădurit de la mănăstirea Socola. Asta o aflăm din cele scrise de stareța Antonia la 10 iulie 1779: „Dat-am zapisul meu la mîna giupînului Costantin Pășcanu, precum... am dat dumisale o bucată de loc, ca cinci pogoani. Și fiindcă iaste păduri, să curăți... și să pui viță. Și sfintei mănăstiri să aibă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lei pe an”. Dar nu numai atât. Îi mai dă voie să curățe: „cît ar mai pute îngrădi la vali... și să facă livadă ori fînață orice ar fi, să aibă a da dejmă după obicei a zăce”. Pe această stareță a mănăstirii Socola o vom întâlni în mai multe „afaceri” ale mănăstirii. Nu mai departe de 6 mai 1781, când apare în calitate de cumpărător. Uite și zapisul care adeverește acest fapt: „Adică eu, Ștefan Ciurchi, împreună cu soțul mieu Ileana am dat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu vie mănăstirii Socola”. Acum să te ții bine, vere, fiindcă n-o să-ți vină să crezi ce vei auzi... Din moment ce lucrurile s-au petrecut aevea și au fost și scrise, nu am pricină să nu cred. Să auzim! Antonia stareța mănăstirii Socola spune într-un zapis din iulie 1781 că neguțătorul chir Hristodul Papafil avea trei pogoane de vie părăginită cumpărate de la mănăstire, dar care „cu cheltuiala și silința dumisale nu numai că au lucrat-o de au făcut-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sterp a început să aducă venit mănăstirii. Dar nu-l iartă pe negustor și îi impune să dea „cîte treisprăzece adetiul moșiei”. Până aici este și nu este o treabă ieșită din comun. Să auzim mai departe! Minunea apare când stareța spune: „Antonia stareța, neștiind carte, am poftit pe logofătul ce-au scris zapisul de mi-au scris numele”. Atunci ce să mai credem, dragă ieșene, când, pe la 1671, se spunea că dintre călugărițele Socolei zece erau „dascale” adică învățătoare?! Printre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să aducă venit mănăstirii. Dar nu-l iartă pe negustor și îi impune să dea „cîte treisprăzece adetiul moșiei”. Până aici este și nu este o treabă ieșită din comun. Să auzim mai departe! Minunea apare când stareța spune: „Antonia stareța, neștiind carte, am poftit pe logofătul ce-au scris zapisul de mi-au scris numele”. Atunci ce să mai credem, dragă ieșene, când, pe la 1671, se spunea că dintre călugărițele Socolei zece erau „dascale” adică învățătoare?! Printre acestea se numărau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirești înainte ca acestea să-și termine de vândut vinul lor. Măi să fie! La 21 mai 1782, când Toader Carpu se obligă să dea „pe tot anul cîte optu lei”, dar să-i plătească „la 21 a lunii maiu”, stareța Antonia a mănăstirii Socola spune: „Și spre mai bună încredințare, iscălindu, am pus și pecete sfinti mănăstiri”. E posibil ca într-un an de zile să fi învățat să scrie. Nu-i de mirare. Poate... Dar să nu ne impiedecăm
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la Ieși”. Dar fiindu-le departe, au vândut-o „dumisale logofătului Anastasie Scorțescu di... vistierie... Și viile la acestaș vreme s-au cumpărat altele la loc unde schită să le schivernisască”. Cum era de așteptat, ne întâlnim din nou cu stareța Antonia, care, la 13 martie 1788, întocmește o „ticmală... cu giupînul Gavril Ioan cupeț cu 18 pogoni,... di vii cu livada ei... ci sînt pi Dealul Mițelii, pi moșia sfintii mănăstiri Socolii, pentru orînduiala dejmăi, ci... să dei pi tot
