1,282 matches
-
în mare dificultate; mareșalul Molitor se afla la câteva zile de marș de Ragusa și a lansat un apel la adresa dalmaților să izgonească forța ruso-muntenegreană, apel care nu a primit un răspuns favorabil, doar trei sute de oameni raliindu-se sub stindardul său. Molitor a recurs însă la o stratagemă: a trimis o scrisoare pretins confidențială către mareșalul Lauriston din Ragusa, anunțându-și iminenta sosire pentru a ridica asediul cu o forță dalmată imensă care să-i copleșească pe ruși și pe
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
seara aia și a citit manifestul. L-a ajutat și Eisinger să-l compună, știu sigur. [caption id="attachment 1085" align="aligncenter" width="300"] Stema Republicii Shkid. Sursa: www.vedem-terezin.cz[/caption] Manifest citit de Walter Roth, apărut la rubrica „Politice” Stindardul a fost ridicat. Casa Unu are propria flamură, simbolul muncii viitoare și al vieții împreună. Casa are propria conducere. De ce am făcut asta? Pentru că nu mai vrem să fim un grup întâmplător de băieți care-și pleacă capetele în fața sorții
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
decimării: daca dezerta un oștean din cei zece, ceilalți nouă osteni trebuiau să moară. După ce dădeau în primire par de la fiecare cal, ostenii depuneau jurământul de credință și supunere oarbă, până la moarte, față de han. Din par de cal se făcea „stindardul negru” (cunoscut și pe românește sub denumirea de "tui"). Este și astăzi simbol național (este păstrat în custodia ministerului mongol al apărării, în Ulaan Baatar). Puterea și succesul trupelor mongole se explică prin disciplină severă, prin enormă mobilitate a trupelor
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
mai târziu a "Sfântului Imperiu Roman". În anul 795, va fi ales papă Leon al III-lea care se asigură de sprijinul lui Carol I trimițându-i acestuia ca protector al bisericii "(patricius romanorum)" cheia de la mormântul "Sfântului Petru" și stindarde din Roma.Sistemul papal era fărămițat în acel timp prin rezistența unor nobili, ajungându-se un conflict deschis în lupta pentru putere între aceste fracțiuni și noul papă care duce la un atentat 799 contra papei, Leo III se refugiază
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
ale familiei Qutb, două ale profetului Dawud (David) păstrate de familia Dajani-Dawudi, două verzi ale profetului Musa, aflate în sarcina familiei Yunus-Huseini și un alt steag, de asemenea al lui Musa, deținut de familia Qulaybu. Steagurile fuseseră scoase din „Casa stindardului” („Dar Al Bayraq”) aflată pe aleea Muftiului - Aqabat al Mufti, casă care aparținea familiei Raghib-Huseini. Dupa ce a străbătut Tarik al Mujahiddin, Cortegiul ieșea din Orașul Vechi prin Poarta Leilor sau Sf.Ștefan (Bab al Asbat). În fața flamurilor mărșăluia o
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
cavaleria nou-venită din Brescia, ea a revenit pe câmpul de luptă și a atacat armata germană în flancul drept. Atacul puternic al italienilor a zdrobit rândurile germanilor, făcându-și drum până la garda lui Frederic. În încăierarea care a urmat, purtătorul stindardului imperial a fost ucis iar Frederic a căzut de pe cal, toți ostașii crezând că el a fost ucis. Atacată de dușmani din ambele părți și crezând că împăratul este mort, armata germană s-a retras la Pavia. Numărul ucișilor în
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
altă ceată de normanzi a fost trimisă pentru a completa efectivele principelui Guaimar al IV-lea de Salerno care luptau în Sicilia în numele Bizanțului și împotriva sarazinilor. Primii membrii din familia Hauteville ("Altavilla") au câștigat reputație în Sicilia lupotând sub stindardul generalui bizantin George Maniaces, iar Guillaume de Hauteville și-a câștigat supranumele de "Braț de Fier" cu ocazia asediului Siracusei. După asasinarea catepanului Nikefor Doukeianos, petrecută la Ascoli în 1040, normanzii au plănuit alegerea unui conducător din rândurile lor, în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, pe care l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno a început să îi înroleze pe normanzi sub stindardul său, sub diferite promisiuni. În februarie 1042, simțindu-se probabil abandonat și poate mituit de către bizantini, Atenulf a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Sumpu și, în cea de-a douăsprezecea zi din Luna a Cincea, armata principală a pornit aliniată cu strășnicie, printre ovațiile mulțimii. Magnificii războinici, a căror strălucire rivaliza cu lumina soarelui, defilau spre capitală, ca desfășurarea unui sul pictat multicolor - stindardele