1,700 matches
-
poate fi numit poem), Marea Pipeadă e o continuă tatonare în jurul lirismului. Nimic nu există cu adevărat aici, totul tinde să fie. Evidența lasă locul calculului complex. De aceea, figura care o definește cel mai nuanțat nici nu provine din stilistică, ci din matematică: asimptota. Lucrurile se apropie unele de altele până ajung să se presimtă. De atins, totuși, nu se ating. O peliculă de vid le separă întotdeauna. E o bună premisă pentru ambiguitate. Dar și un risc: acela al
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
neconform cu „spiritul” literei franceze, căruia Bossuet și alți teoreticieni sacri îi ordonaseră să fie concis, pertinent și clar. Or, cei doi citați mai sus și-au inundat opurile cu fraze greoaie, redundante și nu totdeauna foarte „clare”. După ce furtuna „stilistică” și a noutății mari în construcție și tematică s-a calmat, s-a observat că autorii citați mai sus își au meritele lor incontestabile. Fraza mea, dintotdeauna, nu contest, are redundanțe obositoare pentru cei care preferă o lectură clară, precisă
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
-l arată pe Heliade locvace și plebeian, cu facondă de mahala. Pe măsură însă ce marele prag al anului 1848 se apropia, solemnitatea cuprinde treptat scrisul heliadesc; Revoluția și mai ales exilul au însemnat, pentru proza lui Heliade, renaștere a stilistică. Stilul său suferă o alterare spectaculoasă, în sens neologic, oracular și retoric, evocînd cu totul altă lume decît aceea a Cuconului Drăgan. Însuși mediul lingvistic nou, cu deosebire francez, în care Heliade s-a mișcat după 1848, a avut probabil
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
cel muzical de cel regizoral. Sub raport muzical, fără exagerări, am putea spune că spectacolul s-a împlinit în mare măsură printr-o execuție specială. În primul rând, orchestra operei Covent Garden, condusă cu rafinament, subtilitate și grijă pentru păstrarea stilisticii wagneriene de către un dirijor rus în vogă, Semyon Bychkov, a creat o atmosferă de o înaltă elevație. Bychkov este un muzician foarte atent la evoluțiile cântăreților, știe să-i stimuleze și să-i asculte, asigurând o coordonare perfectă între voci
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
făcut opoziție la sistem și în conținut. A ajuns în Statele Unite și americanii ni-l puseseră ambasador după 1989, drept recunoștință” (Ochii și urechile poporului - Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță, Ed. Ianus Inf S.R.L., 2001, p. 61). Las deoparte încâlceala stilistică a lui Pleșiță din care s-ar putea deduce o halucinantă definiție a „disidentului autentic”. N-am fi însă oare mai tentați să-l bănuim de intoxicare? Ce greutate pot să aibă considerațiile unui Pleșiță care mai afirmă că, între
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
farmecul spectacolului. Sub raport muzical, s-a apelat la o bună echipă de cântăreți, în general tineri, care s-au străduit, fiecare în parte, să învețe o partitură dificilă, scrisă în dialect venețian, dar să o și înțeleagă într-o stilistică a sa plină de subtilități. Cei patru bădărani au fost interpretați de Mihnea Lamatic (Lunardo), Ștefan Schuller (Simon), Leonard Bernad (Cancian) și Vicențiu Țăranu (Maurizio), fiecare dintre ei aducând o notă personală ce lasă o amprentă personajului respectiv: Mihnea Lamatic
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
cît avem deja, în epoca postdecembristă, o serie de scrieri analoage e drept, de însemnă tate variabilă. Frisonul unei competiții e inevitabil. Mihai Zamfir iese la scenă deschisă cu cele două calificări pe care i le cunoaștem, de specialist în stilistica ce o predă de la o catedră universitară și de romancier. Rostindu-se în prima calitate, d-sa afirmă că „nu a existat salvare a unei opere în afara performanței stilistice”, spre a insista că întreg universul unui scriitor, oricît de opulent
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
delectare, și mai ales când au început a fi cântate femeia și vinul”. Și Eugen Negrici practică într- adevăr ceea ce predică. În comentarea actualității literare (ba chiar sociale) postdecembriste, el se dovedește un analist cu atât mai lucid cu cât stilistica lui traversează, relaxat, aproape toate gamele atitudinale posibile, de la sarcasm și ironie neagră până la umorul cel mai pur. Prejudecățile, „falsele concepte”, clișeele, „fenomenele ignorate” ale vieții culturale românești sunt expuse unui tir discursiv pe cât de inteligent, pe atât de savuros
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
lejer. Are, însă, o puritate, inocență și candoare specifice vârstei sale fragede, care-i conferă prospețime și-l apropie de personaj. L-am văzut recent și în rolul lui Don Ottavio din Don Giovanni, partitură extrem de dificilă sub raportul păstrării stilisticii mozartiene. Desigur că la data aceasta, el este un tânăr interpret în formare, care va trebui să fie lucrat, ajutat de profesorii săi pentru a surmonta dificultățile diverselor partituri. Îi recomand să fie atent cu orice tentație impresarială care l-
