10,694 matches
-
le tot stricau orele de scăldat . și, dacă așa au hotărât, așa au și făcut. Pe când soarele începuse să coboare spre asfințit, și braconierii se îndreptau, incet,către Balta Albastră din poiana de dincolo de marginea pădurii de fagi și de stejari,porcii mistreți au pornit,unul lângă altul, pe urmele necinstiților pușcași. Mergeau fără grabă, discutând:și dacă acțiunea nu ne reușește, ce ne facem? Fii serios. Cum să nu ne reușească?! Am auzit de la un iepure că unul din cei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că la următoarea răspântie a pădurii mă voi întâlni cu personajele mele dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin și ajungem în locul unde soții Bethlen stau la pândă ascunzându-se pe după stejarii bătrâni spre a nu fi observați de jivine. Dar ceea ce susținea închipuirea mea, n-avea cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-o clipită, o fericire nemaigrăită (de care Valy poate că ar fi râs cu cinci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
austrieci să traverseze podul punând În capăt o plăcuță cu „Închis pentru consolidare“. Ca la Austerlitz, când lansase În noaptea dinaintea luptei zvonul că țarul va scumpi vodca În caz de victorie. Ca la Jena, când soldații lui, deghizați În stejari, se deplasaseră tiptil În spatele prusacilor, care sfârșiseră prin a se culca la umbră, fiind astfel luați ca din oală. În timpul bătăliei, adulmecase din nou mirosul de aftershave ieftin al inamicului, auzise nechezatul papucilor de plastic pe mozaic și șuieratul respirațiilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca o vulpe fugărită de ogari, până când un glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de la tejghea Îi cere garanția la axa planetară. Nea Pandele n-o are. Japonezul Îl trimite și el la plimbare, spunându-i: „Numai Dumnezeu te mai poate ajuta.“ 2 noiembrie. Un canibal din Papua se mănâncă singur. Pe secțiunea unui stejar retezat din Connecticut apare imaginea, extrem de clară, a lui Elvis cântând la ocarină. Nea Pandele pleacă Într-un amplu pelerinaj În jurul lumii, căutându-l pe Dumnezeu. În Grecia, nu reușește să intre la Patriarh, clerul fiind În grevă pentru mărirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de pe buze. Te face să te simți ca atunci cînd erai mic. În vreme ce alți copii visau să omoare În războaie, tu voiai să fii În postura să-i trimiți pe alții la moarte din siguranța unui birou cu lambriuri de stejar. În mintea ta, tu exersai discursuri În care condamnai inamicul. Tu ți-ai privit slujba și ți-ai Înjurat propriile-ți limite și pe cele care ți se impuneau. În circumstanțe ca ale tale, știi că nu poți dobîndi puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
poate chiar rugător, dar ea doar Îmi puse bluza galbenă În brațe și Îmi zise: — Ia asta și ascunde-te aici. Continuăm imediat. Apoi deschise șifonierul mare și Începu să bată nerăbdător cu unghia vopsită a indexului În furnirul de stejar. Am dat câteva umerașe la o parte și am intrat. Ca să fiu sigur, am verificat dacă ușa se poate deschide dinăuntru. Dar soneria de la ușă suna atât de insistent, Încât Dora, care considera că explicațiile sunt de prisos, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și doamna Himmel vă poate confirma. Era și ea acolo. M-a văzut doar! Confuz cum eram, Încercam să pricep ce se Întâmpla. Nimeni nu-i contestă mărturia. Deocamdată, În nici un caz. Manetti se opri În fața unei uși mari de stejar. Șeful dumneavoastră credea că discutăm despre duminica trecută când, dacă am Înțeles eu bine, a organizat o proiecție privată. Inspectorul Wickert nu s-a mai obosit să observe greșeala. Diels a fost singurul care a tras o concluzie justă. Greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Hotelul Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care pesemnecă-s ulmi! Sincer să fiu, trebuie să recunosc că nu sunt în stare să trag această concluzie chiar în clipa când descind miercuri seara din mașina familiei Campbell: la urma urmei, mi-au trebuit șaptesprezece ani ca să recunosc un stejar și, chiar și în cazul acesta, nu mă descurc deloc în absența ghindei. Primul lucru pe care-mi cad ochii într-un peisaj nu-i flora, crede-mă - e fauna, contrastul uman, cine cordește și cine-i corditul. Frunzișul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton insistase ca În locul spoturilor ascunse pe care le are toată lumea să monteze pe pereți niște aplice mici din mătase roșie. — Ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai erau nici măcar pernuțe rămase. Nu era de mirare că Sanford Își dorise o Înmormântare aici, m-am gândit eu, În timp ce pășeam Înăuntru. Locul este atât de Încăpător, că Încap Înăuntru Disneyland și șase sute de prieteni. Când ușa masivă din stejar se Închise În urma noastră, agitația de pe Fifth Avenue fu Înlocuită de atmosfera liniștitoare specifică unei biserici. Aici! chemă o voce din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Apoi, în prima dimineață, când au coborât la parter, era deja acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de colecții edwardiene din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate. Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îngălbeniți de lumina reflectată, Stridie zice: — În general. Cu Carson City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a oglinzii. E un fel de jurnal și de rețetar în care aduni tot ce afli despre vrăji și ritualuri. De exemplu, zice, citind din Cartea oglinzii, Democrit spune că, dacă arzi un cap de cameleon într-un foc de stejar, provoci o furtună. Se apleacă în față și-mi zice direct în ureche: — Ai auzit de Democrit, nu? Care-a inventat democrația. Și număr: 1, 2, 3... Ca să amuțești pe cineva, zice Mona, ca să-l oprești din vorbit, iei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându-și dinții mari și albi, zbiară: Dar asta nu-nseamnă că eu nu mai exist! Nu știu de ce, dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul 1860. Și Helen își duce un deget la ochi, iar, când își așază din nou mâna pe volan, degetul mănușii este de un maroniu mai închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă al ninsorii o clădire impunătoare, semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin acoperișul din șindrilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rog, ceva de gustat și cafele; mari și tari. Stai unde vrei, spune lui Mihai, în timp ce el se plimbă, lăsînd aprinsă o lumină puternică, să se vadă bine interiorul. Încă nu-i gata. Legăturile la butoaie astea-s butoiașe de stejar, îngropate în perete nu-s făcute. Doina spune să fac și o orgă de lumini, dar nu-s de acord, prea ar semăna a bîlci sclipirea aceea de lumini în ritmul muzicii. Eh, ce vremuri! exclamă, lăsîndu-se, după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești? îl ia la rost pe Pavel, după ce-i deschide. Unul vrea neapărat să bea și face scandal arată cu privirea spre sală. Chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]