comandanților, flamurile, drapelele, armele și armurile. Probabil că armata număra între douăzeci și cinci și douăzeci și șase de mii de oameni, dar era proclamată intenționat ca fiind o armată de patruzeci de mii de luptători. Avangarda trupelor de înaintare intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ordine, nici de rang. Fiecare om era pentru sine însuși. În mod normal, când seniorul unei provincii pleca la război, toți oamenii de rând încetau munca, măturau în fața caselor și petreceau trupele. Soldații defilau pe drum, etalându-și flamurile și stindardele. Comandantul însuși își arăta autoritatea și puterea. Și mărșăluiau spre câmpul de luptă, în cadență de șase pași la o bătaie de tobă, cu toată splendoarea și forța de care era provincia în stare. Dar Nobunaga era complet indiferent față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
știau ce talente de general avea. Nu se așteptaseră ca Nobunaga însuși să vină pe neașteptate la acel avanpost izolat, unde cu toții tocmai se hotărâseră să moară. Acum, primiseră o nouă viață și erau gata să și-o dea sub stindardul lui. În același timp, Sassa Narimasa, care pornise spre Hoshizaki și adunase o forță de peste trei sute de călăreți, ajunse alături de Nobunaga. Nobunaga chemă toți soldații la un loc și ordonă să se facă numărătoarea. În acea dimineață, când ieșiseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ai venit. Cu un nod în gât, Tokichiro îi întinse mâna vechiului său prieten. Nenumărate emoții învăluiră mâinile încleștate ale celor doi. Armura lui Inuchiyo era splendidă. De la penele lăcuite până la șireturi, strălucea orbitor, nou-nouță. Pe spate avea prins un stindard cu blazonul reprezentând un boboc de prun. — Îți stă minunat, comentă Tokichiro, cu admirație. Dintr-o dată, se gândi la Nene, pe care o lăsase în urmă. Dar își sili gândurile să revină la Inuchiyo. — Unde-ai fost până acum? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Seniorul Nobunaga și-ar putea stăpâni mânia față de orice soldat, și n-aș suporta ca servitorii lui să mă vadă în această lumină. — Ce tot spui? Toți cei de-aici vor muri. N-ai venit cu dorința să mori sub stindardul stăpânului tău? — Ba da. Atunci, nu-ți face griji. Bârfele sunt pentru cei vii. — Nu, e mai bine să mor fără o vorbă. Iar aceasta este cea mai adâncă ambiție a mea, fie că Seniorul Nobunaga mă iartă sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
eforturilor lor, nu aveau cum să ascundă tropotul și praful stârnit de numeroșii cai. Sunetul copitelor pe pietre și rădăcini umplu curând văzduhul, iar armata principală a marelui Imagawa Yoshimoto acoperi curând movila verde Dengakuhazama și împrejurimile cu soldați, cai, stindarde și îngrădituri perdeluite. Yoshimoto transpira mai mult decât oricine. Se obișnuise cu viața ușoară și, trecând de patruzeci de ani, se îngrășase grotesc. Era limpede că acele manevre îl puneau la grea încercare. Purta peste trupul său corpolent, cu tors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui cineva, în timp ce Tokichiro se apropia de casele arcașilor. Întorcându-se, văzu că era Inuchiyo. Acesta venea călare, în aceeași armură pe care o purtase la Okehazama, având legată la spate o prăjină subțire de bambus pe care flutura un stindard decorat cu blazon în formă de floare de prun. Tocmai veneam să-l chem pe Domnul Mataemon. Pregătește-te și vino imediat la locul de adunare. — Plecăm în marș? întrebă Tokichiro. Inuchiyo sări de pe cal. — Cum a mers... pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
călare ca general al unei mici armate. Deși soldații ar fi trebuit să mărșăluiască într-o țintă splendidă, aveau moralul coborât și le lipsea însuflețirea. Când Shibata Katsuie și Sakuma Nobumori plecaseră spre Sunomata, armata pornise în sunetul tobelor, cu stindardele fluturând. În comparație cu ei, Tokichiro părea un comandant ieșit la inspecția provinciei, sau poate cu un deteșament de întăriri de pe front. La două leghe de Kiyosu, un călăreț singuratic îi ajunse din urmă, strigându-le să aștepte. Omul din fruntea convoiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zi, vremea continua să fie frumoasă. Cei treizeci de mii de soldați mărșăluiau în rânduri negre, pe sub cerul senin de toamnă. Coloana era atât de lungă încât, atunci când avangarda ajunse la Kashiwabara, ariergarda încă mai trecea prin Tarui și Akasaka. Stindardele lor ascundeau cerul. Când trecură prin postul din Hirao, intrând în Takamiya, se auziră strigăte din față: — Mesageri! Vin mesageri din capitală! Trei generali călăreau în întâmpinarea lor. — Dorim să ni se acorde o audiență la Seniorul Nobunaga. Aveau asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
