465 matches
-
vis apolinian", declară el. Scena, profund nerealistă, este constituită, pentru el, dintr-un ansamblu de semne plastice încărcate cu o putere emoțională susceptibilă să impresioneze spectatorul și să-l determine să reflecteze, propunându-i o interpretare a lumii, prin intermediul unei stilizări abstracte, pe care el însuși o definește astfel: "Înțeleg prin "stilizare" o reconstituire exactă a stilului unei epoci sau al unui eveniment pe care o caută fotograful, dar îi asociez ideea de "convenție conștientă", de generalizare, de simbol. "A stiliza
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintr-un ansamblu de semne plastice încărcate cu o putere emoțională susceptibilă să impresioneze spectatorul și să-l determine să reflecteze, propunându-i o interpretare a lumii, prin intermediul unei stilizări abstracte, pe care el însuși o definește astfel: "Înțeleg prin "stilizare" o reconstituire exactă a stilului unei epoci sau al unui eveniment pe care o caută fotograful, dar îi asociez ideea de "convenție conștientă", de generalizare, de simbol. "A stiliza" înseamnă să exteriorizezi sinteza interioară a unei epoci sau a unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a unei epoci. Piesa, în care compoziția ritmică este lăsată în planul doi, nu ar putea decât să pătimească din cauza acestui procedeu de "copiere a stilurilor istorice". Foarte atras de onirismul lui Maeterlinck din care creează în Rusia cu o stilizare extremă, multe piese, când montează Moartea lui Tintagilès, optează pentru o absență totală de decor și declară: "De aceea, nu atribuiam pentru Moartea lui Tintagilès decât un fundal decorativ. Repetam această piesă pe un simplu fundal din pânză, și tragedia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectatorul în însăși existența sa, de aceea ne emoționează. Teatrul, la origine, este totdeauna stilizat, atât în Orient, cât și în Occident. În timp ce arta orientală nu cunoaște decât puțină evoluție, scena occidentală a trecut printr-o serie de metamorfoze, de la stilizare la realism. Este o caracteristică a artelor spațiului: cele mai vechi reprezentări vizuale pe care le-a produs omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă o dorință de stilizare, mult mai marcată decât în Antichitate. Toți, în secolul al XX-lea, autori dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l confunda cu viața, în niște tentative extreme, ca cea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă, pe care o demistifică afișând convențiile, un loc metaforic. Ce se va întâmpla în secolul al XXI-lea, de vreme ce ajungem la capătul acestei mișcări pendulare care s-a întâmplat în Occident pe parcursul a aproape două milenii și jumătate, de la stilizare la realism, apoi din nou la stilizare? Ar fi hazardat să afirmăm ceva acum în această privință. Glosar Adresare către public. Parte a textului dramatic în care actorul, lăsându-și pentru moment rolul, se adresează publicului. Aparteu. Vorbă (în general
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un loc metaforic. Ce se va întâmpla în secolul al XXI-lea, de vreme ce ajungem la capătul acestei mișcări pendulare care s-a întâmplat în Occident pe parcursul a aproape două milenii și jumătate, de la stilizare la realism, apoi din nou la stilizare? Ar fi hazardat să afirmăm ceva acum în această privință. Glosar Adresare către public. Parte a textului dramatic în care actorul, lăsându-și pentru moment rolul, se adresează publicului. Aparteu. Vorbă (în general scurtă) pe care personajul dă impresia că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui P. Aparent (sau în primă instanță) înregistrare a cotidianului mecanic, impur și hâd, lirica lui traduce, de la un capăt la celălalt, o voltaică tensiune de depășire a cotidianului și a materiei joase, ceea ce în planul limbajului corespunde cu stilizarea și esențializarea notației, până la punctul în care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea recunoaște - rod al unor convenții artificiale și al unor stilizări laborioase - reflecția unor momente sau aspecte ale funcției rituale. De altfel, se mai pot spune multe despre integrarea onomasticii legate de mediul lui Zoroastruxe "Zoroastru", pe care o oferă alte izvoare. Dacă integrăm informațiile oferite de G³th³ cu cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a anacronismului lor. Permutarea stilistică presupunea un anumit eclectism, sensul efectelor unice al unor stiluri diferite asupra privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste și abstracte. Moreau, de exemplu, înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă la un montaj complicat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Maniu cu privire la pictura pictorului simbolist Alexis Macedonski, fiul poetului "rozelor ce mor". Critica lui Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