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
comentariu al episoadelor anterioare, dar mai ales al acelui primum movens din 1979, cel mai „palid” dintre filmele care l-au continuat, dar în același timp cel care a dat frâu liber imaginației predecesorilor. Este de neimaginat un Alien fără stilistica monstruozității așa cum o imaginează H.R. Giger, cu arhitectura sa viscerală, cu aspect genital care-i bântuie imaginarul, cu androizii săi androgini. Într-un fel, această marcă stilistică a fost respectată de fiecare regizor care i-a urmat lui Ridely Scott
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
al planetei măturate de furtuni teribile, dar și costumelor de o eleganță aproape efeminată, care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de feerie cu accente horror pe parcursul întregului film, fapt care amintește, mutatis mutandis, de 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick. Lujerul de carne ivit dintr-o băltoacă
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
Timișoara (până în 1964) și Pitești, unde în 1969 a pus bazele unei secții de limbi străine, fiind și decan al Facultății de Filologie în perioada 1971-1974. Până la pensionare, în 1981, a publicat manuale și cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a intrat în prim-planul vieții politice.Astfel, a luat parte, alături de Corneliu Coposu, la reînființarea Partidului Național Țărănesc, în calitate de vicepreședinte. A fost ales deputat de Bihor în 1990, 1992
Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă () [Corola-journal/Journalistic/45409_a_46734]
-
comun, programatic, cu autenticii poeți optzeciști). Exclusivistă, antologia realizată de Corina Bernic și de Ernst Wichner dezavuează inspirat tocmai această „larghețe” tipologică și se situează în continuarea frondei pe care o pun în act cei treisprezece poeți antologați. Fiindcă, alături de stilistica austeră (de regăsit și în volumul din 1982), trăsătura dominantă a poeziei Grupului de Acțiune Banat ținea de un anume radicalism de ordin politic. Declarându- se marxiști, tinerii poeți germani sfidau aproape fățiș regimul Ceaușescu. Într-un interviu reluat aici
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
boucles Son bandeau d’or Et traînait ses petits souliers à boucles 30 Până aici, atmosfera era doar vag suavă (așa cum, dând la o parte fibrilațiile priapice ale personajelor din Aer cu diamante, era la Florin Iaru). De acum încolo, stilistica însăși devine una declarativ retractilă: Elle était si belle Que tu n’aurais pas osé l’aimer J’aimais les femmes atroces dans les quartiers énormes Où naissaient chaque jour quelques êtres nouveaux Le fer était leur sang la flamme
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
-i devine un fel de fundal, dacă nu un complement estetic. Crima dobândește astfel trăsăturile unei opere de artă, minuțios lucrate pentru a crea efectul dorit. Încă o dată, toate aceste trucuri nu reușesc să confere forță filmului, ci sugerează o stilistică și ea dizolvată în banal. Asistăm cu acest ultim film al lui De Palma la o reciclare nu doar a modelelor prestigioase ale filmului noir, ci și a propriei cinematografii, caracterul de autopastișă fiind destul de apăsat, împingând totul spre un
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
formală, toate instanțele personalității noastre (corp, faptă, reflexivitate, gestică). Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea Anului al României literare, Premiul Special al USR, 2012) propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nouă stilistică edificatoare”, despre care el însuși vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
la Facultatea de Filologie a Universității București și se remarcase prin erudiție la Catedra de Comparatistică a profesorului Tudor Vianu, venind dinspre Institutul de Teorie și Istorie literară (pe vremea când cercetătorii erau folosiți și ca asistenți). A balansat între stilistică și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
lumea renascentistă și post-renascentistă, spre Boccaccio și chiar J. Swift, scoțându-l astfel de sub anatema „realismului critic” în care se împotmolise fără folos; 3. Realizează o aplicație în interes estetic a celor două modalități de cercetare care au făcut epocă - stilistica și comparatismul, utilizând pentru prima oară pe larg contribuția francezului Jean Boutière4, exemplară deschidere spre universalitate, neglijată până atunci; 4. Pentru prima oară sunt analizate concepte importante aplicate personajelor lui Creangă: grotescul, fabulosul, burlescul, lumea pe dos și mai ales
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
lui Jara, dar și pe cea contemporană. Călătoria inițiatică în căutarea unui Graal obscur, a unui sens are aici ceva nu doar donquijotesc, dar și rizibil, dacă nu pernicios. În concluzie, MECEFF reușește să creeze un profil particular și o stilistică festivalieră care îl impun atenției unui public select.