apa. Cât ai bate din palme, mii de soldați luară în stăpânire zidurile de piatră. Apoi, întocmai cum jurase Shichizaemon, Kanegasaki căzu la ivirea zorilor. Dar ce găsiră forțele învingătoare? Nici unul dintre oamenii lui Hideyoshi nu mai era în castel. Stindardele lor stăteau în picioare. Fumul se învălătucea deja spre cer. Caii nechezau. Hideyoshi, însă, dispăruse. Atacul din noaptea trecută nu fusese nici un fel de atac. Condusă de Hideyoshi, mica armată se prefăcuse doar a fugi înapoi în castel, pe când, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un pâlc de copaci de pe malul nordic, un singur grup de oameni se repezi drept prin mijlocul haosului, spre țărmul celălalt, împroșcând cu spumă albă ca zăpada. Hideyoshi, deși nu primise ordin de la Nobunaga, înțelesese și el situația. Nobunaga văzu stindardul cu tigva aurie al lui Hideyoshi și-și zise: „A, bun! Hideyoshi a reușit.” Ștergându-și cu mănușa sudoarea din ochi, Nobunaga le spuse pajilor săi: — Un moment ca ăsta n-o să se mai repete. Duceți-vă la râu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar oferi cineva să-l otrăvească în clipa asta. Abilitatea lui Shingen de a comanda îi impresiona în aceeași măsură chiar și pe generalii inamici. Bătăliile erau arta lui. Vitejii săi generali și războinicii cutezători își decorau caii, armurile și stindardele pentru a obține o trecere mai glorioasă pe lumea cealaltă. Era aproape ca și cum zeci de mii de șoimi ar fi fost eliberați toți odată din pumnul lui Shingen. Dintr-o suflare, se repeziră destul de aproape pentru a vedea fețele inamicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mulțime de pierderi. În sfârșit, oamenii începură să se învălmășească într-o singură direcție, către miazăzi. Ieyasu, care tocmai scăpase de pericol cu ajutorul lui Torii Tadahiro, privi înapoi spre oamenii ce-l urmau și dintr-o dată își opri calul. — Ridicați stindardele. Ridicați stindardele și adunați oamenii, ordonă el. Noaptea se apropia cu repeziciune, iar ninsoarea se întețea constant. asalii lui Ieyasu se strânseră lângă el și sunară din cornuri. Agitând steagurile comandanților, își chemară oamenii. Treptat, ostașii armatei învinse, se adunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pierderi. În sfârșit, oamenii începură să se învălmășească într-o singură direcție, către miazăzi. Ieyasu, care tocmai scăpase de pericol cu ajutorul lui Torii Tadahiro, privi înapoi spre oamenii ce-l urmau și dintr-o dată își opri calul. — Ridicați stindardele. Ridicați stindardele și adunați oamenii, ordonă el. Noaptea se apropia cu repeziciune, iar ninsoarea se întețea constant. asalii lui Ieyasu se strânseră lângă el și sunară din cornuri. Agitând steagurile comandanților, își chemară oamenii. Treptat, ostașii armatei învinse, se adunară în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
treptele întunecate. Deși Kyogoku era departe de turnul de veghe, îngrăditura se vedea ca și cum ar fi fost chiar sub el. Acolo, fluturând în vârful castelului din depărtare, apăruseră multe steaguri, dar nici unul dintre ele nu aparținea clanului Asai. Unul dintre stindardele comandanților, fâlfâind mândru și străucitor în vânt, scotea foarte clar în evidență prezența lui Hideyoshi. — Am fost trădați! Perfect! Le-arăt eu lor. Îi voi arăta lui Nobunaga și tuturor samurailor din țara asta, spuse el, zâmbind forțat. Le-arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și kimonoul de mătase în care era învelit și le puse în mâna lui Nobunaga. — Ce! A căzut și prima îngrăditură? — Chiar înaintea zorilor, un grup de soldați a pornit pe cărarea secretă din Kyogoku până lângă poarta castelului, arborând stindardul lui Onogi și spunând că Onogi avea urgentă nevoie să-l vadă pe Seniorul Hisamasa. Presupunând că Onogi era în fruntea oamenilor lui, gărzile au deschis poarta castelului. Imediat ce au făcut-o, o trupă numeroasă de soldați au năvălit înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pot abandona planul. Azi în zori, am depus un jurământ pe Mihata Tatenashi. Când auziră numele sacre, cei doi generali se prosternară, articulând o rugăciune tăcută. Mihata Tatenashi erau sfintele relicve venerate de generații întregi de către clanul Takeda. Mihata era stindardul zeului războinic Hachiman, iar Tatenashi era armura întemeietorului clanului. O regulă de neîncălcat a clanului Takeda dicta că, odată ce se depunea un jurământ pe aceste relicve, nu mai putea fi încălcat. Declarația lui Katsuyori în sensul că acționa sub acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]