500 matches
-
pasagerii se crispează în fotolii. „Populația, odată cu civilizația bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste 90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sprânceana stângă. Leit șoferul de autobuz! Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii iuți. Bătrânul se apleca, îi spunea ceva, dar vocea nu i se auzea. Tânărul aproba, răspundea, repetând spusele turistului, dar sonorul nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dormitorul principal, care ocupa toată treimea din spate a avionului, cu un pat dublu mare, o cuvertură de blană și iluminare ambientală, era locul în care Barton își petrecea cea mai mare parte a zborului. Avea nevoie de o singură stewardesă, dar întotdeauna zbura cu trei. Îi plăcea să aibă companie. Îi plăceau râsetele și pălăvrăgelile lor. Îi plăcea pielea tânără și netedă pe blană, cu lumina ambientală redusă, caldă, roșiatică, senzuală. Și, la naiba, la doisprezece mii de metri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
auzi din carlingă și întoarse repede capul. — Iisuse, câteodată mă satur de moșul ăsta puturos, continuă Gerard. Barton Williams se încruntă. Apoi auzi o imitare exactă a sunetului motoarelor avionului și, peste acel sunet, vocea unei fete, a uneia dintre stewardese: — Jenny, i-o sugi tu sau eu? — E rândul tău. Un oftat. — OK ... Nu uita să-i duci băutura. Zgomotul deschiderii și închiderii unei uși. Barton Williams începu să se înroșească. Pasărea continuă: — Oh, Barton! Oh, dă-mi-o! Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
am dus direct la bar. — Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În scaun. La două scaune de mine se așază o stewardesă cu părul Împletit În spic. Îmi zâmbește și Îi răspund și eu, cu un zâmbet chinuit. Nu știu cum reușesc alți oameni să se țină de o carieră, chiar nu știu. Uite, ca vechea mea prietenă Lissy. Dintotdeauna a știut că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a Întâmplat ? N-a ieșit afacerea ? — Nu numai că n-a ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap până-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzându-și cu greu un zâmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atât de urâtă. Nu trebuie decât să rămâi optimist. Orice se poate Întâmpla În viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strânge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strânge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram Femeia-Cu-Sutien-Roz-Pătat. — Mersi, Îngaim și-mi Închid repede nasturii cu degete grăbite, roșie ca sfecla de umilință. — N-a fost cea mai bună zi a ta, așa-i ? spune stewardesa cu Înțelegere, Întinzând o mână după tichetul de Îmbarcare. Scuze, n-am putut să nu aud mai devreme. Nu face nimic. Trag un zâmbet schimonosit. Nu, n-a fost cea mai bună zi din viața mea. În timp ce se uită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
omuleți ca niște bețe care sar În ocean, În timp ce avionul explodează În urma lor ? Bag repede instrucțiunile de siguranță În buzunarul de plasă din față și iau o Înghițitură de șampanie. — Scuzați-mă, doamnă. Lângă mine și-a făcut apariția o stewardesă cu păr roșu buclat. Călătoriți În interesul serviciului ? — Da, zic, netezindu-mi părul extrem de mândră. Da. Îmi Întinde o broșură intitulată „Facilități pentru manageri“, pe care e o fotografie cu mai mulți oameni de afaceri care vorbesc animați În fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
relaxată la broșură. Da, aș putea să folosesc una dintre aceste săli pentru... a-mi brifa echipa. În legătură cu diverse chestiuni de afaceri. Îmi dreg glasul. În principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o sală chiar acum ? spune stewardesa săritoare. — Ăă... nu, mulțumesc, spun după o pauză. În momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sunteți aici - voiam să vă Întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dreg glasul. În principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o sală chiar acum ? spune stewardesa săritoare. — Ăă... nu, mulțumesc, spun după o pauză. În momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sunteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa pare ușor nedumerită. — Poate altădată, zic repede. Auziți, dacă tot sunteți aici - voiam să vă Întreb ceva. E normal să se audă sunetul acela ? — Ce sunet ? Stewardesa ridică imediat capul. — Sunetul ăla așa, ca un fel de vaiet, care se aude dinspre aripă... — Nu aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să râd. Nu, nu mi-e frică ! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. Sunt câteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgâlțâie puternic. De ce se zgâlțâie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! Sunt prinsă În cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu cineva care să mă liniștească. Cu cineva care să-mi dea sentimentul de siguranță. Connor. Îmi duc instinctiv mâna la mobil, dar, dintr-un pas, stewardesa e lângă mine. — Din păcate, nu aveți voie să-l folosiți În timpul zborului, spune cu un zâmbet larg. Sunteți drăguță să vă asigurați că e Închis ? — A. Ăă... scuze. Evident că n-am voie să-mi folosesc mobilul. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înghițită de țipetele și strigătele care vin din toate direcțiile avionului. E ca un vis urât. Un vis urât, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu centurile de scaune. Una dintre stewardese Își șterge sângele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întâmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surâde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un noroc Își zise fata. Doctorul Obreja era un bărbat frumos, trecut de patruzeci de ani, un excelent specialist ghirurg dar avea și reputația de mare amator de prospături stilate. De altfel, printre tinerele asistente circula o vorbă Împrumutată de la stewardese: „La Obreja dacă nu cazi, zbori!” De un an se pare că se astâmpăraseră, avea o relație excelentă și discretă cu cea mai frumoasă asistentă medicală din spital și chiar intenționa s-o facă viitoarea doamnă Obreja! Văzu profesoral dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu o anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu purta lăsa imaginația să zburde peste tot corpul ei frumos a cărui perfecțiune atingea cote Înalte, ajutată fiind și de starea aceea Între realitate și vis care-l cuprindea odată cu somnul și cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oferiți de statul român drept diurnă nu ar fi acoperit nici acordarea unui zâmbet și-apoi el era În misiune și nu avea dreptul să se gândească la astfel de oportunități. Din somnul presărat cu vise scurte, În care corpul stewardesei și ochii negri care abia se ghiceau sub hijaba tinerei arabe Înveșmântată Într-o djallaba ce nu lăsa să se vadă nimic ocupaseră jumătate, Îl trezi o voce caldă și fermă: Vă rugăm să puneți centura de siguranță! Aterizăm la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
misiunii”, destul de ieftin dar tot Își sărăcise micul său buget de excursie. Cu acest bagaj incomod se prezentase pe aeroportul rusesc iar acum urca scara unui avion imens, era unul din seria Tupolev și rămas fără bagaj se gândea la stewardesele frumoase care vor deservi cursa, știa ce frumoase sunt tinerele rusoaice, blonde, zvelte și cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului era roasă, un ecran mare și plat pe care erau scrise instrucțiunele și două stewardese grase, Îmbrăcate anost și trecute de cincizeci de ani, parcă erau surori, vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și dogite. După primele zece minute de zbor, Rică Olaru a chemat-o pe una din cele două, a solicitat un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pr. Serban Tarciziu. Este pătruns de zel pentru casa Domnului, dedicat sufletelor, atât de amabil și bun, serviabil. Am citit aceste aspecte pe fața, în cuvintele și gesturile lui. M-a încărcat pozitiv exemplul lui. Acum sunt în avion și stewardesele își fac datoria, servind micul dejun pasagerilor. Voi ajunge din nou în fosta capitală a unui imperiu ce ne-a dominat secole de-a rândul. Îmi aduc aminte de prima mea călătorie la Istanbul și în alte localități, când eram
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]