828 matches
-
Piatra de citire, Chișinău, 1980; Mitul personal, Chișinău, 1986; Bolta cuvântului, Chișinău, 1997; Întâmplarea mirării, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1998; Ruperea din neființă, pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 182-186; Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforică, LA, 1981, 5 martie; Anatol Ciobanu, Obsesia valențelor majore, LA, 1986, 1 mai; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 213-224; Anatol Moraru, Valențele orficului în lirica lui Anatol Codru, „Limba română”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
că o lovise pe Enitharmon; simțea iubire 345 Ridicîndu-se prin toate Vinele-i; își aruncă brațele-n jurul pîntecelor ei Ca să tămăduiască rană de lovitură să făcută. Ei pîinea cea trupeasca o mănîncă, băură vinul cel nervos; Ei ascultară Harfele Stihiilor și Cîntecul cel Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Oare nu pot să părăsesc această lume de roți Grele, Cerc peste Cerc, și nici în înălțimi nu pot atinge un neant În care singur susținîndu-mă să pot ca să văd lucrurile toate sub picioarele-mi? Or, eu, căzînd prin a' Stihiilor minuni, iute căzînd, 200 Crezut-am poate să găsesc un Capăt, o lume sub nimic, De unde-n jurul și-n afara acestui sumbru vălmășag să pot călători. Cînd mă aplec în jos, capul plecîndu-mi-l jos în adînc, Totu-i în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui Orc cel roșu-n mînia-i 145 Și-n jurul sumbrei Femei fără nume ce úrlă de groază Cînd Zeii Stihiilor alăturatu-s-au toți minunatului cîntec: "Sunați din groaznică trîmbiță-a Războiului, suflete-n zale de oțel ce atrage! Sunați din fluierul ascuțit, șerpi ai războiului! Toba din Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba cea bubuitoare să repezească negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din răsărit către apus, aidoma cu vinele-omenești, în rîuri Ale vietii pe pajiștile morții și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne să Existăm! căci Astă-ngrozitoare Neființă este mai rea decît dureri ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne să Existăm! căci Astă-ngrozitoare Neființă este mai rea decît dureri ale Eternei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și fiicele lui Lúvah S-au deșteptat; plînseră unul către altul și se urcară iarăși Cu durere la Omul Veșnic: jelindu-se el îi zvîrli în Lumea umbrelor, prin aer, pîn' ce trecut-a iarnă; Dar Vinul Omenesc statu uimit; stihiile se-afundă în ale lor 800 Încîntătoare-Întinsuri; și mai departe cerurile cu armonie-n glas rostogolitu-s-au. Atuncea Los, care-i Urthona, nălțatu-s-a-n toată puterea să regenerata. Marea ce se rostogolea și spumega de întuneric și ale morții umbre, Dădu afară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
orbiculara" aparține lui Satan. 77 (ÎI, 169) TRIUNGHIURI, CUBURI: Platon arată că atomii nu sînt materie propriu-zisă, ci forme geometrice precum corpurile regulate ale matematicienilor. Empedocles propusese deja în secolul al V-lea o asimilare a celor 4 elemente (sau "stihii"; grec. stoikheia) cu poliedrele, si au fost atestate unele asociații de acest gen în credințele orfico-pitagoreice (Olivieri). Piramida-tetraedru (bazată pe triunghi) sugera astfel prin chiar formă să flacăra (elementul Foc). Pitagoricienii (inclusiv și probabil mai ales grupul de discipoli ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor "extensiunea matematică cu trei dimensiuni" (numărul 4 este primul număr piramidal, care reprezintă tetraedrul sau piramida simplă; el este izvorul pitagoreic al vieții, combinarea de stihii din natură, "izvorul Naturii", sacrul Tetraktys). (Pentru Philolaos 1 este punctul; 2 linia; 3 triunghiul; 4 piramida; punctul, linia, triunghiul și piramida conțin numărul 10 și își găsesc în el desăvîrșirea). În plus, hexada (6) era pentru pitagoricieni că Philolaos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu unul total (cf. germ. Dämmerung amurg). 114 (III, 141) făcînd ravagii: Sau "năruindu-se" (verbul to ruin are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
verbul to ruin are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf. cunnan a cunoaște, din engleză veche). 117 (III, 180) Entuthon Benithon, vezi infra notă pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
metamorfozează tot ce atinge. Traducerile lui I. din Vergiliu, respectând sintaxa, topica și hiperbatul originar, presupun, la rându-le, o lectură pornită din înțelegerea conceptului de poezie și de limbă. Traducătorul încearcă „să spargă barierele” limbii române, convins fiind că „stihia” ei o permite, și să restituie o limbă „organică și esențială, a adevărului conținut în adâncurile ei”. Aceeași respectare a topicii și ritmicii originare se regăsește în transpunerea în românește a Psalmilor biblici. SCRIERI: Cuvânt în cuvânt, Iași, 1972; Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
