824 matches
-
Oare nu pot să părăsesc această lume de roți Grele, Cerc peste Cerc, și nici în înălțimi nu pot atinge un neant În care singur susținîndu-mă să pot ca să văd lucrurile toate sub picioarele-mi? Or, eu, căzînd prin a' Stihiilor minuni, iute căzînd, 200 Crezut-am poate să găsesc un Capăt, o lume sub nimic, De unde-n jurul și-n afara acestui sumbru vălmășag să pot călători. Cînd mă aplec în jos, capul plecîndu-mi-l jos în adînc, Totu-i în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui Orc cel roșu-n mînia-i 145 Și-n jurul sumbrei Femei fără nume ce úrlă de groază Cînd Zeii Stihiilor alăturatu-s-au toți minunatului cîntec: "Sunați din groaznică trîmbiță-a Războiului, suflete-n zale de oțel ce atrage! Sunați din fluierul ascuțit, șerpi ai războiului! Toba din Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba cea bubuitoare să repezească negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din răsărit către apus, aidoma cu vinele-omenești, în rîuri Ale vietii pe pajiștile morții și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne să Existăm! căci Astă-ngrozitoare Neființă este mai rea decît dureri ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne să Existăm! căci Astă-ngrozitoare Neființă este mai rea decît dureri ale Eternei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și fiicele lui Lúvah S-au deșteptat; plînseră unul către altul și se urcară iarăși Cu durere la Omul Veșnic: jelindu-se el îi zvîrli în Lumea umbrelor, prin aer, pîn' ce trecut-a iarnă; Dar Vinul Omenesc statu uimit; stihiile se-afundă în ale lor 800 Încîntătoare-Întinsuri; și mai departe cerurile cu armonie-n glas rostogolitu-s-au. Atuncea Los, care-i Urthona, nălțatu-s-a-n toată puterea să regenerata. Marea ce se rostogolea și spumega de întuneric și ale morții umbre, Dădu afară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
orbiculara" aparține lui Satan. 77 (ÎI, 169) TRIUNGHIURI, CUBURI: Platon arată că atomii nu sînt materie propriu-zisă, ci forme geometrice precum corpurile regulate ale matematicienilor. Empedocles propusese deja în secolul al V-lea o asimilare a celor 4 elemente (sau "stihii"; grec. stoikheia) cu poliedrele, si au fost atestate unele asociații de acest gen în credințele orfico-pitagoreice (Olivieri). Piramida-tetraedru (bazată pe triunghi) sugera astfel prin chiar formă să flacăra (elementul Foc). Pitagoricienii (inclusiv și probabil mai ales grupul de discipoli ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor "extensiunea matematică cu trei dimensiuni" (numărul 4 este primul număr piramidal, care reprezintă tetraedrul sau piramida simplă; el este izvorul pitagoreic al vieții, combinarea de stihii din natură, "izvorul Naturii", sacrul Tetraktys). (Pentru Philolaos 1 este punctul; 2 linia; 3 triunghiul; 4 piramida; punctul, linia, triunghiul și piramida conțin numărul 10 și își găsesc în el desăvîrșirea). În plus, hexada (6) era pentru pitagoricieni că Philolaos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu unul total (cf. germ. Dämmerung amurg). 114 (III, 141) făcînd ravagii: Sau "năruindu-se" (verbul to ruin are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
verbul to ruin are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf. cunnan a cunoaște, din engleză veche). 117 (III, 180) Entuthon Benithon, vezi infra notă pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o „vedere” de un alt nivel, prin concentrarea minții și purificarea sa de „deșeurile” lumești. Încercăm astfel să inspirăm un alt aer, să vedem o altă lumină, care ne vine din interior, dar și de undeva de sus, prin stârpirea „stihiilor” răului. Veți spune că un atare exercițiu este dificil și peste măsura posibilităților noastre. Nu este adevărat! Ca „fărâmă” a puterii divine, fiecare ființă e capabilă de așa ceva. Nici nu ne dăm seama de ce suntem În stare. Primenirea lăuntrică stă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pp. 275-287; M. Eliade, 1992, pp. 322-330). Moartea tânărului Caloian atrage după sine un doliu generalizat, cosmic, sinonim cu instaurarea unei perioade de sterilitate a Întregii naturi. Eroul este căutat de mama sa, care parcurge un spațiu fabulos și interoghează stihiile prin aceleași formule prin care colindele și baladele prezintă căutarea Maicii Domnului sau a mamei ciobanului mioritic (M. Coman, 1980, pp. 221-226). Trimiterea Caloianului pe apă, Împreună cu cojile roșii ale ouălor de Paște ne duce cu gândul la legendele despre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
facerea /desfacerea și Înfruntarea. Acestea generează o constelație de scheme epico-simbolice, dinamizate de operatori narativi (metamorfoza, blestemul, binecuvântarea, lupta, vânătoarea) și articulată de numeroase figuri și categorii de figuri (de la divinități creștine la animale, de la plante la locuri personificate, de la stihii și astre la micii demoni benefici și malefici). Coerentă și mobilă, În ceea ce privește structurile ei profunde, gândirea mitică generează, În manifestările ei, texte, risipite În numeroase genuri folclorice și În complexe simbolice (gestuale În ceremonii, figurative În arta populară) de o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le-am scris În 1986 și 1988 (reeditate Într-o versiune concentrată În 1996) se prezintă ca Începutul unei lucrări de anvergură care și-ar propune să creioneze profilul mitologiei românești pornind de la următoarele clase: animalele, plantele, alimentele, obiectele, toposurile, stihiile și astrele, categoriile umane, elementele și materiile și figurile fabuloase (volumele apărute epuizează doar prima clasă). În descendența lui Claude Lévi-Strauss, autorul consideră mitologia ca pe un limbaj, deci ca o „mașină combinatorie” cu ajutorul căreia o civilizație gândește realul. Dintr-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bătrâni", adică oameni cu experiență, drepți, cinstiți, credincioși. Aceste funcții existau în fiecare uniune teritorială de obști. Gruparea populației și organizarea acesteia este ceva intrinsec, inerent persoanei și societății însăși, izvorât din sentimentul de siguranță, în ceea ce privește munca, apărarea comună în fața stihiilor naturale sau primejdiilor de orice fel. Apărarea acestor interese colective ale comunității era încredințată unor persoane, care îndeplinesc funcții sociale (comunitare) și care sunt învestite cu atribuții ce reprezintă germenii puterii de stat. Aceste obști existau dinainte de 106 (cucerirea romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Piatra de citire, Chișinău, 1980; Mitul personal, Chișinău, 1986; Bolta cuvântului, Chișinău, 1997; Întâmplarea mirării, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1998; Ruperea din neființă, pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 182-186; Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforică, LA, 1981, 5 martie; Anatol Ciobanu, Obsesia valențelor majore, LA, 1986, 1 mai; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 213-224; Anatol Moraru, Valențele orficului în lirica lui Anatol Codru, „Limba română”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist.
