912 matches
-
etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.d. stau cuminți și straniu evocatoare în sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cuvânt special. Se hotărî să citească în întregime carnetul, de la început, dar pe prima pagină găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ore mai târziu. Cât am stat lungit pe podea, m-a furat somnul (Mi-am revenit complet, scumpă doamnă baroană. Vai, ce-ați gândit oare despre mine? Vă rog, dați-mi voie să sun să ni se aducă o interesantă sticluță de vin. Provine din mica mea vie, și cred că s-ar putea s-o găsițiă). Vreau să anunț - cât mai repede cu putință -că indiferent de ceea ce a pricinuit tulburarea care a dus la întreruperea paginii cu trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o Îngâna de fiecare dată când se afla În cumpănă. De obicei o rostea seara, căzută În genunchi În fața icoanei Maicii Domnului, turnând În candelă ulei nou, iar pe cel vechi, ce Întreținea flacăra În timpul rugii, Îl aduna Într-o sticluță, ținând-o timp de douăsprezece zile În casă, după care o vărsa În râu. Înainte de rugăciune, Mașa tămâia toată casa, iar după ritual ungea ușile și ferestrele cu usturoi. „Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care cunoști și le știi pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu casa și ograda, clocotea de prezența ei. Mașa era atât de obișnuită cu aceste apariții, Încât punea În cerdac, În locul unde zăcuse mult timp cutia de violoncel, străchini de grâu fiert În miere, pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia să-și taie sfârcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
preferați un păhărel și o scrumbioară, care știu că v-a plăcut. Și, fără să mai aștepte răspunsul musafirului, se strecură pe lângă el În casă, aducând În scurt timp un platou cu câteva senvișuri Încropite-n grabă. Nu lipseau nici sticluța de rachiu, nici măslinuțele, nici cașul, nici scrumbioara. - Mă duc să pun la fiert și ceaiul, spuse gazda, punând platoul pe o măsuță joasă ce se afla-n cerdac. - Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
onorat o promisiune”. Acasă la fermier aflară lume multă; Unii cumpărători abea sosiră În timp ce alții plecau cu mașinile doldora de produse agricole. Ajutat de Nando, Tony Pavone Împărți unele mărunte cadouri celor trei copii ai fermierului iar nevestei lui o sticluță de parfum franțuzesc urmat de un carton burdușit cu prăjituri. Oarecum impresionat de cadourile primite, fermierul cu nevastă-sa le amenajă o masă sub un șopron invitându-i să se așeze liniștindu-i. „În câteva minute mă voi ocupa numai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să-l ofer soției mele, ei bine...porția mea o voi lua Într’o sticluță...!!” Fermierul se bucură. „Ei bine...O sticlă - două...” Umplând din nou paharele și observând cele doă sticle goale, se ridică dela masă cerând scuze ca după câteva minute să aducă alte două sticle cu vin din aceeași categorie precum și un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ci, am fost orânduiți Împrejurul gropii, așteptând ca groparii să pregătească coșciugul pentru a-l introduce În groapa dinainte pregătită. Nu am văzut nici preot ori dascăl cu ustensilele lor dar, am observat atât femeile cât și barbații dintr-o sticluță metalizată la fiecare schimb de cuvinte sorbeau câte o Înghițitură În așa fel Încât ce-i prezenți se Înveseleau proporțional cu golirea containerelor...! Mai mult. O persoană din ce-i prezenți „Șugubăț”, Începu să deruleze bancuri Într-o așa manieră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cum nu avusese plăcerea să-l cunoască Îl chemă la telefon și după unele discuții protocolare Îl invită stabilind cu el o Întâlnire la restaurantul Ambasador, În plin centrul capitalei. Venea la această Întâlnire pregătită. Își aduse aminte de o sticluță cu Cianură de Mercur, o amintire din țara ei natală,pe vremea când disperată de necazurile suportate hotărâse să moară...! Iar pentru mai multă șansă de reușită introduse În poșetă un periculos cuțit de vânătoare, deosebit de ascuțit. Mai venea la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile colegilor Însoțitori, rândui obiectele În ordinea lor valorică, pregătind hârtiilee În vederea Întocmirii procesului verbal de confiscare motivând: totul va fi restituit curând, mai bine zis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut orice altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză, se priviră contrariați. Fiecare prăvălie cu produse cosmetice, avea expuse În stradă, lateral În fața vitrinei, o masă În care erau așezate sute de sticluțe pline cu apă de colonie și chiar parfum la dispoziția trecătorilor. Cine avea plăcerea să se parfumeze, se parfuma. Din contră, presupusul cumpărător, făcea un sondaj alegându-și parfumul preferat ca apoi să profite din plin, fără a intra În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