broderiile sale și aplicațiile de stofă interiorul hotelului orașului Bruxelles etc. Emanciparea artelor aplicate o regăsim și în programul Seccesion-ului vienez, iar Gustav Klimt ilustrează din plin dignitatea de care se bucură artele decorative, pictorul introducând decorativul nu numai ca stilizare, ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și în spațiul extern al ramei, care devine parte esențială a tabloului și nu doar accesoriu. Această schimbare în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că prima farfurie a fost o frunză și primul pahar o corolă, așa cum un fruct ne dă ideea primelor recipiente, cutii. De aici, ideea că Art Nouveau-ul este vechi de când lumea, operațiunea prin care materia este incorporată în artă fiind stilizarea. Pentru lumea Orientului ortodox, arta decorativă constă în variațiuni pe tema crucii, crucile de lemn care au găsit în Nicolae Grant cel mai bun poet și primul lor pictor, vezi crucile celtice ale reginei Maria și cele pictate de Otilia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Mucha cu litografia Ilsa prințesă de Tripoli (1897) și a lui Grasset cu Istoria celor patru fii Aymon (1883) după romanul atribuit lui Huon de Villenueve, un truver din secolul XIII. Criticul încearcă și o analiză a ceea ce înseamnă "stilizare" în Art Nouveau, oferind ca exemplu un fluture, exemplu desprins din cartea lui Verneuil amintită mai sus. Se reține din fluture elementul primordial, schematic, fără să se țină cont de relief, profil etc., apoi această formă generală este modificată sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorative bizantine, dar și de la arta decorativă europeană, prin excelență de la Art Nouveau au diseminat în secolul următor. Ioana Vlasiu se referă explicit la admirația pe care criticul o nutrea față de arta populară românească, în care descoperea un principiu de stilizare pe care-l plasa ca fundament al Art Nouveau-ului146. Ioana Beldiman consideră că Elena Bibescu, aflată în anturajul apropiat al reginei Elisabeta, a contribuit decisiv la orientarea gustului reginei în intervalul 1895-1900 către arta modernă, a cărei expresie avea și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul "Spre un stil românesc", publicat în Viața românească, în noiembrie 1908. Cum am văzut, preocupările pentru un stil național în artele plastice datează de la finele secolului, Leon Bachelin fiind unul dintre pionierii acestei problematici. Soluția dată de Bachelin era stilizarea artei populare după tehnicile oferite de decorativismul Art Nouveau, rețeta fiind la îndemâna oricărui artizan român. Cu alte cuvinte, temele și motivele artei populare cu personajele de basm, sau figurile legendare, cu obiceiurile strămoșești exotice și pitorești, cu sensibilitatea peisageră, puteau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să posede toate însușirile cerute de știința decorativă modernă, universal recunoscute"162, să aducă un element nou, care să fixeze un propriu, "un caracter" stilului național așa cum s-a întâmplat cu stilul gotic, roman, bizantin, ultimul caracterizat prin hieratismul și stilizarea din fresce. Acest stil românesc, precizează Baltazar, nu există. El își așteaptă creatorul, iar cu o frază care își va purta ecoul până la Cioran, criticul fixează un semn începutului: "La noi se începe: totul e de făcut"163. Arta populară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură până la obținerea unui fractal stilistic în măsură de fi reprodus. "Pe de altă parte, din policromia mărunt mișcătoare a tufișului, Teișanu scoate printr-o operație de sintetică schematizare, motivele de stofe înflorite -, o specifică latură a talentului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât să o descarce pe de-a-ntregul în pictură, unde se întâmplă să dezavantajeze distractiv subiectul tabloului. Și tot din tufișuri, prin urmărirea minunțioasă a detaliului, descoperă în forma unei frunze, în mlădierea unui vrej, nervul liniei decorative, care prin stilizare se transformă într-un caracteristic element de ornamentație, și a cărui valoare artistică reușește s-o potențeze printr-un instinct decorativ în stare de a face un tablou din simpla alăturare cumpănită și confruntare, a golului hârtiei (ce devine astfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor printr-o stilizare pe suprafețe reduse. Curtea de Argeș invocată aici pentru frumusețea artei decorative, joacă și un rol simbolic în relație cu tradiția culturii bizantine și familia regală care îi reînnoiește calitatea de simbol național. Artistul găsește soluția în "adaptarea motivelor decorative ale monăstirilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suprafețe mai mici și executate în alt material, ornamentele își mențin valoarea lor. Iar câmpul de arabescuri ce acoperă capacul contrastează în mod fericit cu suprafața liniștită cu ondul neted, pe care se desprind medalioanele de pe sarcofag (...) Caracteristică este și stilizarea figurilor din medalioane"200. Un al caz exemplar de valorificare a tradiției bizatine în spiritul modernității îl oferă sculptura paciuriană Madona Stolojan (bronz, 1912), sculptură funerară cu tema Adormirii Maicii Domnului, aflată în cimitirul Bellu (figura 55), executată pentru cavoul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inedită. Corpul își pierde dimensiunea volumetrică, volumul tinde să urmeze ghidajul și definiția liniei, până la pierderea ipotetică a celei de-a treia dimensiuni. Paciurea nu a jucat până la capăt această posibilitate, ci s-a mărginit să rezolve o problemă tehnică. Stilizarea, în sensul elongației corporale respectând un raport anatomic, corespunde unui hieratism al liniei similar efectului urmărit în pictura lui El Greco. Astfel, corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]