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism, dar „zicerile” lui C. , fără artificii lirice, descriu un univers în disoluție în care pogoară o lumină
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
sever, mărginindu-se să comunice doar expansiunile ce convin turistului comun, de unde impresia de literaturizare. Și apelul masiv la opiniile experților în istoria artei și în arheologie ascunde reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață, mai ales în fața stihiilor naturii și a genunii timpului, devenind mai frecventă în partea a doua a călătoriei, unde se renunță la călăuzele prestigioase. Mai atent la mișcările interioare iscate de contemplarea peisajului indian, mai personal în reflexia colorată de scepticism, C. prinde acum
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
este Dobrogea și în special Delta Dunării, căreia îi descoperă, cu nostalgie și emoție, patriarhalitatea și spiritualitatea: o existență dură, o lume răbdătoare, dar aprigă la muncă. Colectivitatea surprinsă este mereu încleștată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile și a-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care a cultivat „reportajul romantismului revoluționar” în perioada imediat postbelică, dar și vocația specială pentru sublim și colosal a autorului. Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
81). în basmele tip Frumoasa (din pădurea) adormită (Grimm, Perrault etc. ; cf. Aarne-Thompson, tip 410), cu unele paralele în literatura populară română (57, p. 123), somnul letargic al prin- țesei induce letargie în tot mediul înconjurător : oameni, animale, dar și stihii (focul, vântul etc.). Doar vegetația (cea sterilă, bine- înțeles) crește nemăsurat, cotropind și izolând toată cetatea (imago mundi). „De jur- împrejurul palatului începu să crească un tufăriș de mărăcini, ca un gard viu !... Mărăcinișul se înălță tot mai mult și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la fel de bine în pământ, în apă, în aer sau în foc. El este, pe rând sau simultan, demon htonian, acvatic, aerian și igneu pentru că, fiind o întruchipare a Haosului precosmogonic, el conține, în stare virtuală și nediferențiată, toate cele patru „stihii primordiale”, toate cele patru „începături ale lucrului de materie”, cum le numea Dimitrie Cantemir (28, p. 22). Cam acesta ar fi „portretul-robot” al lui Iuda și este firesc ca nu numai oamenii, dar și zeii să se teamă de dezlănțuirea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
viață] (Enuma Eliș, II, 88-91 ; cf. 1, p. 24). Singurul care îndrăznește să-l înfrunte și reușește să-l învingă este zeul Bel-Marduk. O imagine similară apare într-un mit fenician, cel al înfruntării dintre zeul furtunii, Baal-Hadad, și personificarea stihiei acvatice, Yam-Nahar : [...] zeii erau Așezați la masă, cei sfinți prânzeau și Baal sta lângă El. Iată că zeii îi văd, văd pe trimișii lui Yam, ai judelui [Nahar]. Zeii își lasă ochii pe genunchi și pe tronurile lor domnești. Singurul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
potopului. Dacă prima întrebare a fost doar legitimă, în schimb a doua este obligatorie. Care este semnificația acestui episod ? în primul rând, voi menționa prestigiul de care se bucură fierul în mentali- tatea magică. El are valențe apotropaice : duhurile rele, stihiile, demonii fug de fier (4). Bogata atestare, atât pe verticala timpului, cât și pe orizontala spațiului, a practicilor și credințelor generate de această mentalitate ne scutește să insistăm prea mult asupra acestui aspect. în al doilea rând, voi remarca prestigiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o nouă manifestare a Haosului (potop, grindină, furtună, eclipsă, cutremur, molimă etc.) trebuie amendat pe loc pentru restabilirea ordinii cosmice. Or, pentru populațiile arhaice cu o anumită mentalitate magică, omul nu este un simplu spectator pasiv la înfruntarea zeului cu stihia, ci un participant activ, solidar cu zeul demiurg - ambii fiind răspunză- tori de menținerea echilibrului și ordinii cosmice. Gestul „rumâ- nului” Noe trebuie înțeles, probabil, din această perspectivă. Dacă vreau să refac istoria unei astfel de mentalități la pre- și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]