47,696 matches
-
luat-o în seamă decît prea tîrziu sau dacă a existat o decizie politică împotriva dezmembrării. Experimentul s-a încheiat după scurt timp. De spiritul echipei începuseră să se molipsească și neoltenii tot mai încîntați că echipele Puterii, Dinamo și Steaua, erau puse pe coji de nucă de această trupă fără bani și fără proptele. Craiova a fost decimată de transferări din care Steaua și-a luat partea leului. Universitatea a rămas cîțiva ani după aceea o echipă puternică, dar n-
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
De spiritul echipei începuseră să se molipsească și neoltenii tot mai încîntați că echipele Puterii, Dinamo și Steaua, erau puse pe coji de nucă de această trupă fără bani și fără proptele. Craiova a fost decimată de transferări din care Steaua și-a luat partea leului. Universitatea a rămas cîțiva ani după aceea o echipă puternică, dar n-a mai fost mare. O dată cu jucătorii, Steaua i-a absorbit o parte din stilul de joc și din voința de victorie. Fosta glorie
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
de această trupă fără bani și fără proptele. Craiova a fost decimată de transferări din care Steaua și-a luat partea leului. Universitatea a rămas cîțiva ani după aceea o echipă puternică, dar n-a mai fost mare. O dată cu jucătorii, Steaua i-a absorbit o parte din stilul de joc și din voința de victorie. Fosta glorie a Craiovei, Ilie Balaci, spunea de curînd că Universitatea trebuie să folosească toate mijloacele, să nu retrogradeze. Ce mijloace? Ca să cumpere meciuri, oltenii n-
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
oricărei erotici, a bucuriei de a trăi, înlocuite de Al. Philippide cu un teribil "simț al infinitului", cititorul comun ar putea fi inhibat de menținerea îndelungă a versului philippidian în aerul tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător prin stele și prin ținuturi boreale nu cunoaște ironia, jocurile gratuității, voluptatea ghidușă a nimicniciei inteligent flecare. Cînd spune el: "Să ne mîndrim că fiecare / Din noi e-un mic exemplar, / Fără putință de reeditare", se cască golul unei lumi abstracte în
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
de apă, gaze, electricitate, întrucât nu s-a pus vreodată problema să fie și folosită. Este ceea ce se cheamă o investiție - și atât! Un exponat muzeistic. Fostul ministru al Transporturilor află cu obștească surprindere de existența acestei cantine de cinci stele și expică anume că nu a simțit-o sub tălpi, fiindcă salariații l-au purtat totdeauna de subrațe. Dar dacă C.F.R..-ul se zbate în faliment bănesc, nu e bine să aibă în dotare o cantină de cinci stele? Că
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
cinci stele și expică anume că nu a simțit-o sub tălpi, fiindcă salariații l-au purtat totdeauna de subrațe. Dar dacă C.F.R..-ul se zbate în faliment bănesc, nu e bine să aibă în dotare o cantină de cinci stele? Că o va cumpăra un ales al sorții cu prețul unui pachet de țigări Snagov e o problemă tot de destin, o dată ce așa stătea scris în astre: cu echivalentul sumei cu care cel mai cârciogar senator al opoziției și-a
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
ofițerii din escadronul lui. Din ziua aceea grăitoare, tînărul Opujiș ieșea în lume cu taina asupra lui și cu sulița bărbătească de sub abdomen gata de atac. Cel de-al unsprezecelea deget al său stătea ridicat și era pregătit să numere stelele. Și așa rămase. Ceea ce pe el nu-l deranja, călărea vioi, dar despre taina sa, care putea fi cauza a toate, nu va vorbi niciodată cu nimeni. Prima cheie. Magul Vreți să vă alăptez, mon lieutenent? - îl întrebă o fată
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
ci și emoția pur și simplu. Senzația nu e aceea că asiști, neajutorat și vinovat, la supliciul Mîntuitorului, ci aceea că privești cu o perplexă compătimire proba de rezistență fizică a unui fel de fachir, convins pînă la halucinație de steaua lui. Dacă talentul unui Dreyer, de pildă, te făcea să simți cum puterea credinței e în stare să trezească un om din morți, meșteșugul lui Mel Gibson reduce totul la un ochi umflat, la un chip desfigurat, la o carne
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
inclusiv săptămînalul lui L. Rebreanu dintre 1932-1934, prea puțin cunoscute. În 1954 existau deja cîteva publicații literare, hebdomadare sau lunare, între care Viața românească este tot o “revistă a Uniunii Scriitorilor”. În aprilie, același an, la Cluj Almanahul literar devenea Steaua (un articol comemorativ publică în numărul nostru de astăzi, în paginile 14-15, poetul Adrian Popescu, actualul redactor-șef al revistei clujene) și, un an mai tîrziu, sub conducerea lui G. Ivașcu, se impune Contemporanul. Gazeta literară este însă, chiar de la
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
se risipească: manuscrisul era perfect autentic, fusese redactat cu adevărat în anii ’30, iar textul nu prezenta nici cea mai vagă îndreptare sau corectură. Profeția autorului său se dovedea ingenuă și exactă. Sebastian Haffner nu a fost un cititor în stele, ci doar un om care, în afara talentului literar, a fost mai atent decît alții la ceea ce se petrecea în jur. Dacă ar fi să tragem învățăminte din povestea vieții unui om care a văzut tragedia venind și n-a putut
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
după fiecare vis sunt atât de trist și te iubesc atât de tare că-mi vine să mă sfâșiu. Eu sunt liniștit din fire. Dar aș simți o voluptate uriașă dacă într-un scrâșnet s-ar prăbuși în jurul meu toate stelele, toate lumile, toate cerurile visurilor mele” (p. 129-130). E aici o exuberanță a prăbușirii lumilor pe care o vom reîntâlni, transfigurată artistic, mult mai târziu, în poezia lui Leonid Dimov din anii ’70. Ar mai fi multe de spus despre