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
unor Protagoras din Abdera, Prodicos din Ceos sau Gorgias din Leontinoi cu manierismul tipologic (investigat până la epuizare de G.R. Hocke) e, pur și simplu, strălucită. În felul acesta, exemplificările oferite depășesc stadiul de oarecare exponate didactice, tinzând, la limită, spre stilistică și, de ce nu, chiar spre critică literară. Totuși, ceva esențial referitor la această carte a scăpat de fiecare dată comentatorilor: relația extrem de distantă pe care o întreține ea cu poezia. Spun extrem de distantă și simt nevoia să adaug: neverosimil de
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
să trăiesc și să mor la Paris, de n-ar fi existat un atare pământ - M o s c o v a, firește.” În hălăduirile mele prin internet, am dat și de o traducere care deformează grav sensul ideii, metaforei, stilisticii, caracteristice originalului acestui poem, ceea ce te duce la gândul că respectivul tălmaci (A.P.) nu prea cunoaște subtilitățile, nuanțele limbii ruse, dar nici pe cele ale temperamentului poetic maiakovskian. Iată foarte aproximativa (a)versiune: „E gata autocarul, mă sui. / La Marsilia
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Păpușarului...), ci pentru că din neoexpresionismul de tip Ion Mureșan- Angela Marinescu n-a mai rămas, în Cobalt, decât o caricatură. Filmul disperării, al exasperării și al damnărilor căutate se derulează de-a lungul întregului volum, într-o monotonie tematică și stilistică surprinzătoare pentru un atât de bun cunoscător al poeziei contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura narcisiacă a unui aristocrat tânăr care-și face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă. Inflația de anafore, comparații, metafore și alte construcții simetrice, de parcă poetul șiar pune în scenă disperarea în forme fixe, e susținută de o un vocabular expresionist leneș. Oriunde te-ntorci, aceeași proliferare de organe bolnave și de eviscerări
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
teatru bucuros să însoțească idei, gînduri, obsesii, accente regizorale, cheia fiecărui spectacol, performanța actorilor sau așezările în spațiu, nota costumelor sau cromatica imaginilor. Pentru orice spectator, fiecare desen contaminează ochiul și mintea, care se impregnează de tușe zdravene, de o stilistică ce poate să reașeze anumite structuri umane și teatrale. Pescărușul este, din punctul meu de vedere, cea mai dificilă dintre piesele lui Cehov. Pentru că este vorba despre teatru, în primul rînd. Pentru că este cea mai implicată, să spunem, în viscerele
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
nu mai citea poezie nouă sau roman (și, când le citeau, nu le mai înțelegeau, poezia nouă îndeosebi), ci corespondență sau documente. Între critica nonlingvistică de inspirație franceză sau croceană a lui Lovinescu sau, respectiv, a lui Călinescu și aceea stilistică a lui Vianu, Cioculescu ocupă un loc mijlociu, continuând spiritul filologiei și erudiției clasice. (Din Istoria critică a literaturii române, pp.818-819)
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]