soseau neîntrerupt de la Londra și Milano. Puteai pune muzică sacră atunci cînd se tundea (nu, „se stila!“), spunea Angela. Mergea la un grec pe East 56th Street. Da, Sammler știa multe despre Wharton Horricker. Hrana specială. Horricker chiar Îi adusese sticluțe cu praf de drojdie. Sammler găsea că drojdia Îi era benefică. Apoi era chestiunea cravatelor. Colecția lui Horricker de cravate superbe! De la acest punct comparația cu hoțul lui de buzunare era inevitabilă. Acest cult al eleganței masculine trebuie gândit. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scârțâiturile podelei de deasupra capului meu, că lucrează în lut în camera nepoatei ei. Se duce de multe ori acolo după-amiezile. A fost camera ei atunci când era mică, se pare. Stă ore întregi și se joacă cu jucăriile fetiței - aranjează sticluțele cu sclipici și lipici din seturile de artă, face inventarul pantofilor de plastic ai păpușilor. Câteodată adoarme acolo și trebuie să mă duc și s-o trezesc pentru masa de seară. Întotdeauna arată mai degrabă tristă și stranie, așa cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chiloți și șosete care se făcuseră țepeni de la uscat. Lângă cadă era un mic suport de plastic pe care se aflau obiectele de toaletă ale lui Bangs, aliniate minuțios într-o simetrie perfectă. Un baton de săpun Imperial Leather. O sticluță mică de spray pentru păr Silvirkin. Un tub de ceva numit Krazy Hair. Și un set de bărbierit care arăta antic, fiecare instrument având un mâner de plastic roșu decolorat, pe care scria The Burgundy Collection. E ciudat, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
românesti nu au simțul umorului așa că bărbații vor sta în povârnișurile de la măgura buzăului oprind avalanșa de statui în acest timp tăiau orice cadru în care noi puteam fi aproape iasomia mirosea a revoltă dar ei credeau că este o sticluță de parfum scăpată pe dalele de piatră albă un alt vatman aprinde felinarele uitând de tramvaie ceasurile își mușcă turbate limbile mergem ținându-ne de mână în sens invers pe strada plină de mașini de epocă în vitrina aceea este
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
le-am luat de la Tashiro am ales una care, chiar dacă nu era foarte semnificativă, scotea În evidență toate trăsăturile feminine ale modelului și am pus-o lîngă a LUI, pe masă. Pe cînd Îmi sorbeam Încet băutura direct dintr-o sticluță, mi-am concentrat mult atenția asupra legăturii posibile dintre cele două fotografii. Fața puțin prelungă a bărbatului, caracteristică tipului de entuziast, era puțin asimetrică și părea mai aspră la pipăit... poate datorită petelor de culoare, și nu asperităților pielii... sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
firească?...) Da, era posibil... Modelul din fotografie era soția LUI, clienta mea. Înlemnisem. Lăsînd doar fotografia femeii, am pus-o pe a LUI la o parte. Deși trebuia să mă scol devreme a doua zi dimineața, am și terminat o sticluță cu whisky fără să-mi dau seama. La radio se cînta În continuare muzică populară americană. Am reușit, pînă la urmă, să mă Încălzesc și eu și Îmi venea din ce În ce mai greu să-mi dezlipesc ochii de moșmoane... În Închipuirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
înalt ca mine. Eu stau cu genunchii ușor flectați, ținându-mă de diafragmă ca și când aș râde sau ca și când mi s-ar face rău. În spate, ușa larg deschisă a frigiderului, plină de pachete multicolore, de cutii de plastic și de sticluțe cu mâncăruri și sucuri despre care nici nu bănuiam să existe. Nu înțelegeam mai nimic, și problemele americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foaie, un orar al tratamentului meu medicamentos - antibiotice, antiinflamatoare, antidepresive, somnifere, vitamine forte, analgezice care îți induc o stare foarte plăcută de plutire și un medicament gen valium pe care îl dosise într-un locșor de taină. Felurite cutii și sticluțe stăteau pe o măsuță sculptată minuțios - mai mulți căței de porțelan foarte urâți fuseseră mutați spre a le face loc și acum mă privesc cu ciudă de pe podea -, iar mama începu să caute printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și sticluțe stăteau pe o măsuță sculptată minuțios - mai mulți căței de porțelan foarte urâți fuseseră mutați spre a le face loc și acum mă privesc cu ciudă de pe podea -, iar mama începu să caute printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul meu fusese așezat cu grijă lângă fereastră ca să pot să privesc lumea de pe stradă. Numai că nu puteam s-o fac: la geam străjuia o perdea de plasă care era la fel de greu de clintit ca un zid de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
practică și de amabilă. Între timp, eu și Teenie despachetam o cutie de produse după alta. Promovam Protection Racket, noua noastră gamă de creme de protecție solară. Erau în recipiente de sticlă (imitație), cu dopuri de sticlă șlefuită (imitație), ca sticluțele de parfum de pe vremuri, iar cremele erau într-o gamă de rozuri. Cea cu factorul de protecție cel mai mare, 30, era de un rubiniu aprins, apoi urmau mai multe nuanțe, din ce în ce mai deschise, de roz, până la factorul minim - 4 - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Groot, a zis Teenie. Capitolul 37tc " Capitolul 37" A reapărut Lauryn. —Ca să creadă Candace și George că a fost aici toată dimineața, a zis încet Teenie. Deci, ce se întâmplă? a întrebat Lauryn, foindu-se de colo-colo. A luat o sticluță de Protection Racket, apoi a întrebat dacă era prima dată când o vedea. —Dar n-o să-i facă pe oameni roz? Eu, Brooke și Teenie am exclamat în cor: —Culoarea dispare la contactul cu pielea. —Măiculiță, a zis, ofensată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]