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
acum Ai oase de-animal în jur, Și om, în putregai și fum. Sus! Fugi în spațiul vast! Și-acest Volum plin de mistere, chiar, De Nostradamus scris, nu-i test De-ajuns și nu ți-e îndrumar? Știi mersul stelelor atunci Și, cînd Naturii ești supus, Puteri din suflet îți arunci, Pricepi ce duh la duh a spus. Îți lămurește-un cuget gol, Ah, sfinte semne-n van, de-ajuns! Voi, spirite ce-mi dați ocol, De m-auziți, vreau
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
sminteala, cert, Ce, la sfîrșit, o să-l înhațe. Doctor Marianus (în chilia cea mai înaltă și cea mai curată) Văd liber ochii mei; Ce mare-i duhul! Pe-acolo trec femei, Umplînd văzduhul. Sublimă-n miezul lui, Cu nimb de stele, Regina cerului Stă-n fast cu ele. (Extaziat.) Doamnă-a lumii,-n gînd te port! Lasă-mă, ca-n templu, În albastru-ntinsul cort Taina să-ți contemplu. Tot ce-n bărbătescu-mi piept Grav și tandru-mi cîntă, Să te-ntîmpine
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Fara-aparare zaci azi / cu piept și tâmple despuiate”), iar Eminescu cu binecunoscută „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. („Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Tânără mireasă, mama cu amor! / Fiii tăi trăiască numai În frăție / că a nopții stele, ca a zilei zori, / Viața În vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tărie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fala și mândrie, / Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!”) Iată și o asemănare mai insolita: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
este și volumul „Poesie d'amore", tradus de prof. Mario Ruffini, apărut la Torino, În 1964 În splendide condiții grafice pentru a celebra, astfel, Centenarul Catedrei de Limbă și Literatura Română de la Universitatea din Torino. Blaj Recanati, orașe Înfrățite sub steaua lui Eminescu „La Recanati, orașul natal al lui Giacomo Leopardi, numele lui Eminescu este rostit cu prețuire și admirație. Cum de-a ajuns acest puternic ecou al ultimului mare poet romantic european, Mihai Eminescu, În patria celui mai mare poet
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva în călcâul meu va înflori un pinten îngeresc Unde și când cele ce nu se văd și cele ce se arată în joncțiunea dintre steaua pierdută și viitorul amăgitor se împletesc strâns în cununa tăcerii de nu se mai poate ghici unde și când se stinge viața și adie apropierile morții Nici urmă nu se mai aude nici urmă de umbră pe șoapta târzie a
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
fericiții nou-americani are doar 47 de ani! Un fior de teamă...Butonez. Încă o știre. Ara cu băiatul ei, acum bărbat. Om de afaceri dar și...artist. A jucat filme În compania unor celebrități. E cotat printre viitoarele foarte curând stele. Fac valuri printre cunoscuții de aici. Un amic Îmi trimite un filmuleț. O vilă dintr-un oraș al statului Nevada. Doliu legat de stâlpul porții. Și pe perete, tot că la noi o placă de marmură neagră, (La noi “placă
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
cetățenia americană? Eu aș fi tare curioasă dacă s-ar putea face o estimare...” Și: “Plozii mei nu cerșesc, nu fură, nu se droghează. Băiatul mai mare este artist. “...el a reușit performanța să joace în câteva filme, alături de mari stele americane, recent alături de Miley Cyrus. Nici un ziar românesc din SUA sau marile trusturi din România care au preluat știrea asta, n-au căutat informațiile astea, nu le-au menționat...”. Față mai mare lucrează În departamentul de stat, Împreună cu soțul ei
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
multă dragoste. Și, cum să nu aibă Încredere În cei doi consăteni ai săi, dăruiți cu har, inteligență și multă bunătate! Mai tânărul scriitor, profesorul George Baciu, un prinț al poeziei romantice din zilele noastre, ivit sau trimis Înadins de stele să ne aline dorurile și neîmplinirile, este ca un pom intrat pe rod ce-și trimite ramurile-gândurile să umple Universul cu prea-plinul inimii sale, ca poi să reverse și peste noi „boabe de rouă alături de fata și floarea de măr
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
În luptele pentru eliberarea Transilvaniei de nord a primit ordinul de a schimba semnele de identificare de pe fuselajul și aripile avioanelor, semnul crucii tricolore cu litera “M” la fiecare capăt au fost Înlocuite cu un cerc tricolor având În centru steaua cu cinci colțuri. Cu toate acestea, avioanele romane erau doborâte sau incendiate la sol de ruși, care aveau o ură viscerala Împotriva aviației noastre care le dăduse câteva lecții de Înaltă măiestrie În arta pilotajului, atât În luptele aeriene cât
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
-mă să zbor În locul tău la Craiova unde locuiesc, deoarece soția mea a născut acum câteva zile un băiat și aș vrea să-i Îmbrățișez”. Cu aceste cuvinte slt. Lisaniuc și-a semnat sentința, urmându-și necruțătorul destin scris În stele. “Desigur dragă prietene, i-a răspuns lt. Buchiu. În primul rând dă-mi voie să te felicit pentru noul tău născut, ai acordul meu pentru schimbare, dar avem nevoie de aprobarea comandantului”. Cpt. Goranescu a semnat foaia de zbor, dându
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
-mi sîngerează pe podul de fier în geamurile sparte de arlechini plîngăcioși (care înjură orașul care urinează în Trotuș mînjind icoanele din ferestre cu nămol c-au pierdut ei împărăția visului c-au rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]