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas cu altă stareță a mănăstirii Socola. Cărui fapt datorăm plăcerea? Apoi Martha - stareța - se învoiește cu Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care avea patru pogoane de vie pe moșia Socolei ca să dea mănăstirii „cîte una ocă ceară de tot pogonul; și de... a mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas cu altă stareță a mănăstirii Socola. Cărui fapt datorăm plăcerea? Apoi Martha - stareța - se învoiește cu Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care avea patru pogoane de vie pe moșia Socolei ca să dea mănăstirii „cîte una ocă ceară de tot pogonul; și de... a mai cumpăra... vreun pogon doaă, să aibă a da... tot cîte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ocă... de ceară de tot pogonul”. De aici se vede că „rugătoarele” de la mănăstirea Socola știau să se chivernisească. Și nu se încurcau, ci mergeau în rând cu vremurile. Asta se vede din cele scrise la 23 august 1790, când stareța Martha cu soborul stabilesc prețul de doi lei și douăzeci de bani pentru un pogon de vie și nu doi lei ca până atunci. Aceasta o aflăm dintr-un act în care se spune că acești bani trebuia să-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
primește „și scrisoare mănăstirii Socolii ce am după tocmala ce am făcut cu mănăstire pentru dejma ce esti a să da dintr-acesti vii pe tot anul”. Cum se vede, aceasta a fost o afacere însemnată. Să nu crezi că stareța Socolei, Martha, nu știa să facă afaceri. Știa și încă foarte bine... De unde ai dedus tu că se pricepea la așa ceva? Într-una din zile, mai precis pe 14 iulie 1793, cu adânci plecăciuni și temenele s-a prezentat în fața
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fac... o crîșmă și cu pivnița ei și cu tocmală ca să plătesc... pe fieștecare an... bezmăn... Și... plătind eu bezmănul... să am a-mi face acolo... aleșverișul și neguțiia me în veci, atît eu cît și fii mei”. Iar Martha stareța scrie: „Noi priimind cerire dumisale i l-am dat,... și l-am măsurat,... în stînjini, adică cincisprizeci stînjini gospod (domnești) curmezișul și doaozeci stînjeni în lungu; și să aibă a da bezmen... pe tot anul cîti doaozeci lei”. Afacearea însă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune-ți pofta-n cui și mulțumește-te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
medical, inspirându-se din Pliniu cel Bătrân și Dioscorides. La Monte Cassino, călugărul Berthier scrie două cărți de terapeutică și altele de comentarii filosofice. Sub numele de Physica, apar în Evul Mediu Occidental texte medicale. Așa scrie Sfânta vindecătoare și stareță Hildegard din Bingen (Germania) Fizica și Cauzele și Tratamentele, în două cărți. Cea mai vestită școală medicală din Evul Mediu de după anul 1000 este cea din portul sudic italian SALERNO, un fel de Universitas Medicorum. Sprijinită de stat, înglobează și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atunci își aminti că citise în mai multe rânduri că osândiții la moarte în ceasurile pe care le petrec în celula condamnaților se consacră mâncatului. „E ceva - gândea el - ce n-am putut pricepe niciodată!... Ce ne povestește Renan în Stareța din Jouarre e de înțeles... E de înțeles că o pereche de condamnați la moarte, simt înainte de a muri instinctul de a-și supraviețui reproducându-se, dar să mănânci!... Deși da, da, trupul se apără în felul ăsta. Sufletul, aflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl ei; batog în sos de mărar, așa cum îl înăbușea bucătăreasa pentru poetul Opitz, când era puțin bolnav; supa de cartofi a Amandei pentru Ollefritz; și mâncărica de ciuperci cu care umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
filiale în străinătate. De filiala romană ținea și un adăpost pentru copii în care sora mea le ajuta pe măicuțe. Tot timpul umblau grăbite, săpau grădina de zarzavat a mânăstirii și nu păreau să aibă vreme pentru rugăciuni. Până și stareța punea osul la treabă, distribuia, așeza rufe în teancuri și participa cu spor la recoltarea măslinelor. O mânăstire a ușilor deschise și a abnegației active. Pe drumul spre Sicilia și la întoarcere am găsit adăpost acolo într-o clădire anexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]