de bază a conflictului ca principiu social și supune concepția teoretică acceptării înfrângerii și morții. Oamenii vin cu sufletul din lut, se formează prin prietenia, cu propriul corp, apoi prin camaraderie, fairplay, cu ceilalți și apoi, tind către reîntoarcerea spre stihii, prin moarte spre armonia altor sporturi cu actori, roluri și public. Ceea ce distanțează sportivul și sportivitatea de societatea generală rămâne acceptarea unui conflict intern/frica de moarte, reluat sub formă de joc, pentru a diminua forța conflictului existențial, al societății
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
se poate ghici. O abatere de la schemă se observă în capitolul liminar (descrierea reușită a unei furtuni pe mare) și, în final, în prezentarea inspirată a unei scene apocaliptice: omul singur (în cazul de față, Adam Jora) în luptă cu stihiile mării. Din nou autorul amintește că talentul lui, remarcabil, are nevoie de altă viziune și alt stil epic pentru a se ilustra în plenitudinea lui. Prilejul i-l oferă ampla scriere romanescă Cronică de familie, cu 24 de părți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
colective. În fiecare fază a răscoalei - acumularea mâniei țărănești, revărsarea ei neînfrânată, cumplita plată finală pentru violarea ordinii restabilite cu tunul -, R. știe să facă prin mii de gesturi și vorbe sensibil sufletul mulțimii, punând stăpânire pe indivizi, ca o stihie, aglutinându-le reprezentările și voințele, contopind reacțiile personale, făurind din ele o furie comună, dezlănțuită cu violența elementelor naturale. Romanul excelează în crearea tensiunii insuportabile care precedă izbucnirea răscoalei și în a da apoi senzația de precipitare amețitoare a faptelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
prin originalitate frapant definită, deși conferă, inevitabil, o modulație personală unor teme și moduri de expresie de relativ largă circulație. Se regăsesc în textele sale instituirea lirică a unui pannaturism legitimat de sentimentul de participare la viața cosmică, perceperea aștrilor, stihiilor și mineralelor, a plantelor și viețuitoarelor ca părți integrante ale eului poetic ori, mai degrabă, „vărsarea” acestuia din urmă în natură, împletirea inextricabilă între confesiune și contemplație. Toate acestea și probabil încă multe altele îi definesc poezia, dar nu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel de sus [...] și ne-a dat Domnul Dumnezeu pace” - și dinlăuntru) și „încheoerea” („Acum zac singur aici, în mormânt mic, așteptând glasul arhanghelului, cea de pe urmă trâmbiță, învierea a toată lumea, prefacerea stihiilor. Rog pe cel ce Dumnezeu va binevoi să vină după noi, să păstreze acest mic lăcaș de odihnă și casă vaselor mele, ca să fie nestricat”96) sunt strict contemporane (Radu de la Afumați și fiul său, Vlad, au fost uciși pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el filosofia. Și iar dentr-a acelui a tuturor pornitor am început astăzi fisica meas. noiembrie 10, zi sâmbătă...”; „[...] început-am la mult știutul și luminatul Bonvici [Valerianus Bonvicinus] matematica, zi luni, meas. aprilie 6, adică din partea matematicii gheometria, care sunt stihiile lui Euclid și dentr-alaltă parte sfera care să zice armilaris care este a toatei lumi...”. Văduva veselă Unele fiice ale Evei, rămase fără bărbat, călcau strâmb Absența soțului-supraveghetor (concomitent și protector; lipsă ce o proiecta pe femeie într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cotropit. Se vede dragostea Profesorului de la modul cum își cultivă grădina la felul frumos și de ridicată ținută academică în care scrie. Iată doar un fragment: "Abando nată de peste douăzeci de ani distrugerilor și haosului, intrată parcă în zodia dezlănțuirii stihiilor naturii (...), agricultura țării continuă să fie victima unei politici incompetente și iresponsabile. Să o spunem direct: păstrăm o tăcere asemănătoare cu prostia în fața dezastrului agricol postdecembrist. Este adevărat că și industria a fost distrusă în mare, în foarte mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Martin, București, 1981; Rumânskie rasskazî, Moscova, 1952 (în colaborare cu E. S. Pokramovici); Nicolae Moraru, Aurel Baranga, Za sceastie naroda, Moscova, 1953; Alexandru Stănescu (Sahia), Izbrannoe, Moscova, 1953; Remus Luca, Ana Nuku, Moscova, 1956; Zaharia Stancu, Bosoi, Moscova, 1958, Prostâe stihi, Moscova, 1980; Eugen Barbu, Severnoe șosse, Moscova, 1962; Mihail Sadoveanu, Mitria Kokor, Moscova, 1964, Mesto gde nicego ne proizoșlo, Moscova, 1972; Petre Sălcudeanu, Lișennî neba, Moscova, 1969 (în colaborare cu E. S. Pokramovici); V. Voiculescu, Monastârskie utehi, Moscova, 1971; Teofil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
așa le-am apucat de la părinți, în aceeași măsură credem că adevărata cunoaștere ține de o experiență căreia nu-i pasă de autoritatea trecutului. Drama se ivește atunci cînd, punînd în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe, optica ei ne oferă imaginea absurdă a unui univers din care orice urmă de providență a
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]